Analize și opinii

Adrian Onciu: PUTEREA EXEMPLULUI

Novak Djokovic: “Sentimentul pe care l-am experimentat, când am câștigat meciul cu Alcaraz, nu se compară cu nimic din ce am simţit în toată cariera mea. Nu există o motivație mai mare decât să lupţi pentru țara ta”.
Încă o confirmare a ceea ce știam și simțeam în legătură cu inegalabilul campion.
Să lupţi pentru țara ta a rămas, din nefericire, o motivație majoră doar în cazul unor sportivi ca Djokovic. În rest, cetățeanul universal plecat din România, spre exemplu, nu se simte cu nimic dator. Dimpotrivă, găsește adesea prilej de ponegrire a rădăcinilor sale și de compătimire a conaționalilor suficient de toleranți încât să accepte mizeriile din țară.
Unii dintre cei mai educați dintre români, unii dintre cei mai profesioniști, au plecat “dincolo” și nu se vor mai întoarce. Este o pierdere ireparabilă și imposibil de cuantificat. O pierdere care ne condamnă la statutul de țară de mâna a treia, fără perspective în domeniul inovației și al cercetării. Însă cu perspectiva certă de a deveni complet irelevanți în Europa și în lume.
Migrația în masă a creierelor reprezintă cea mai mare catastrofă de după 1989. Pierderea intelectualilor are consecințe economice și sociale uriașe. Ele se văd chiar în primul eșalon al politicii, unde nivelul a coborât atât de mult, încât Viorica Dăncilă pare un geniu pe lângă actualii guvernanți și aleși ai poporului.
Impactul social este considerabil. Pierderea liderilor academici și a oamenilor de știință, a profesioniștilor în general, afectează grav sistemul educațional și sistemul de sănătate, conducând la un declin în calitatea vieții și în bunăstarea generală. Iar asta creează un cerc vicios: pe măsură ce condițiile sociale și economice continuă să se deterioreze, tot mai mulți intelectuali sunt tentați să părăsească țara. Ceea ce agravează și mai mult situația.
Pe de altă parte, țările de destinație (Franța, Germania, Austria, SUA – adică promotorii globalizării fără niciun Dumnezeu) beneficiază din plin de pe urma migrației creierelor. Aportul acestor specialiști înalt calificați stimulează progresul tehnologic și sporește competitivitatea globală a națiunii gazdă. În plus, emigranții competitivi în diverse domenii contribuie la îmbunătățirea calității educației și a sistemului de sănătate, aducând noi metode și practici care revigorează instituțiile locale.
Proiectul de țară al viitorului președinte al României ar trebui să fie, fără discuție, stoparea migrației creierelor. Este singura modalitate prin care am putea spera să ne metamorfozăm dintr-un “colț de lume” oarecare, din simpli consumatori, într-o națiune puternică, mândră de realizările ei.
Iar în acest demers îndrăzneț și foarte greu de pus în practică, Novak Djokovic ar fi primul dintre eroii capabili să ne inspire ca nimeni altcineva.