Faptul că Iranul ar fi principalul sponsor al organizațiilor teroriste este un mare fake. La fel de mare ca minciuna vehiculată de diverși postaci, care încearcă să acrediteze ideea că regimul de la Teheran ar trimite în capitalele lumii atentatori sinucigași, cu câte o bombă nucleară în spate, imediat ce fundamentaliștii islamici ar reuși să fabrice primele zece bucăți.
În realitate, cele mai sângeroase atacuri teroriste din occident în ultimii 35 de ani au fost opera unor organizații sunite, fără absolut nicio legătură cu Iranul. Mai degrabă vorbim despre actuali aliați strategici ai Statelor Unite, ca Arabia Saudită.
Iranul admite că a sponsorizat grupări armate din Orientul Mijlociu (Hezbollah, Hamas, Houthis, miliții șiite în Irak/Siria) cu unicul scop de a sprijini ”mișcările de eliberare națională” care luptă împotriva ocupației israeliene sau a intervențiilor străine din Palestina, Irak sau Yemen. Teheranul subliniază că de fapt Statele Unite sunt principalul sponsor al terorismului, prin susținerea unor extremiști precum Mujahedinii afgani (care au dus la Al-Qaeda) sau invadarea unor țări ca Irak și Afganistan, ceea ce a cauzat sute de mii de morți în rândul civililor. De asemenea, Iranul neagă implicarea în atacuri directe pe sol american sau european (iar faptele nu îi contrazic!).
În esență, conflictul dintre SUA și Iran are la mijloc Israelul și acuzațiile de genocid asupra palestinienilor, nicidecum vreo intenție a iranienilor de a ataca civili din occident.
În lista cu top 5 cele mai mortale atacuri teroriste din Occident atribuite teroriștilor musulmani (extremiști islamici, afiliați cu Al-Qaeda, ISIS sau inspirați de ei) nu apare absolut niciun iranian. Și nici măcar o conexiune, cât de firavă, cu Teheranul. Primul atac terorist major, din 11 septembrie 2001, a lăsat în urmă 2.977 de victime, autorii fiind 19 suniți (15 saudiți, doi din Emiratele Arabe Unite, un egiptean și un libanez) afiliați Al-Qaeda. Al doilea masacru după numărul de victime, atentatele cu bombe din Madrid, în martie 2004, s-a soldat cu 193 de morți, iar autorii au fost majoritar marocani, plus sirieni și algerieni inspirați de Al-Qaeda.
Apoi, au fost atacurile din Paris (inclusiv Bataclan) din 13 noiembrie 2015, cu 130 de victime, executate de indivizi născuți în Franța sau Belgia cu origini marocane și algeriene, plus doi irakieni inspirați de ISIS. Al patrulea, atacul cu camion din Nisa, pe 14 iulie 2016, a lăsat pe caldarâm 86 de morți. Autorul: un tunisian inspirat de ISIS. În fine, al cincilea, atentatele cu bombe din Londra, pe 7 iulie 2005, cu 52 de victime, i-au avut în prim-plan pe trei britanici cu origini pakistaneze și un convertit născut în Jamaica, inspirați de Al-Qaeda.
Prin urmare, Teheranul nu a sponsorizat teroriști care să ucidă civili în Occident, așa cum vehiculează propagandiștii de serviciu ai elitelor războinice.
Deși Casa Albă prezintă Iranul ca principala amenințare teroristă, SUA au provocat în ultimii ani un număr masiv de morți civili prin invazii, bombardamente, drone și efecte indirecte (distrugerea infrastructurii, foamete, boli, lipsa accesului la apă și sănătate). Comparativ cu atacurile teroriste islamiste în Occident, bilanțul victimelor civile din Orientul Mijlociu și Asia de Vest cauzate de SUA este de ordinul milioanelor, majoritatea musulmani nevinovați.
Estimările sunt obiective, bazate pe date ale unor ONG-uri, rapoarte ONU și analize media. Iar numărul victimelor continuă să crească din cauza efectelor persistente (spre exemplu, foamete în Yemen, colaps sanitar în Irak/Siria/Gaza). Rapoartele vorbesc despre 3.6-3.8 milioane de morți directe și indirecte, majoritatea civili, ca urmare a războaielor din 2001-2023. Cifra acoperă zonele principale ale ”războiului împotriva terorismului” dus de SUA, inclusiv Irak (invazie 2003), Afganistan (2001-2021), operațiuni anti-ISIS în Siria/Irak, Yemen (suport coaliție saudită și drone SUA) și Pakistan (drone împotriva talibanilor/Al-Qaeda).
Dacă vă întrebați de ce milioane de iranieni strigă ”Moarte Americii!”, poate ar fi bine să amintim și alte aspecte care nu țin de cunoscutul conflict israeliano-palestinian. Iranul are motive istorice puternice să urască Statele Unite, acuzate pentru lovitura de stat din 1953 (Operațiunea Ajax, condusă de CIA și MI6), care l-a răsturnat pe prim-ministrul democrat Mohammad Mosaddegh după naționalizarea petrolului. Americanii l-au reinstalat atunci pe șahul Mohammad Reza Pahlavi și au consolidat un regim pro-occidental care a generat resentimente profunde (ulterior, aceste resentimente au contribuit din plin la Revoluția Islamică din 1979).
Au urmat sancțiuni severe post-1979 (intensificate după 2018) care au blocat petrolul, medicamentele și finanțele, au cauzat inflație galopantă, sărăcie și mii de decese indirecte prin colaps sanitar. Însă poporul iranian nu manifestă ură generalizată față de americani ca indivizi. Ei disting clar între guvern și cetățeni. Mulți iranieni apreciază cultura americană și visează la relații normale, în ciuda suferințelor provocate de intervențiile și sancțiunile Casei Albe.
După cum sublinia fostul agent CIA Larry Johnson, ”Dacă există un Dumnezeu care judecă națiunile pentru răul făcut, singura țară care ar trebui să se teamă de judecata divină este SUA, nu Iranul”.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu