O idee noua, revolutionara, a zburat printre dintii lui Jeffrey Franks: companiile si regiile de stat sa aiba manageri privati, de preferat manageri straini. Ei vor sti cu siguranta cum sa faca sa zbarnaie companiile statului, pentru ca noi nu stim. Sigur, este invocata influenta politicului in managementul acestor companii, iar acesta este vazut ca un pacat capital.
Sa gandim putin. Companiile si regiile de stat activeaza in domeniul serviciilor publice si al sectoarelor de interes strategic national: gazul, petrolul, apa, electricitatea, termoficarea, transportul feroviar si aerian. Avem pe de o parte resursele energetice si ale subsolului si pe de alta parte servicii publice in folosul cetatenilor. Daca admitem ca resursele subsolului nu ar trebui sa iasa niciodata din domeniul public al statului ca aceasta prevedere sa aiba eficacitate ar trebui ca nici atributele dreptului de proprietate sa nu fie instrainate: folosinta si uzufructul. Argumentul exploatarii eficiente a resurselor de catre entitati private nu se sustine prin simplul caracter privat al intreprinderilor care realizeaza aceste exploatari. A devenit aproape o axioma ca ,in aceeasi speta, “privatul” este mai bun decat “publicul”. Daca intrebi de ce ti se raspunde pentru ca…sunt privati. De aici ar decurge o serie de avantaje organizationale, de management si productivitate care nu pot fi atinse decat in regim privat.
Eroarea logica consta in scopul diferit al acestor institutii si judecarea performantelor acestor companii si regii din perspectiva exclusiv corporatista. Sigur, daca privim din perspectiva privata, scopul unei intreprinderi este sa faca profit si sa distribuie dividende. Care este scopul unei companii de stat? Nu cumva sa realizeze o activitate in folos public? Nu cumva sa exploateze si sa administreze bunurile si resursele statului in folosul cetatenilor sai? Profitul contabil nu se suprapune exact peste profitul cetatenilor. Prin instrumentele pe care le mai are, statul cel mult hulit, poate lua masuri si poate aduce beneficii indirecte cetatenilor sai. Scopul acestor companii nu este in mod neaparat profitul contabil, ci acoperirea unor nevoi ale cetatenilor, realizarea de servicii publice. Prin natura lor, unele activitati chiar nu aduc profit in exploatare privata, pentru ca nu totul se subscrie scopului de a face profit. Desi multi cred asta, statul nu este o afacere, iar bunurile sale nu exista doar pentru a face profit astazi. Patrimoniul statului este ceva care se transmite si urmasilor nostri, iar a instraina astazi tot echivaleaza cu a lasa mostenire copiilor nostri doar pasivul mostenirii, creditele externe ce vor trebui achitate.
Astazi statul roman vinde gazul cetatenilor sai la un pret rezonabil, care acopera cheltuielile de exploatare, transport si chiar realizeaza un profit contabil mai mare decat al principalului operator privat in domeniul gazelor naturale. Romgaz a avut in 2009 o cifra de afaceri de 3.19 miliarde RON si un profit de 830 milioane ron, adica o rata de profit raportata la cifra de afaceri de ..26%.
EON GAZ a avut o cifra de afaceri de 2.5 miliarde RON si un profit de 162 milioane ron, adica o rata de profit raportata la cifra de afaceri de ….6%.
Adica o companie privata a realizat un profit (declarat, ca aici este alta poveste) mai mic decat o companie similara, dar de stat. Unde e eficienta? Unde este productivitatea? Prin ce se sustine porunca stapanirii FMI de a schimba conducerea companiilor de stat? Nu cumva prin interesele companiilor energetice straine? Nu ni se aminteste oare in fiecare jurnal de stiri ca “platim prea putin fata de media consumatorului european”? Se uita insa a se preciza ca, din voia lui Dumnezeu, in subsolul Romaniei se gasesc gaze naturale. Asa s-a intamplat sa fie. Nu cumva sa avem vreun avantaj din ceea ce am fost inzestrati, trebuie sa platim la fel ca si o tara care nu are resurse naturale, pentru ca resursele sa treaca la ei.
E simplu. Nu ai nevoie sa detii in proprietate toate avutiile unei natiuni. Deja au luat grosul, iar acum stiu ca exista o rezistenta la privatizare in randul opiniei publice, dar si a o politicienilor care si-au dat seama ca daca instraineaza tot nu mai au de unde fura ei, dar nici nu mai au surse de venit si nici instrumente pentru a stapani tara.
Dar daca ai managementul acestor companii in maini private, incredintat unor companii “de renume si de incredere”, atunci te poti juca cum vrei cu aceste companii de resurse, ai controlul asupra lor. Chiar vreti sa vedem rezultatul acestei politici si sa ne trezim peste 5 ani ca ele sunt mai praf decat azi, energia va fi mult mai scumpa decat azi si ca daca vom dori sa fim din nou independenti ne va fi practic imposibil? .
Suntem deja legati financiar de maini si de picioare, suntem legati de operatorii si distribuitorii privati de utilitati. Hai sa le dam si productia si ce este sub pamant. Ba nu, hai sa le dam si barajele, hidrocentralele, centrala nucleara, Taromul. Haideti sa le dam si hainele de pe noi si viitorul copiilor. In mod cert vor fi administrate eficient si profitabil. Pentru ei.
Toate acestea se intampla pentru ca suntem slabi si nu ne putem organiza singuri. Sigur, statul este problema, dar nu pentru ca exista, ci pentru ca este prea slab. Prea multi fac afaceri pe seama sa, prea multi sunt dispusi sa vanda din avutul public in schimbul unor comisioane grase pe care altii le platesc bucurosi si mirati ca au gasit o asemenea tara de prosti.
De ce este statul nostru slab? Pentru ca nu exista frica si respect fata de lege. Este o consecinta a felului in care este organizat statul nostru. Pentru un popor invatat cu o conducere autoritara aderarea la mecanismele unei societati democratice este formala, fara suport in mentalul colectiv. Daca statul este slab, atunci trebuie profitat pe seama lui. Cand stii ca nu exista consecinte, cand stii ca toate cazurile grave de furt si frauda in dauna statului se termina in NUP sau in pedepse cu suspendare, atunci nu exista frica fata de represiunea penala si se poate intampla orice. Solutia fireasca este intarirea autoritatii statului si nu vinderea activelor sale.
,,Când creşte frecvenţa pedepsei, creşte frica; când creşte frica, creşte respectul legii; când creşte respectul legii, scade frecvenţa pedepsei; când scade frecvenţa pedepsei, scade frica; când scade frica, scade respectul legii; când scade respectul legii, creşte frecvenţa pedepsei etc.’’Eugeniu Speranţia (jurist roman)
sursa: asybaris.blogspot.com
DE CE OARE JEFFREY FRANKS NU VINE CU IDEEA CA”MONAHIA SALVEAZA ROMANIA”.MAI BINE ASA;DECAT CU ACTUALII MOGULI.POATE SI JEFFREY FRANKS V-A AVEA SOARTA SOCILISTULUI FRANCEZ D.S.K.MULTI DOLARI AU MAI FURAT ACESTIA DE PE SPATELE ROMANILOR.MOGULII POLITICI DE LA BUCURESTI NICI ACUM NU S-AU INVATAT MINTE.CAUTIUNE,SALARII,PREMII EXPRIMATE IN MILIOANE DE DOLARI.TOATE ACESTEA DE PE SPATELE ROMANILOR.