Adrian Onciu: CINE PROFITĂ

Chiar dacă Rusia și-a reorientat exporturile de petrol și gaze spre China, India și alte state din Sudul Global, Europa încă importă, direct sau indirect, cantități importante de energie de la dușmanul declarat al ”ordinii internaționale bazate pe reguli”. Iar asta sună foarte rău în urechile exportatorilor de GNL american. În fond, pentru ce ne mai zbatem cu războiul, dacă nu facem un ban grămadă?

Problema cu gazul GNL e simplă: cel american e mult mai scump decât cel rusesc. Punct. Europa nu-și permite, momentan, să renunțe în totalitate la energia furnizată de Moscova, întrucât mișcarea ar avea un impact negativ substanțial în economia UE – oricum foarte subrezită după valul de sancțiuni sinucigașe. În plus, statele importatoare de GNL rusesc (în principal Franța, Olanda, Belgia, Spania) își dau ghionturi atunci când vine vorba să taie total legăturile comerciale cu Kremlinul. O decizie ar trebui luată în unanimitate la Bruxelles, lucru aproape imposibil din moment ce Ungaria, spre exemplu, se opune în mod constant.

Revista Politico, vârful de lance al globaliștilor de la Casa Albă în Europa, s-a făcut din nou ecoul intereselor corporatiste americane din domeniul energiei, într-o analiză în care denunță virulent jocul dublu al francezilor în raport cu Ucraina. În timp ce președintele Macron a devenit dușmanul nr. 1 al Moscovei la nivel retoric, Parisul și-a dublat importurile de GNL rusesc în primul trimestru din 2024, comparativ cu perioada similară de anul trecut (1,5 milioane tone GNL, în valoarea de 600 milioane euro).

Și alte state din UE continuă să cumpere din Rusia combustibil nuclear, petrol și gaze prin conducte, deși blocul comunitar și-a redus drastic dependența de gazul de la Moscova, cu aproximativ două treimi. Eforturile de a elimina total GNL-ul rusesc, care anul trecut a reprezentat 5% din consumul de gaz al UE, au eșuat. Nouă țări de pe continent, în frunte cu Franța, au plătit Moscovei peste 8 miliarde de euro pentru exporturile sale de GNL.

Ei bine, cele 8 miliarde de euro ar fi putut să ajungă în buzunarele partenerilor strategici de peste ocean, din moment ce Casa Albă depune eforturi susținute ca Zelensky să-i învingă pe ruși. Exact asta au transmis jurnaliștii de la Politico, pe scurt: este inadmisibil ca politicieni gen Macron să facă afaceri avantajoase cu Kremlinul, în timp ce noi, americanii, stăm cu GNL-ul blocat în depozite din 2022.

Atitudinea ”cocoșului” Macron, pasionat de upercuturi și joc de glezne, este comică din acest punct de vedere. Până în februarie 2024, Franța oferise regimului Zelensky ajutoare de 635 milioane de euro, în comparație cu cele 17,7 miliarde euro ale Germaniei. Macron și-a umflat pieptul în compensație și a promis că trimite soldați pe teren, probabil imediat ce izbucnește conflictul în Transnistria. Doar că americanii sunt nemulțumiți de prestația clovnului de la Palatul Elysee și îi cer acum să se implice cu adevărat. Și să renunțe la GNL-ul rusesc, ca să-și arate întregul sprijin față de regimul Zelensky (și față de prietenii americani exportatori de GNL).

Pe de altă parte, francezii de la compania TotalEnergies (cu o participație de 20% în proiectul siberian Yamal LNG) spun că au semnat contracte pe termen lung de aprovizionare cu GNL din Rusia, iar ruperea lor unilaterală ar fi foarte complicată.

Între timp, Comisia Europeană a început pregătirile pentru un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, al 14-lea. Până la al 20-lea, probabil că economia UE se va prăbuși complet.

p.s. Portavionul Charles de Gaulle, ”perla” Flotei franceze, urmează să treacă pentru prima oară sub controlul operaţional al NATO, într-o misiune de 15 zile pe Marea Mediterană, în contextul tensiunilor crescânde din Orientul Mijlociu.