Trăim pe datorie. Presiunea imensă crește minut cu minut, riscând să strivească și bruma de suveranitate clamată de regimul Iohannis. Este alegerea pe care am făcut-o din dorința firească, umană, de a trăi mai bine arzând niște etape.
Pentru suveranitate (aka “libertate”) îți trebuie tărie de caracter. Îți trebuie voință, determinare, spirit de sacrificiu. Nu în ultimul rând, coechipieri de același calibru. Uitați-vă puțin în jur, la prieteni, cunoscuți, colegi. Vi se pare că sunt îndeplinite condițiile?
Oare este România pregătită să lupte pentru suveranitate, fie și parțială, de tipul celei implementată de Viktor Orban în Ungaria? Sunt românii dispuși să treacă printr-o perioadă dificilă, cu multe sacrificii, pentru a-și recăpăta libertatea?
Cel mai probabil răspunsul este negativ. Filonul suveranist nu depășește 30-35 la sută. Iar o majoritate simplă ar putea apărea doar printr-o minune. O altă pandemie și un lider carismatic ar crea condițiile necesare, dar nu și suficiente.
Caracterele tari se văd în momente dificile, de cumpănă. Un potențial guvern suveranist ar avea mari probleme în a asigura un nivel de trai decent. Suntem adânc implicați în sistemul financiar-bancar coordonat de Washington, Londra și Bruxelles. Nu avem nici cea mai mică șansă de a tăia nodul gordian și, în același timp, de a asigura bunăstare. Jumătatea foarte săracă a țării ar deveni muritoare de foame, iar cealaltă jumătate ar cunoaște gustul pauperității.
Chiar și un stat puternic ca Rusia, cu resurse imense, are nevoie de prieteni pentru a nu intra în colaps. Are nevoie de compromisuri cu China și India ori de parteneriate cu Austria și Ungaria.
Fără parteneri externi, Moscova ar fi fost demult îngenuncheată.
Președintele Putin a sintetizat miezul problemei: “Rusia nu poate, cum fac unele țări, să renunțe la suveranitate în schimbul câtorva cârnați și să devină satelitul cuiva”. Unele țări ca România, spre exemplu.
Trebuie să admitem că foarte puțini dintre români ar fi dispuși la sacrificii pentru recăpătarea libertății. Înainte de orice principii, oamenii vor să aibă siguranța că și vara viitoare vor merge în concediu în insulele grecești. Inclusiv mulți dintre suveraniști ar da bir cu fugiții, în cel mai fericit caz.
Strict teoretic, dacă am decide să ne decuplăm total de occident (așa cum visează, nerealist, unii conservatori) s-ar întâmpla unul dintre următoarele fenomene: 1) Am intra în colaps economic sau 2) Am deveni datori vânduți Chinei (adică ne-am transfera de la un stăpân la altul).
Din nefericire, nu suntem în poziția Ungariei și nici nu avem perspectiva de a deveni “rebelii” Europei de Est. Realist vorbind, singura posibilitate de recăpătare a suveranității/libertății este un colaps total al Occidentului. Un dezastru economic în UE, care ne-ar forța să resetăm societatea (altfel decât pe model Schwab!) și să construim de la zero. Cot la cot cu alți europeni dornici să-și clădească un viitor pe baze creștine, opus celui proiectat de globaliștii fără niciun Dumnezeu.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu