Analize și opinii

Adrian Onciu: FINALA-SURPRIZĂ

Dacă cele două sondaje recente ale Sociopol (Mirel Palada, probabil la comanda lui Ghiță) și Verifield (la comanda lui Nicușor Dan) se apropie de cifrele reale, atunci surpriza alegerilor din 4 mai ar putea fi Victor Ponta, cotat cu șanse infime până mai ieri.
Strategia fostului premier, deși pare o vendetă personală, are destule elemente care să sugereze tentativa PSD de a captura mișcarea suveranistă printr-o mică șmecherie. Și de a furniza, astfel, președintele țării pentru prima dată după 21 de ani.
Precampania electorală a lui Ponta a costat o căruță de bani. Încă nu știm de unde provin. Or fi din Turcia? Din Serbia? De la baroni ai PSD? De la Coldea și afiliații? Din propriul buzunar? Cert este că Ponta se remarcă dintre cei 11 candidați prin clipurile numeroase de pe rețelele sociale, promovate printr-un efort financiar susținut. De asemenea, nu lipsesc interviurile în mass-media (inclusiv Esca – Pro TV) și la diverse podcasturi. Ceea ce ar putea explica, în parte, ascensiunea fulminantă până deasupra lui Crin Antonescu și a lui Nicușor Dan.
O finală Simion-Ponta ar fi coșmarul liberalilor, în primul rând.
Problema este că Ponta, spre deosebire de Simion, a îmbrățișat strâns suveranismul de foarte puțin timp. Ceea ce ar indica un soi de oportunism vecin cu demagogia. Românii ar trebui să se întrebe cum se împacă faptul că Ponta a fost consilierul lui Ciolacu până în urmă cu câteva luni, iar acum șterge pe jos cu guvernarea PSD-PNL-UDMR din dorința de a primi cât mai multe voturi.
Nimeni nu l-a auzit pe Ponta să protesteze în pandemie împotriva vaccinării obligatorii. Dimpotrivă: ”Eu nu sunt împotriva vaccinării, dar nu mi se pare normal cum s-a făcut totul pe genunchi” (declarație din 2021). Nimeni nu l-a auzit pe Ponta să critice politicile ”woke” aberante ale Ursulei von der Leyen sau afacerea oneroasă a șefei Comisiei Europene cu Albert Bourla (Pfizer). Nici atitudinile lui Joe Biden din pandemie sau din perioada războiului cu Ucraina. Mucles, cum spun băieții de după blocuri. La vremea respectivă Ponta avea grijă doar să înlesnească afacerile turcilor în România.
În calitate de premier (2012-2015), fostul șef al PSD a colaborat strâns cu serviciile speciale și a contribuit la ascensiunea lui Sebastian Ghiță în topul celor mai buni oameni de afaceri cu statul. Iată ce spunea Ponta în 2018, într-o audiere la Înalta Curte în dosarul lui Ghiță: ”Absolut toate propunerile și numirile pe care le-am făcut ca prim-ministru s-au făcut după discuții cu Florian Coldea și George Maior”. O recunoaștere implicită a faptului că România era condusă, de facto, de mafioții din SRI.
Ca orice suveranist de ocazie, Ponta nu poate fi altfel decât rusofob, așa cum reiese și dintr-o afirmație din martie 2025: ”Europa trebuie să înceteze războiul declarațiilor cu America și să se concentreze pe Rusia ca adversar comun”.
Fuga lui Sebastian Ghiță taman în Serbia, în 2017, ar putea fi o simplă coincidență. Sau nu. Pe Ghiță și pe Ponta nu i-a unit doar pasiunile pentru baschet, femei frumoase și dolari. Ultimul a primit cetățenia sârbă din partea președintelui Aleksandar Vučić (căruia Ponta i-a fost consilier onorific), după ce în 2014 guvernul României a deschis barajul de la Porțile de Fier pentru ca inundațiile catastrofale din Serbia să nu ajungă la Belgrad. Cum știm, Ghiță a fost un protejat al SRI (Coldea, Maior), Ponta un protejat al lui Vučić, iar de aici lucrurile se cam leagă.
Așadar, pe filiera globalistă Coldea-Maior-Ghiță, cu sprijinul neprecupețit al România TV și al altor instituții media bine plătite de sponsorii din umbră, Ponta încearcă din răsputeri să producă marea surpriză. Și să ajungă, eventual, la Cotroceni. Acolo unde va fi ca un ”tătic” atât pentru PSD, cât și pentru gașca de potlogari care l-au sprijinit financiar.
Să nu uităm și cea mai mare moschee din Europa, pe care Erdogan o va ridica pe cele 11 hectare de lângă Romexpo promise de Ponta în 2015, în schimbul unor ”ciubucuri” cu aromă orientală.