Cel puțin 1,4 milioane de bărbați ucraineni apți de încorporare au părăsit țara de la începutul războiului. Alte milioane stau cu frica-n sân să nu fie săltați de pe stradă și trimiși pe front. Cu acte false, căsătorii false sau prin încercări de trecere frauduloasă a frontierei, bărbații cu vârste între 18 și 60 de ani încearcă disperați să scape de mobilizare, potrivit unei analize a publicației Le Monde. Mulți se aventurează noaptea prin pădure sau traversează râul Tisa, alții se ascund în camioane de marfă, în compartimentele pentru bagaje sau chiar în cutii metalice sudate sub vehicule.
Regimul Zelensky îi consideră ”lași” și îi tratează ca atare. În același timp, ofițeri din armata ucraineană constată că unii dintre cei ajunși, totuși, la centrele de recrutare, sunt complet deprimați. Incapabili să lupte. Aceștia din urmă susțin că ”războiul a fost orchestrat de Statele Unite și deci americanii ar trebui lăsați să se ocupe de el”. Probabil la fel gândesc și mulți dintre cei peste 7 milioane de ucraineni, bărbați, femei și copii deja refugiați în Uniunea Europeană.
Sentimentul este și mai pregnant cu cât ne depărtăm de granițele Ucrainei. Dacă milioane de ucraineni consideră că ceva e putred în Danemarca și nu-i treaba lor să-și apere țara în contextul implicării Statelor Unite, cu atât mai mult cetățenii europeni gândesc că ar fi rațional să manifeste reținere. Să păstreze distanța față de conflict.
Complet orbiți de propaganda guvernamentală sau pur și simplu dintr-un spirit aventurier vecin cu prostia, unii români au plecat deja pe front în calitate de mercenari. Însă mașina de tocat carne lucrează non-stop, iar în curând va avea nevoie de materie primă. Este fix ceea ce a dat de înțeles președintele Macron.
Întrebarea este cum poți câștiga un război cu oameni instabili psihic sau care o fac exclusiv pentru bani. Europenii cu capul pe umeri nu pot fi convinși cu argumente valide să pună mâna pe arme ca să-i căsăpească pe ruși. Riscul de a muri departe de casă ar trebui să fie compensat de potențiale beneficii uriașe. Ar trebui să aibă în spate un resort foarte puternic menit să mobilizeze soldatul și să-l facă apt de a-și învinge inamicul. ”Apărarea ordinii internaționale bazată pe reguli” sau ”pericolul ca rușii să ajungă la gurile Dunării” reprezintă concepte abstracte, rupte de realitate.
Cum ar putea o mamă să-i explice fiului ei că-i musai să meargă pe front și să-și riște viața doar pentru că Joe Biden și acoliții săi vor să apere ordinea internațională bazată pe reguli? O ”ordine” încălcată de nenumărate ori chiar de către cei care acum pretind că o protejează cu arma în mână.
Este din start o luptă inegală. Pe măsură ce occidentul sporește ajutorul acordat Ucrainei și discută despre trimiterea de trupe în prima linie, rușii conștientizează că singura lor șansă rămâne să lupte cu toată forța. Ei sunt acum mult mai motivați decât în urmă cu doi ani, grație unor lideri-marionetă ca președintele Macron. Iar motivația, spiritul de sacrificiu, rămân factori esențiali, pe lângă arsenalul nuclear din dotarea Moscovei.
După ce occidentul o să trimită trupe în Ucraina (niște mercenari aventurieri fără alt scop în viață decât a ucide pentru bani), cel mai probabil Putin o să răspundă pe măsură. Iar atunci, puși în fața momentului tragic cu mii sau milioane de victime nevinovate, politicienii-marionetă aflați sub comanda Pentagonului o să strige la unison: e numai vina măcelarului Putin!
Sur ma parole d’honneur, chers Européens!
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu