Printr-un gest de transparență necaracteristic, președintele Iohannis a publicat integral ”Acordul privind cooperarea în domeniul securității între Ucraina și România”. Documentul a fost semnat de șefii celor două state în marja summit-ului NATO de la Washington.
Pe scurt, începând de ieri, România participă oficial la războiul ruso-ucrainean. Deocamdată fără soldați trimiși pe front. În rest, absolut toate instituțiile statului sunt mobilizate exemplar pentru a servi ireproșabil regimul Zelensky cu tot ceea ce este necesar: armament, muniție, bani, motorină, curent electric (apropo, de asta avem cele mai mari facturi din UE?), informații din zona serviciilor speciale, antrenament pentru piloți și alte cadre militare, servicii medicale de urgență, rute de transport produse alimentare. Și așa mai departe.
La Cotroceni și la Palatul Victoria nu există o prioritate mai mare decât sprijinirea regimului Zelensky. Vorbim despre un efort uman și financiar imens, derulat departe de ochii publicului. Un efort decis în spatele ușilor închise, de către administrația Cotroceni și Deep State-ul conectat direct la telefoanele Pentagonului.
Românii nu au fost întrebați dacă doresc un parteneriat strategic cu Ucraina pe timp de război. Și nici nu vor fi chestionați vreodată. Românii doar vor fi chemați la arme, atunci când escaladarea conflictului va face imposibilă orice altă variantă. Iată paragraful din acordul de securitate care anunță inevitabilul: ”În cazul unei noi agresiuni ruse împotriva Ucrainei sau în cazul unei escaladări semnificative, la cererea oricăruia dintre participanți, participanții se vor consulta în termen de douăzeci și patru (24) de ore, bilateral sau prin intermediul altor canale pe care ambii le consideră adecvate, pentru a stabili măsurile adecvate necesare pentru a contracara sau descuraja agresiunea sau escaladarea.”
Această frază este aparent inutilă dacă lecturăm acordul cap-coadă. Tot ceea ce România ar putea face ”mai mult” în cazul escaladării se referă la trimiterea trupelor combatante în Ucraina. O situație de acest fel ar surveni, spre exemplu, odată cu tentativa de cucerire a Odesei sau printr-o ofensivă puternică a rușilor spre vestul Ucrainei.
România nu are alte mijloace de a ”descuraja agresiunea sau escaladarea” (în afară de cele deja puse în practică) decât preconizata trimitere pe front a unor detașamente de soldați, în calitate de carne de tun. De altfel, MApN le-a solicitat recent medicilor de familie informații despre tinerii cu vârste între 18 și 35 de ani care suferă de afecțiuni incompatibile cu efectuarea stagiului militar.
Faptul că iresponsabilul Iohannis și generalii-marionetă de la Cotroceni ne-au băgat în război aproape pe nesimțite este, începând de ieri, de netăgăduit. Ne putem aștepta, de aici încolo, la orice fel de repercusiuni din partea Rusiei. Ca atare, ar fi bine să controlăm mai des cutia poștală, în căutarea ordinului de încorporare.
Iată ce spune și Andrew A. Michta, unul dintre consilierii Pentagonului specializat în propagandă: ”Avem nevoie de o viziune a victoriei în acest război și să o comunicăm în termeni de bun simț, astfel încât fiecare cetățean să înțeleagă clar încotro ne îndreptăm și ce se așteaptă de la el. Numai atunci se poate pune o democrație pe picior de război și – în cazul în care descurajarea eșuează – să fie capabilă să câștige.”
Va urma o perioadă foarte tulbure, pe fondul alegerilor prezidențiale din SUA. Iar ulterior vom ști cu relativă exactitate cât mai avem până la mobilizarea generală.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu