Putin, Modi și Xi s-au întâlnit în China cu alți lideri ai Sudului Global pentru a pune la punct noile direcții de combatere a ”hegemoniei americane”. Pe măsură ce Trump intensifică lupta cu inamicii supremației dolarului, aceștia încearcă să strângă și mai tare rândurile, pentru a reacționa unitar și eficient.
Summit-ul Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) de la Tianjin, încheiat ieri în prezența a peste 20 de lideri mondiali și a secretarului general al ONU, António Guterres, a fost aproape ignorat de mass-media. Întrunirea reflectă o coagulare mai profundă a unei lumi non-occidentale. O lume unită mai degrabă prin opoziția față de hegemonia americană decât prin viziuni comune. La Tianjin, imaginile cu Narendra Modi și Vladimir Putin ținându-se de mână ca doi îndrăgostiți și ulterior discutând în limuzina lui Putin au simbolizat o unitate anti-occidentală aparent ”de nezdruncinat”.
Xi Jinping a profitat de nemulțumirea Indiei față de tarifele SUA pentru a promova Inițiativa pentru Guvernanță Globală. ”Trebuie să ne opunem hegemonismului și politicii de putere, practicând un multilateralism adevărat”, a punctat Xi, cu trimitere directă la Statele Unite.
Ce înseamnă, însă, un ”multilateralism adevărat”? Declarația finală de la Tianjin cere ”participarea egală a tuturor statelor, indiferent de puterea economică sau militară”, în luarea deciziilor globale. Pe hârtie, sună idealist și democratic. Și chiar puțin comunist, în linie cu politica oficială de la Beijing. Știm cu toții că în realitate statele mici nu au și nu vor avea vreodată o voce reală. Ele se supun marilor puteri, fie că vorbim despre SUA sau China.
Rusia, China și India domină SCO din punct de vedere economic, militar și politic. China, cu a doua economie mondială, Rusia, cu influența sa militară și energetică, și India, cu piața sa uriașă și creșterea rapidă, au o pondere disproporționată în luarea deciziilor. Statele mai mici, precum Kârgâzstan, Tadjikistan sau chiar noii membri ca Belarus, riscă să devină mai degrabă parteneri secundari, ale căror voci sunt auzite doar dacă se aliniază intereselor marilor puteri. Spre exemplu, proiectele economice majore, cum ar fi Banca de Dezvoltare SCO, sunt conduse în principal de China, care controlează finanțarea și prioritățile.
SCO funcționează pe baza consensului (și la Bruxelles avem același principiu, nu-i așa?), ceea ce teoretic oferă statelor mici un drept de veto. Însă, în practică, statele mai mici depind adesea de asistența economică sau de securitate oferită de China și Rusia, ceea ce le poate limita capacitatea de a se opune. De pildă, țările din Asia Centrală, membre SCO, primesc investiții masive prin Inițiativa Belt and Road a Chinei, ceea ce creează o relație de dependență care poate influența pozițiile lor în negocieri.
Aproape nimic diferit, așadar, față de cum se desfășoară relațiile de putere dintre SUA și România, spre exemplu, în cadrul așa-zisei Axe a Binelui. Inițiativa lui Xi Jinping folosește retorica ”participării egale” pentru a atrage statele din Sudul Global marginalizate sau oprimate de G7. În realitate, China folosește narativa pentru a-și consolida propria influență. Xi oferă sprijin financiar și politic statelor mici în schimbul loialității lor geopolitice. De exemplu, țările din Africa sau Asia de Sud-Est, invitate ca observatori sau parteneri SCO, pot primi beneficii economice, dar vor fi nevoite să accepte condiții care favorizează agenda Chinei. ”Niciun munte sau ocean nu poate despărți popoarele cu aspirații comune”, spunea Xi în 2024. În practică, aspirațiile statelor mici sunt întotdeauna subordonate intereselor marilor puteri.
Spre deosebire de abordarea globalistă a lui Joe Biden, care a prioritizat alianțele multilaterale și cooperarea cu partenerii non-occidentali, Trump a adoptat o strategie unilaterală, bazată pe coerciție economică, militară și diplomatică. Din ianuarie 2025, Trump a implementat măsuri dure pentru a limita influența Rusiei, Chinei și Indiei, percepute ca o amenințare la adresa hegemoniei SUA. Rusia și Iranul au fost lovite militar de Trump, în ciuda summit-ului din Alaska și a retoricii prietenoase cu Putin. Apoi, Trump a lovit India cu tarife de 50% pentru importurile de petrol rusesc, ceea ce a afectat exporturi indiene de 48,2 miliarde dolari către SUA, principala sa piață.
Spre deosebire de Biden, care a evitat astfel de măsuri punitive împotriva unui aliat strategic, Trump a folosit tarifele ca armă pentru a presa India să se distanțeze de Rusia. China, deși importă 46% din petrolul rusesc, a fost scutită deaocamdată de sancțiuni majore, după ce Xi Jinping a anunțat măsuri de retorsiune. Financiar, Casa Albă a amenințat cu tarife de 100% și excluderea din economia SUA pentru orice încercare a SCO sau BRICS de a crea o monedă alternativă la dolar. O strategie menită să mențină dominația financiară americană, în contrast cu abordarea mai conciliantă a lui Biden, care a favorizat negocierile multilaterale.
Diplomatic, Trump a încercat să atragă state din sfera de influență a Rusiei și Chinei, precum Armenia sau Azerbaidjan, prin presiuni sau contracte extrem de avantajoase. Spre exemplu, acordurile comerciale cu țări precum Pakistan și Filipine au vizat reducerea influenței SCO în Asia de Sud-Est.
Acțiunile lui Trump au avut, însă, un efect paradoxal: în loc să divizeze Axa Răului, au consolidat-o.
În viitorul apropiat, Statele Unite ar putea intensifica sancțiunile asupra exporturilor rusești de energie, extinde tarifele secundare asupra altor membri SCO, precum Iranul sau Pakistanul, și impune restricții financiare asupra Băncii de Dezvoltare SCO. De asemenea, ar putea amenința India cu excluderea din QUAD (India, SUA, Japonia și Australia) sau încerca să izoleze diplomatic SCO prin atragerea statelor din ASEAN. Doar că măsurile agresive ale Casei Albe riscă să unească și mai mult Sudul Global.
Consolidarea Sudului Global devine realitate cu sprijinul masiv al lui Trump. Toate eforturile de a dezmembra Axa Răului o fac și mai puternică. Iar dacă acesta este scopul final, atunci la întrebarea ”Cui folosește?” avem un singur răspuns: globaliștilor care lucrează la contopirea celor două mari blocuri într-un viitor nu foarte îndepărtat.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu