După 15 luni de lupte intense, cu zeci de mii de morți în rândul civililor, acordul de încetare a focului dintre Hamas și Israel a fost revendicat de Donald Trump ca fiind o victorie personală. ”Este doar începutul lucrurilor mari care vor urma”, a scris Trump pe Truth Social.
Bilanțul arată foarte prost atât pentru palestinieni, cât și pentru Axa de Rezistență a organizațiilor statale, militare și paramilitare, aflate de aceeași parte a baricadei cu Hamas. Mai mult, Netanyahu și-a atins principalele obiective, reușind în același timp să evite o escaladare cu Iranul de care s-au temut Statele Unite, China și Rusia. Ca bonus, regimul anti-israelian de la Damasc a picat.
Ce-o fi fost în capul liderilor militari ai Hamas atunci când au decis să ia 251 de ostatici, în urma unui atac care ulterior a părut a fi mai degrabă o invitație din partea israelienilor? O invitație la deschiderea unui conflict sângeros și dezechilibrat, cu deznodământ ușor de intuit. Și cu zeci de mii de victime nevinovate, din rândul civililor.
Ce s-a întâmplat în Gaza în ultimele 15 luni a fost un adevărat măcel. Rapoartele oficiale vorbesc despre 43.603 palestinieni uciși (dintre care 70% femei și copii), plus încă aproximativ 15.000 de ”teroriști”, potrivit informațiilor furnizate de Tel Aviv. Comparația cu victimele israeliene arată, de departe, amploarea dezastrului din tabăra palestiniană: 45 de civili morți în Israel și 73 de soldați. La cei peste 50 de mii de palestinieni uciși se adaugă circa 4 mii de libanezi, în urma bombardamentelor israeliene.
Vorbim despre un dezastru umanitar de proporții. Fâșia Gaza a fost practic pulverizată de bombardamente, iar sute de mii de civili s-au retras în partea de sud, în condiții de viață inumane.
Implicarea în conflict a militanților Hezbollah aflați în Liban, a rebelilor houthi din Yemen și a organizațiilor paramilitare din Irak a format așa-zisa Axă de Rezistență. Prima escaladare semnificativă a războiului a survenit pe 1 aprilie 2024, când Netanyahu a atacat consulatul iranian de la Damasc și a ucis mai mulți generali iranieni. Au urmat exploziile pagerelor deținute de membri ai Hezbollah (pe 17 septembrie 2024), iar trei zilei mai târziu asasinarea liderului Hassan Nasrallah într-o casă din Teheran. Schimburile ulterioare de rachete între Teheran și Tel Aviv au fost mai degrabă simbolice, presiunea marilor puteri SUA, China și Rusia jucând un rol crucial în calmarea spiritelor.
După 15 luni de război generat de atacul Hamas din 7 octombrie 2023, Israelul a reușit să slăbească semnificativ capacitatea militară a Hamas și Hezbollah prin distrugerea infrastructurilor militare și eliminarea unor lideri cheie. A fost ca și cum Tel Aviv-ul avea pregătit de mult timp planul de luptă și a așteptat doar momentul ideal pentru a-l pune în aplicare.
De cealaltă parte, palestinienii au reușit doar să atragă un val internațional de simpatie și susținere pentru cauza lor. Însă prețul a fost imens. Și nu pare să fi meritat.
Niciuna dintre părțile combatante nu a câștigat decisiv, dar Israelul și-a asigurat un anumit grad de securitate pe termen scurt, prin slăbirea infrastructurii militare a adversarilor. În prezent, se presupune că 64 de ostatici ar putea fi încă în viață. Ei vor fi predați guvernului Netanyahu în schimbul a sute de prizonieri palestinieni.
O nouă eră va începe în Fâșia Gaza. Cu largul concurs al liderilor militari ai Hamas, palestinienii par a fi marii învinși ai războiului. Au murit zeci de mii dintre ei, casele le-au fost distruse, infrastructura la fel, școlile și spitalele au devenit mormane de moloz. Iar singura victorie a rămas una de moral (”Rezistăm, nu ne dăm bătuți, rămânem aici, pe pământurile noastre”).
Întrebările grele abia acum vin. Cine va administra teritoriul palestinian din Fâșia Gaza? Va menține armata israeliană o prezență acolo? Se va redeschide granița cu Egiptul? În final, vor avea vreo șansă palestinienii la o viață mai bună?
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu