Liderii UE se reunesc joi la Bruxelles, unde vor discuta măsuri pentru creșterea capacității UE de a face față Statelor Unite și Chinei pe scena globală. Se urmărește, evident, federalizarea Uniunii în fața gravelor ”amenințări” venite atât dinspre Kremlin, cât și dinspre Casa Albă.
Pe coridoarele puterii de la Bruxelles, mulți pretind că se află în joc ”însăși supraviețuirea politică a proiectului european”. Dependența cronică a Uniunii de giganții americani Visa și Mastercard, care procesează majoritatea covârșitoare a plăților de pe continent, a devenit, în ochii liderilor UE, o vulnerabilitate inacceptabilă. În acest context, Euro Digital (CBDC – Central Bank Digital Currency), un proiect al Băncii Centrale Europene, s-a transformat în vârful de lance al strategiei agresive de federalizare, accelerată de spectrul lozincii ”Trump și Putin vor să ne ia gâtul!”.
Sistemele actuale de plată sunt arterele prin care circulă sângele economiei europene, însă garoul se află în mâinile Washingtonului. Dependența a devenit insuportabilă pentru lideri globaliști precum Macron, care pledează pentru o ”autonomie strategică”. Amenințarea externă constituie pretextul ideal pentru consolidarea puterii centrale bruxelleze, în care Euro Digital va servi drept piesă cheie în visul unei Europe federale, independentă de hegemonia dolarului.
”Europa trebuie să se pregătească pentru noi confruntări cu SUA, întrucât Trump urmărește dezmembrarea UE”, afirmă Macron. Narațiunea ”cetății asediate” permite Bruxelles-ului să justifice consolidarea puterii financiare direct la nivelul BCE, ocolind sistemul bancar comercial și infrastructura americană (altfel, o infrastructură perfectă câtă vreme la Casa Albă se aflau amicii lui Macron).
Deși oficialii BCE, precum Piero Cipollone, promovează beneficiile pentru cetățeni (plăți instantanee și gratuite, posibilitatea utilizării offline), criticii văd dincolo de ambalajul de marketing. Avantajele ce derivă din comoditate par a fi doar momeala pentru a atrage populația într-un ecosistem financiar complet centralizat. Un ”Big Brother” monetar, unde BCE și guvernele ar avea acces direct la datele financiare ale cetățenilor, erodând libertatea individuală sub pretextul securității.
Marea temere este natura ”programabilă” a monedei. BCE neagă intenția de a controla comportamentul de consum, însă tehnologia CBDC permite tehnic acest lucru. Spre deosebire de banii fizici (anonimi și necondiționați), un Euro Digital este, în esență, cod informatic. Astfel, portofelul digital ar putea deveni o lesă ajustabilă în timp real: banii ar putea avea o dată de expirare pentru a stimula consumul în timp de criză sau ar putea fi restricționați pentru achiziția anumitor bunuri considerate ”neecologice” sau ”nesănătoase”.
Globalista Christine Lagarde, președinta BCE, a recunoscut într-un discurs recent necesitatea ca ”banii centrali să evolueze pentru a rămâne ancora sistemului monetar”, însă a evitat să abordeze frontal riscul ca statul să devină un ”Big Brother” financiar. Pericolul constă în dispariția intermediarilor. Dacă în prezent băncile comerciale acționează ca un tampon între cetățean și stat, în sistemul CBDC relația devine directă. Un simplu click al unei autorități guvernamentale ar putea, teoretic, să înghețe activele unui dizident politic sau să impună dobânzi negative direct în buzunarul cetățeanului.
În concluzie, graba liderilor europeni de a implementa Euro Digital sub pretextul apărării față de capriciile geopolitice ale SUA ascunde o ambiție mai profundă de control.
Lideri ca Macron folosesc amenințările externe ca pârghie pentru a împinge agenda globalistă și a transforma Euro Digital într-un vector de putere bruxelleză. Ei contruiesc o infrastructură care, deși promite suveranitate față de americanii de la Visa și Mastercard, riscă să anuleze suveranitatea individuală a cetățeanului asupra propriilor bani.
Euro Digital se profilează a fi un instrument puternic, capabil să protejeze Europa de șocurile externe, dar și să o transforme într-o colivie aurită, unde libertatea financiară este condiționată de supunerea față de politicienii aflați la Putere.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu