”Să restabilim încrederea”, tema întrunirii Forumului Economic Mondial de la Davos, se referă, în mod evident, la încrederea dintre marile puteri, nicidecum între politicieni și simplii cetățeni. Cea din urmă este iremediabil pierdută.
Să luăm cazul României, de pildă. Fără mare tam-tam, noaptea ca hoții (vorba activiștilor #rezist), politicienii-marionetă de la Cotroceni și Palatul Victoria negociază la Davos, chiar acum, un Parteneriat Strategic ultrasecret cu Ucraina. Țară aflată în plin război cu Rusia.
Se vorbește, cifrat, despre includerea în Parteneriat a unor ”garanții de securitate bilaterale pe baza Declarației G7 de la summitul NATO de la Vilnius”. Altfel spus, orice inamic al uneia dintre părțile semnatare devine automat inamic și pentru cealaltă parte.
Este vorba despre celebrul articol 5 al tratatului Tratatului Altanticului de Nord, preluat pe ascuns, total netransparent, în Parteneriatul româno-ucrainean: ”Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor părţilor şi, în consecinţă, sunt de acord că, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut prin art. 51 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, va sprijini partea sau părţile atacate, prin realizarea imediată, individual şi împreună cu celelalte părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, în vederea restabilirii şi menţinerii securităţii în spaţiul Atlanticului de Nord”.
Klaus Iohannis a hotărât că suntem deja în război cu Rusia (deocamdată fără a trimite trupe) cu de la sine putere. Fără a consulta populația sau măcar Parlamentul României, pur formal.
Am devenit astfel, la cererea expresă a Statelor Unite, cea de-a 9-a ţară care semnează tratate de securitate cu Ucraina și confirmă implicit intrarea în război cu Rusia, în mod oficial. După cum știm, vinerea trecută Zelensky și premierul britanic Rishi Sunak au semnat, la Kiev, un “acord de securitate fără precedent”, similar cu cel pe care îl va parafa președintele Iohannis. Diferă doar sprijinul concret acordat efortului de război al Ucrainei, mult mai consistent în cazul Marii Britanii.
Putem spune că summitul NATO de la Vilnius a consfințit aderarea Ucrainei la organizația militară pe ușa din dos, printr-un șiretlic menit să adoarmă vigilența maselor și să nege realitatea – anume faptul că Rusia se află în conflict cu o întreagă coaliție.
Pentru că Iohannis trebuia, totuși, să ofere o cât de mică explicație cu privire la conținutul noului Parteneriat Strategic, mass-media a anunțat că înțelegerea cu ”frații noștri ucraineni” este cât se poate de domestică, de inofensivă. Cum ar veni, România și Ucraina vor rezolva fără întârziere distincția artificială dintre limba română și cea moldovenească, vor lansa în curând ”coridorul de cereale” via R. Moldova și vor agrea ca piloții ucraineni să fie instruiți în România.
Nimic despre armament, muniție, motorină, bani și, eventual, trupe românești livrate pe front la cererea Pentagonului. Dacă o să-l întrebăm pe Iohannis, cu siguranță o să ne spună că sunt secrete de stat – cel puțin la fel de mari ca sumele cheltuite în excursiile din Africa și America Centrală. Și o să mai pretindă că Zelensky ne apără de ruși, în realitate.
Sigur că România era ”de facto” participantă la războiul cu Rusia. Parteneriatul Strategic cu Ucraina vine doar să oficializeze confruntarea armată cu Moscova, în ciuda opoziției unei bune părți a populației.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu