Când se va trage linie, Statele Unite și Israelul vor bifa câteva puncte importante din lista cu obiectivele războiului cu Iranul. Ele nu coincid în cazul celor două state, ci mai degrabă se completează reciproc.
Fără îndoială, administrația de la Casa Albă a vizat în primul rând desiderate economice. Toate demersurile Statelor Unite la nivel global sunt legate de profitul clasic, în dolari. În situația de față, Trump a urmărit trei aspecte mari și late: 1) menținerea petrodolarului și deschiderea de noi piețe de desfacere pentru energia americană (petrol și gaze); 2) slăbirea unuia dintre principalii parteneri strategici ai Rusiei și Chinei; 3) noi contracte de vânzări de armament către coloniile din Golf (care s-au dovenit a fi extrem de vulnerabile la atacurile cu drone ale Iranului). Pare că toate cele trei obiective vor fi bifate, în final. Răsturnarea regimului de la Teheran ar fi fost un bonus.
Pretextele cu bombele atomice construite de Teheran și dictatura dură a regimului islamist (de parcă Siria sau Arabia Saudită ar fi democrații consolidate!) sunt bune doar pentru naivi. Seamănă ca două picături de apă cu ”argumentele” de la invazia din Irak, de la răpirea lui Maduro și de la alte intervenții armate, la fel de legitime.
În cazul Israelului, obiectivele au fost de altă natură. Dovadă că o bună parte dintre misiunile IDF au constat în bombardamente masive în Liban pentru anihilarea unor proxy ai Iranului. Bineînțeles, nu au lipsit asasinatele la nivel înalt, devenite o practică curentă (acceptată inclusiv de liderii vechilor democrații din Europa). Una peste alta, Netanyahu pretinde că și-a atins țintele, dovadă că povestea cu uraniul îmbogățit nu a fost niciun moment un pericol real pentru Tel Aviv. Însăși șefa serviciilor secrete americane, Tulsi Gabbard, a admis în Congres că iranienii nu au făcut în ultimele șase luni noi pași în tentativa de a produce arme nucleare.
De subliniat că strânsele parteneriate militare dintre SUA și țările din Golf s-au dovedit a fi o glumă proastă în fața eficienței dronelor iraniene. Înainte de izbucnirea războiului, Pentagonul staționa în cele cinci baze militare majore din Orientul Mijlociu aproape 40.000 de soldați. Qatar, Arabia Saudită, UAE, Bahrain și Kuwait au statut major de Aliați Non-NATO (MNNA) sau echivalent (UAE – Major Defense Partner), cu acorduri de cooperare în apărare, acces la bazele militare și vânzări masive de armament american.
În ultimii 10 ani, țările din Golf au cheltuit o sumă imensă pe înarmare, de peste 1 trilion de dolari, iar singurul beneficar a fost SUA. Desigur, bani aruncați în vânt, din moment ce Iranul a reușit foarte lesne să lovească cel mai mare hub mondial de gaze LNG din Qatar, două rafinării din Kuwait, o rafinărie din Arabia Saudită, porturi, aeroporturi și zone civile din Emirate.
De parcă potlogăria cu armamentul inutil nu ar fi fost suficient de vizibilă, Marco Rubio a aprobat ieri alte vânzări de arme în valoare totală de aproximativ 16.5 miliarde de dolari către Emiratele Arabe Unite, Kuwait și Iordania, invocând o ”stare de urgență”. Acel trilion de dolari cheltuit de arabi în ultimii 10 ani s-ar putea dubla în scurt timp, grație războiului din Iran.
Exact cum invazia rusă din 2022 (cu Putin pe post de ”sperietoare”) a declanșat un boom masiv de reînarmare europeană (cu majorarea procentului din PIB dedicat Pentagonului, decontarea cheltuielilor lui Zelensky și împrumuturi de sute de miliarde în cadrul programului SAFE), actualul război cu Iranul (cu Khamenei drept ”sperietoare regională”) va determina statele din Golf să cumpere și mai mult armament inutil din Statele Unite. Cu specificația că dividentele vor merge spre acționarii privați ai industriei de apărare, în vreme ce cheltuielile masive pentru războiul din Iran vor fi decontate din buzunarele fiecărui contribuabil american.
Cât despre profiturile imense din petrol și gaze, situația este identică: banii deja curg în buzunarele acționarilor privați ai companiilor americane, în vreme ce Europa rămâne dependentă de speculanții care au vrut să ne facă un mare bine decuplându-ne de sursele ieftine de energie. Sub pretextul că Putin folosește petrolul ca ”armă politică”.
Așadar, marile corporații americane din energie și armament, grupate în fondurile de investiții Vanguard, BlackRock și State Street, sunt principalii profitori ai conflictului din Golf. Pe spatele papagalilor din UE, bineînțeles.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu