În afară de președinte, parlament și guvern, România are nevoie de ceva mult mai important pentru a se dezvolta: un proiect de țară! Un fir roșu călăuzitor, unanim acceptat la nivel politic și care să fie implementat fără ezitare în următoarele decenii.
Deep State-ul de la București, în loc să tragă sforile pentru anularea alegerilor și diverse afaceri oneroase pe filieră globalistă, ar trebui să se asigure că principalele partide parlamentare vor duce la bun sfârșit proiectul menit să ridice România la un alt nivel.
Din neferice, cu greu putem găsi ceva palpabil în dosarele candidaților la președinție. Probabil că ar fi mai ușor și mult mai profitabil pentru români dacă am putea vota proiecte de dezvoltare, și nu politicieni. Proiecte cu termene clare de implementare, cu responsabilități, stimulente și penalizări.
România trebuie să meargă înainte nu la căruța unor mega-structuri birocratice și neomarxiste ca Uniunea Europeană, ci ca lider asumat în anumite domenii. Ca model de evoluție pozitivă. Nu poate fi nicio urmă de mândrie în faptul că am devenit doar mână de lucru ieftină pentru multinaționale. Sau simpli consumatori pentru fabrica lumii, China. Suntem condamnați fie să dispărem în irelevanță, fie să ne ridicăm din propria cenușă, să ne scuturăm bine și să demonstrăm că putem fi un exemplu demn de urmat.
Proiectul de țară trebuie să plece de la educație. Iar aici educația antreprenorială are un rol pivotal. Încă din perioada studiilor gimnaziale, copiii noștri trebuie să învețe să se deprindă cu inovarea, cu lucrul în echipă și cu secretele conducerii unei mici afaceri. Este esențial să devenim, în timp, o țară de start-up-uri în domenii de vârf, care să aducă plusvaloare. O putem face prin tineri crescuți să gândească antreprenorial de la vârste fragede, în paralel cu atragerea unor talente din afara țării – nu doar muncitori în construcții și livratori de pizza.
România a avut 35 de ani de export de forță de muncă înalt calificată. A venit momentul stopării hemoragiei de specialiști. A venit momentul să-i ținem în țară pe cei mai talentați dintre absolvenții de facultate, să-i plătim la cele mai înalte standarde și să-i încurajăm să deschidă noi afaceri. Să riște. Să aducă plusvaloare. Să exporte soluții în întreaga lume.
România se poate inspira din succesele unei țări mult mai mici. În anii ’90, Israelul a primit peste un milion de imigranți, mulți ingineri și cercetători din fosta URSS. Aceștia s-au integrat prefect într-un mediu în care antreprenoriatul și inovația reprezintă elementele cheie ale educației. Rezultatul? Israelul este acum ”Start-Up Nation”, are peste 6.000 de start-up-uri, a devenit lider în cybersecurity, bioteh și apărare, cu un PIB pe cap de locuitor de circa 55.000 de dolari (România a atins abia 15.000 de dolari). Să nu uităm și cum s-au dezvoltat Statele Unite. Silicon Valley n-ar exista fără imigranți ca Sergey Brin (Google) sau Satya Nadella (Microsoft). Aproape jumătate din companiile prezente în Fortune 500 au fost fondate de imigranți sau de copiii lor.
Să ne gândim puțin ce-ar fi însemnat pentru România ca în loc de 50.000 de nepalezi și pakistanezi veniți să lucreze în construcții, în livrări și în turism am fi avut 50.000 de specialiști în IT, medicină, inginerie, antreprenoriat, industria de medicamente ș.a.m.d.
Așadar, domnule fost ministru Funeriu (actualmente candidat la președinție), România nu are nevoie de tineri îmbuibați cu meditații pentru a reda cursiv cât mai multă informație, ci de tineri încurajați să devină mici și mari întreprinzători. România are nevoie de inovație, de valorificarea imensei resurse umane în interes național.
Iar pentru asta Deep State-ul nostru mioritic ar face bine să convoace rapid Sfatul Bătrânilor și să implementeze, în sfârșit, un proiect de țară fezabil, smart și foarte profitabil. Indiferent de cine va fi la Cotroceni, la Palatul Victoria și la Palatul Parlamentului în următorii 20-30 de ani.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu