În pofida declarațiilor de bune intenții ale ONU și ale unor state europene, ajutorul umanitar acordat palestinienilor din Fâșia Gaza vine foarte târziu și este mai degrabă unul simbolic.
Punctul de trecere al frontierei înspre Egipt s-a deschis astăzi, însă vor avea acces exclusiv cetățenii din Gaza cu pașaport străin. La graniță așteaptă aproximativ 175 de camioane cu medicamente, alimente și apă, dintre care doar 20 au primit permisiunea Israelului de a trece. Foarte cinic.
În continuare cei peste două milioane de palestinieni (mulți copii și adolescenți) rămân la mila Domnului, în timp ce bombardamentele nediscriminatorii continuă. Fâșia Gaza, o închisoare în aer liber foarte bine îngrădită, deconectată de la curent, apă și aprovizionarea cu alimente, ar putea să se transforme într-un imens cimitir. Autoritățile din Israel spun că pacea ar veni doar după distrugerea completă a Hamas. O iluzie, practic.
Nu există o listă publică sau secretă cu teroriști Hamas. Nu știm dacă sunt 3.000 sau 30.000. Cum îi distingem pe cei potențial nevinovați? Cum îi protejăm pe copii? Ce garanții avem că o dată cu dispariția unui presupus terorist nu vor apărea, în loc, alți trei sau zece în Gaza, în Cisiordania, în Iordania sau în Liban? Violența sporită provoacă radicalizare sporită, nicidecum renunțarea la luptă și împăcarea cu destinul.
Concentrarea de tancuri, avioane și trupe la granița cu Gaza așteaptă semnalul de atac. Semnalul invaziei terestre. În același timp, continuă negocierile pentru eliberarea celor aproximativ 200 de ostatici. Doi dintre ei, mamă și fiică, au revenit acasă în urma unor intervenții a negociatorilor din Qatar (stat care a finanțat Hamas, cu acordul SUA și Israel).
Invazia terestră, cerută insistent de radicalii de la Tel Aviv, ar fi o imensă prostie. Ar complica enorm situația din zonă, fără să-și atingă scopul principal, anume distrugerea Hamas. Teroriștii ar putea fi lichidați până la unul (prin absurd, dacă i-am ști cu nume și prenume), însă organizația va supraviețui. Se va radicaliza. Va obține și mai mult sprijin din partea unor state care urăsc Israelul. În plus, mii de soldați israelieni și-ar găsi sfârșitul în catacombele din Gaza.
Cel mai probabil presiunea de la graniță, blocada crâncenă și amenințarea cu invazia persistă cu un singur obiectiv: recuperarea ostaticilor. În rest, o parte dintre capii Hamas au fost deja eliminați și alții vor urma pe măsură ce bombardamentele continuă. Cu victime în rândul civililor, a copiilor și femeilor, pe care nimeni nu pare să dea doi bani.
Altfel, administrația Biden și-a văzut sacii în căruță. Finanțarea de 61 miliarde dolari pentru regimul Zelensky urmează a fi votată de Congres, la pachet cu miliardele destinate Israelului. Punct ochit, punct lovit.
Faptul că asta s-a urmărit a fost confirmat de reacția lui Joe Biden, de pe scara avionului, la plecarea din Tel Aviv. Întrebat dacă Israelul ar trebui să întârzie o invazie în Gaza până când vor putea fi eliberaţi mai mulți ostatici, Biden a răspuns ”Da”. Apoi, un purtător de cuvânt de la Casa Albă a revenit cu precizări: ”Președintele era departe. Nu a auzit întreaga întrebare”.
A auzit-o foarte clar. Doar că Israelul trebuie să mențină amenințarea cu invazia iminentă pentru a reuși să elibereze ostaticii.
Netanyahu nu are la dispoziție o armată de mercenari. Ar fi stupid să-și sacrifice soldații pentru un rezultat incert, cu potențial ridicat de a arunca în aer întreaga zonă.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu