La puțin timp după ce apelasem la ministrul Rogobete (PSD) pentru a tranșa problema cu datoria de 600 de milioane de euro către Pfizer (de preferat, în interesul României), premierul Bolojan a lămurit cum stau lucrurile: ”Ceea ce trebuie să facem cât mai repede posibil, în zilele următoare, este să luăm legătura cu firma Pfizer, să începem o negociere, să blocăm plata dobânzilor şi să vedem care este modalitatea prin care putem găsi o formulă ca această plată să se facă într-o manieră eşalonată”.
Așadar, primul ministru consideră că unicul vinovat în toată afacerea ar fi guvernul României (prin Florin Cîțu). Niciun cuvânt despre potlogarii de la Pfizer și nicio vorbă despre principalul suspect, Ursula von der Leyen. Cumva, o atitudine de înțeles, din moment ce bugetul țării, cârpit în numeroase locuri, depinde într-o proporție mare de banii de la Bruxelles și de bunăvoința șefei Comisiei Europene. În aceeași linie se poate încadra și declarația premierului dintr-un interviu acordat cotidianului Le Figaro: ”Nu cred că votul în unanimitate în cadrul Consiliului European trebuie menținut. Sunt pentru o Europă în care deciziile sunt luate mai rapid.”
Cu alte cuvinte, liderul PNL este gata să cedeze și bruma de suveranitate pe care România o mai avea în relația cu Bruxelles-ul. O suveranitate manifestată printr-un ipotetic vot de veto, complet nerealist în condițiile unei guvernări PNL-PSD-USR-UDMR.
Reacția lui Bolojan în raport cu Pfizer și Ursula von der Leyen a clarificat situația. Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății, a intrat în poziția ”pe loc repaus” față de ideea de a scoate din lista de priorități medicamentele furnizate de Pfizer. Mai mult, ministrul va înjgheba rapid o umilă comisie de negociere, astfel încât România să scape măcar de penalitățile și dobânzile aferente celor 600 de milioane de euro.
Altfel, tunul cu vaccinuri anti-covid pălește în fața unor mega-escrocherii recente, în care capul de afiș este Ministerul Apărării. În comparație cu miliardul de euro cheltuit în pandemie pe remediul-minune de la Pfizer, cheltuielile pe înarmare la foc automat depășesc orice imaginație. În ultimii patru ani, România a semnat contracte de 15-18 miliarde euro pentru a cumpăra sisteme Patriot, tancuri Abrams, rachete HIMARS, obuziere, drone, corvete și așa mai departe. Bineînțeles, mare parte dintre acestea la fel de inutile ca dozele de vaccin de la Pfizer, dar băgate pe gâtul românilor sub pretextul ”amenințărilor iminente” din partea Rusiei.
Virusul Putin a golit visteria MApN la fel cum virusul Covid a făcut prăpăd în bugetul Ministerului Sănătății. În baza motivației stupide ”Vin rușii!”, am mărit substanțial procentul din PIB destinat înarmării și ne-am îndatorat suplimentar, însă nu pentru dezvoltarea României, ci pentru umflarea profitului firmelor private de armament din SUA (și parțial din Germania și Franța). Iar peste 5-10-15 ani, când relațiile cu Rusia vor reveni la normal, viitorul premier de la Palatul Victoria va proceda la fel ca Bolojan: va arunca întreaga resposabilitate pe predecesori, fără absolut nicio referire la Joe Biden, Donald Trump sau Ursula von der Leyen. Căci, nu-i așa, am dat banii pe prostii (sau mai degrabă ne-am lăsat jefuiți) ”de bunăvoie și nesiliți de nimeni”.
Iar toate aceste grozăvii se întâmplă pentru că politicienii colaboraționiști, de tip marionetă, beneficiază de protecție față de Justiție din partea Departamentului de Stat.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu