Analize și opinii

Adrian Onciu: TĂCEREA COMPLICE

Experimentul vaccinării în masă cu un produs ”inovator” netestat pe termen mediu și lung ar trebui supus de urgență dezbaterii publice.

Faptul că războiul din Ucraina s-a suprapus peste finalul pandemiei a contribuit din plin la băgarea gunoiului sub preș. Pe cât de activi au fost politicienii, influensării și experții epidemiologi în perioada vaccinării, pe atât de rapid s-au dat la fund ulterior, în încercarea de a reprima orice dezbatere.
La câți bani s-au cheltuit pe propaganda pro-vaccinare, fenomenul este de înțeles. Cum le-ar sta jurnaliștilor Apocalipsei Covid să comenteze acum zecile și sutele de cazuri de ”morți subite” ale unor oameni tineri, în putere? Sau miile de reacții adverse grave, în care viețile celor implicați s-au schimbat dramatic?
Grație unor oameni indisciplinați, reușim totuși să conștientizăm fenomenul și să-l menținem în atenție. Însă lucrurile nu pot rămâne în acest stadiu. Medicii legiști în mod deosebit, dar și cardiologii, neurologii și cei de alte specialități, au obligația morală (dacă nu cumva și legală!) de a întocmi rapoarte despre reacțiile adverse ale vaccinurilor anti-Covid. Și de a le da publicității.
Astfel de studii au început să apară în reviste de specialitate. De pildă Jurnalul European de Cercetare Medicală sublinia încă de acum un an: ”(…) Potrivit acestor rapoarte, vaccinarea poate avea un efect advers, în special asupra sistemului nervos. Cele mai importante și comune complicații sunt tulburările cerebrovasculare, inclusiv tromboza sinusurilor venoase cerebrale, atacul ischemic tranzitoriu, hemoragia intracerebrală, accidentul vascular cerebral ischemic și tulburările demielinizante, inclusiv mielita transversă, prima manifestare a SM și neuromielita optică. Aceste efecte sunt adesea acute și tranzitorii, dar pot fi grave și chiar fatale în câteva cazuri”.
Sigur că astfel de informații nu puteau apărea în plină pandemie, când vaccinul era considerat ”sigur și eficient”, salva vieți pe bandă rulantă și băga miliarde de dolari în conturile unor escroci.
Astăzi, compania Pfizer nu are niciun dram de emoții cu privire la posibile sancțiuni de natură penală sau civilă. Albert Bourla a avut grijă ca Ursula von der Leyen să semneze un contract beton, menit să-i exonereze pe americani de orice posibilă culpă în raport cu reacțiile adverse grave. Mai mult, cei de la Pfizer au acum tupeul de a cere despăgubiri uriașe din partea unor state ca Polonia sau România, în baza articolelor secretizate din contractul negociat la Bruxelles.
Cum bine sesiza o prietenă din Franța în contextul războiului, ”NATO se preocupă de pace la fel cum Pfizer s-a ocupat de sănătate”.
Lucrurile nu trebuie lăsate în stadiul actual. Avem nevoie de explicații amănunțite despre cât de bun sau dimpotrivă, cât de criminal a fost experimentul vaccinării a miliarde de oameni – o mare parte împotriva voinței lor, hăituiți sau păcăliți de propaganda globalistă.
Avem nevoie ca din ce în ce mai multe personalități, oameni care au realizat ceva în carieră, liberi de orice constrângeri, să iasă public și să-și spună opiniile în legătură cu urmările pandemiei și ale războiului. Doar așa vom reuși să oprim tăvălugul impostorilor vânduți unor ”filantropi” psihopați, care se cred stăpânii universului.
Adevărul trebuie să triumfe. Și în cele din urmă va triumfa.

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu