A fost odată România

Din păcate mă văd nevoit să vorbesc despre România la trecut. Şi aceasta nu pentru c-aş avea vreo hachiță, ci din cauză că văd limpede cum planul, despre care aflasem cu mult timp în urmă, e pus transparent în practică. Nu mai există nicio îndoială în privinţa evenimentelor care se întâmplă. Totul, dar absolut totul, se desfăşoară ca la manual, motiv pentru care m-am hotărât să pun pe hârtia virtuală toate informaţiile pe care le am.



Înainte de a începe, o să fiu cât se poate de categoric: ceea ce se întâmplă pe străzile României reprezintă o lovitură se stat, bine pusă la punct cu mult timp înainte. Dacă mai ţineţi minte, în campania electorală Iohannis spunea că lumea va ieşi din case în urma unei emoţii. Pe 8 decembrie, atunci când lucrurile erau limpezi, iar eşecul electoral al „partidelor mele” era clar, întrebat fiind dacă a apărut politicianul care să stârnească „emoţia” despre care vorbea, Iohannis a spus: „Asta vom vedea, poate provoc eu acea emoție”. Şi, iată emoţia!

La doar două luni de la alegeri, o masă compactă de oameni cere anticipate. Orice individ normal ar pufni în râs la aflarea unui asemenea act de autism politic. Preşedintele însă, susţinătorii săi din umbră şi „partea dinamică” a celor din piaţă consideră că ţine de normalitate. Aceşti oameni o spun serios, ca şi cum, repetarea alegerilor, ar fi un eveniment care se întâmplă cu regularitate. Oamenii, chipurile ieşiţi în stradă pentru „apărarea statului de drept”, n-au habar că în Ordonanţa împotriva căreia urlă isteric nu se face altceva decât rescrierea unor articole din Codul Penal în linie cu hotărârile Curţii Constituţionale. Atât! Iar controversele sunt pure minciuni aruncate teribil de abil în minţile nu prea strălucite ale unui tineret agramat, semidoct şi, evident, manipulabil.

Nu voi insista foarte mult pe argumentele raţionale care demonstrează limpede că suntem în faţa unor manifestaţii manipulate 100%. Nu are sens. Mulţimea are psihologia sa care nu are nicio legătură cu factorul raţional. Astfel încât, a le explica celor care ies teleghidaţi în stradă că greşesc este o simplă pierdere de timp. Pur şi simplu nu se ajunge nicăieri. Singurul lucru pe care l-aş face ar fi să-i propun fiecărui participant în stradă să-şi răspundă sincer unei întrebări banale: „Cum ai ajuns tu, dragul meu manifestant, de la simplu urmăritor al unei emisiuni economice, de la cititor de reportaje cool, de la urmăritor al unui blog/vlog comic, aşadar, cum ai ajuns tu revoluţionar, manifestant acerb, activist politic? Nu-mi răspunde mie, refă-ţi singur traseul de la ceea ce ai fost la ceea ce ai ajuns şi vezi dacă nu cumva eşti manipulat şi, mai ales, dacă asta într-adevăr te ajută la ceva!”

Să pornim însă de la manifestaţiile din stradă detaşându-ne de mesajul lor. O să presupunem că ceea ce se cere acolo este absolut corect şi justificat. Prima cacofonie care ne-ar sări în ochi ar fi o aliniere ciudată a celor care ne doresc binele. Maghiarii secesionişti ai lui Tokes sunt alături de protestatari. La fel ca şi secesionistul Sabin Gherman, port-stindardul „superiorităţii rasiale ardeleneşti” şi al „nenorocirilor cauzate de mitici”. În aceeaşi linie, avem mitinguri de susţinere în Bulgaria. V-aţi fi imaginat aşa ceva? Bulgarii au ajuns fani ai statului de drepţi din România. Însă, bomboana de pe colivă este dată de îndemnul la solidaritate al prorusului Renat Usatîi, ca şi poziţia tranşantă a oficinei Sputnik News. Ce-avem aici? Este pentru prima dată din 1989 când structurile moştenite de FSB de la KGB se realiniază. În general, pentru a-şi păstra influenţa, un serviciu secret îşi plasează oamenii în toate curente societăţii. Un serviciu precum KGB-ul îi avea încolonaţi pe listele sale nu doar „adormiţii” din Primăverii care erau abonaţi la Pravda, dar şi „dizidenţi”, „pro occidentali”, „naţionalişti”, reprezentanţi ai armatei, securişti, medici s.a.m.d. O asemenea distribuţie te ajută să primeşti informaţii relevante din toate straturile societăţii, dar şi să acţionezi atunci când ţi se cere.

Prima aliniere a agenţilor KGB am văzut-o în decembrie 1989, atunci când „turiştii sovietici” au avut parte de cazarea şi bunele tratamente ale cârtiţelor de-aici. Alinierea, extrem de puternică, abia le-a mai permis celor de la Departamentul Anti KGB(0110) să-şi salveze arhiva într-o Românie nebună, care colcăia de agenţi sovietici. O să mai amintesc doar un element simbolic: zece ani mai târziu, comandantul conspirat al „Direcţiei Z” este ucis într-un „accident” auto; în aceeaşi zi, tot în accident auto, este ucis un alt greu al celebrei direcţii. Data nu a fost deloc întâmplător aleasă(iniţiaţii în aceste afaceri înţeleg bine mesajul): 22.06.1999!

Aşadar iată-ne în faţa unei noi alinieri suspecte: 22. Hotnews, România Liberă, Adevărul(fosta Scânteia) sunt umăr la umăr cu Renat Usatîi, Tokes, Sputnik News etc. Amintesc faptul că Renat Usatîi este căsătorit cu sora soţiei lui Michael Schmidt. În timpul campaniei electorale pentru prezidenţiale, Iohannis a fost găzduit în apartamentul Veronicăi Schmidt Usatîi din … Primăverii. Un alt element dubios din anturajul preşedintelui este Andreas Huber, consulul onorific al Austriei la Sibiu şi … fin al său. De altfel, relaţia cu Austria şi protejarea fără perdea a intereselor austriece de către Iohannis sunt elemente de notorietate asupra cărora nu are sens să insistăm.

Ce este însă Austria? Este în primul rând o ţară neutră militar. După colapsul Pactului de la Varşovia, Austria, alături de alte patru ţări europene(Suedia, Finlanda, Irlanda şi Elveţia) au hotărât să devină neutre din punct de vedere militar. Asta a transformat Austria într-o veritabilă coadă de topor rusească în Europa. De fiecare dată când Austria a avut nevoie s-a putut baza pe umărul plin de trese al maicii Rusii. Mai ţineţi minte criza financiară profundă din 2008? O bancă austriacă extinsă mult peste capacităţile ei, Wolksbank, dădea semne de oboseală prin 2011. Explozia sa ar fi însemnat îngroparea Austriei. În 2011 însă, prinţul salvator de la răsărit trimite Sberbank să cumpere Volksbank International. Iar achiziţia este încheiată cu mare rapiditate în 2012. Pe vremea aceea, păguboasa achiziţie a fost justificată prin dorinţa băncii ruseşti de a intra în segmentul retail european şi era prezentată în termeni superlativi de către Euronews.

Acestea fiind spuse, cred că este cât se poate de limpede afilierea preşedintelui României. Nu vă gândiţi că ar fi vreo noutate. Există suficiente date dubioase şi despre fostul preşedinte al României, traian băsescu. Cei care sunt satisfăcuţi de ieşirile sale isterice, jignitoare şi nediplomatice la adresa Rusiei ar trebui să fie mai circumspecţi. Deseori, în lumea serviciilor secrete, lupul se-mbracă în blană de oaie. Nu cred că mai e cineva care să pună la îndoială apartenenţa lui băsescu la DIE. Însă, ceea ce nu prea se ştie este că în exterior, de cele mai multe ori KGB-ul acţiona prin intermediul serviciilor prietene. Aceasta avea două motive: în primul rând pentru a-şi proteja propria reţea şi, nu în ultimul rând, pentru că agenţii celorlalte state din Est erau mai puţin supravegheaţi. Se pare că este şi documentată apartenenţa lui băsescu la KGB(vezi o sursă aici).

După această lungă şi necesară introducere, revenim la subiectul principal al articolului. Ce se întâmplă şi de ce România la trecut? Ei bine este vorba de un proiect geopolitic vechi de cel puţin 100 de ani care se vrea pus în practică acum. Ghinionul nostru este dat de poziţionarea geografică, de inabilitatea noastră diplomatică şi de lipsa cu desăvârşire a protecţiei interne. Aşadar care-s datele de la care pornim? În primul rând schimbarea radicală de poziţie de la Washington care-şi doreşte rezolvarea, în primul rând a economiei interne şi apoi tranşarea la o manieră radicală a afacerilor internaţionale. Apoi intrarea Rusiei în flux şi dorinţa actualei conduceri de la Moscova de pedepsire exemplară a unor elevi neascultători. Mai este şi Germania profund deranjată de schimbarea cu 180 de grade a politicii americani şi, dacă extindem şi mai mult cadrul, vom observa dorinţa lui Trump de a îngenunchea China pentru a conserva poziţia de lider suprem a SUA.

Confruntarea SUA-Rusia, din punctul lui Trump de vedere este una desuetă. Rusia este pe hârtie, de cel puţin 20 de ori mai slabă decât SUA. O arată cifrele, iar Trump, ca orice om de afaceri, se uită pe cifre. Cea care-i suflă în ceafă este China, iar Trump îşi doreşte aplicarea unei corecţii exemplare chinezilor. De asemenea, înţelege că alianţa ruso-chineză este devastatoare pentru SUA. De aceea preferă să trateze public Rusia ca pe un adversar egal, dar în spate să-i asigure „drepturile” pe care le merită, anume acelea de putere regională. E o chestiune benefică ambelor părţi: Putin dă bine în „poză”, iar Trump îşi rezolvă problema neutralităţii ruseşti. Nu mai contează că, pe termen lung, gândirea simplistă a lui Trump va primi o lovitură fatală. O să rămânem azi, la ceea ce ne interesează, anume la subiectul Rusia-putere regională. Ce-nseamnă aceasta e simplu: Rusia va putea tranşa fix cum va dori arhitectura regională. Nu vă gândiţi că Putin se va urca pe tancuri pentru a trasa noile graniţe. Nicidecum, ar fi destructiv pentru economia sa. Învăţând lecţia americană, el va fi cel care va genera problemele pentru ca apoi, în faţa tragediilor din teren, masa să-i accepte soluţiile.

Ceea ce vedeţi în România este doar ascuţirea armelor. Un climat de instabilitate va cuprinde întreaga regiune, cu pecădere în Ucraina şi Republica Moldova. De asemenea, în România se vor trezi „spiritele civice” maghiare din aşa-zisul Ţinut Secuiesc, iar câteva ruperi de ritm vom vedea şi prin Moldova. Pregătiţi-vă să citiţi un număr impresionant de ştiri despre găgăuzi, lipoveni, ruşi, ţigani, români din Ucraina, unguri din Slovacia, Ucraina şi România, etc. Paralel, dorinţele cacofonice ale unor minorităţi manipulate vor fi combătute defectuos de către reprezentanţi ai majorităţii. Un zgomot de fond asurzitor va face ca nime ni să nu mai înţeleagă nimic. E o falsă complexitate exersată pentru prima dată în istorie în Republica de la Weimer. Ceva similar urmează să vedeţi în curând în acest colţ de Europă. Treptat, diverse regiuni, sub conducerea unor marioanete se vor rupe de ţările mamă, conducând la o atomizare a zonei. Atomizarea va conduce la o stare inacceptabilă, de conflicte permanente, care vor trebui rezolvate într-o formulă de toţi acceptată.

N-o să insist asupra modului în care se doreşte tranşarea situaţiei. Germenii îi vedeţi în din ce în ce mai multe oraşe din ţară. Se cer lucruri ilogice, inacceptabile, iar cedările nu rezolvă situaţia, ci o amplifică. Este logica războiului. În realitate nu se doreşte rezolvarea unei anumite probleme, ci generarea haosului. După ce haosul devine absolut, pot începe violenţele care, apoi, vor fi şi mai încălzite de lipsurile alimentare. Dependenţa urbanizatului(şi chiar a celui din mediul rural!) de hipermarket este atât de mare încât provocarea unui episod de foamete este mai mult decât facil. Pur şi simplu blochezi aprovizionarea reţelelor retail şi, într-o săptămână, ai o ţară întreagă în foamete. Iar foamea este cel mai bun liant al revoluţiei iraţionale.

În unele zone se vor găsi produse, în altele nu, astfel încât „bogaţii” vor cere interzicerea „săracilor”. Şi uite-aşa ai găsi nemulţumiţi la tot pasul. Din acest moment, ruperea devine inevitabilă. Nimeni nu ar mai fi de acord cu politica naţională, pentru toţi ar fi clar că soluţia vine din separare. Astfel, conflictul va devenin unul generalizat, între structurile autonome. Astfel se va putea pune în aplicare planul salvator al tuturor. OK, care-i acesta?

Mai jos aveţi desenată o hartă. Ea respectă atât „principiile” lui Samuel Huntington, cât şi dorinţelor de pedepsire ale lui Putin. Să le vedem pe scurt. În primul rând, Ucraina ca entitate va dispărea sau se va limita la o zonă restrânsă(şi, în acelaşi timp, tampon) din jurul Kevului şi de-a lungul unei părţi din Nipru. N-am mai evidenţiat-o pe hartă deoarece nu va mai face nici cât o ceapă degerată. Astfel, naţionaliştii ucrainieni îşi vor găsi împlinită patria visurilor lor în care-şi vor putea exprima pe deplin frustrările.
În schimb, în dreapta Niprului va apărea Republica Novorossia care va îngloba bucăţi din Ucraina până la Odessa. Cele două Moldove şi mare parte din teritoriul ucrainean vor intra în componenţa unei noi ţări care va avea capitala la Lvov(am dat indicii suficiente în text şi pe hartă, astfel încât îi rog pe cei iniţiaţi să nu comenteze asupra acestui subiect). Marele câştigător se va numi Ungaria care va obţine Ardealul de Nord(atenţie, harta nu e corect trasată din cauză că am făcut-o în grabă; de asemenea, restituirea nu se va face total pe linia Ardealului de Nord, ci cu ceva modificări în funcţie de realităţile etnice), Transcarpatia şi zonele preponderent maghiarizate din Slovacia. Posibil să forţeze şi înglobarea altor teritorii din fosta Iugoslavie, dar nu cred că vor reuşi mare lucru deoarece acolo se intră peste alte interese. Visul de autonomie al lui Sabin Gherman şi al celorlalţi manipulaţi se va îndelini într-un(probabil) regat al Transilvaniei care urmează să fie condus de un personaj pe care deja-l vedeţi în zonă. Executivul acestui regat va fi condus de personalităţi care-l vor lega ombilical de Ungaria – noua putere zonală! Încă netranşată este zona Banatului care ar putea fi dată Serbiei sau ar putea forma(împreună cu regiunea soră din Serbia) o nouă republică independentă. Din România va rămâne doar Muntenia şi Dobrogea(posibil fără gurile Dunării), o entitate slabă care ar putea fi forţată să facă o federaţie cu Bulgaria(aşa cum s-a mai încercat, dar a eşuat din cauza opoziţiei ruse de-atunci).

Cam acestea sunt interesele momentului. În zonă Rusia va câştiga mult-dorita centură de siguranţă şi-şi va spune tranşant punctul de vedere trcând exemplar la colţul istoriei „naţiunile problemă”. Însă, cel mai mare câştigător va fi noua „entitate misterioasă” pe care v-am evidenţiat-o. Cu siguranţă în istorie se va dovedi a fi o eroare fundamentală a lui Putin, dar ce să-i faci? Capriciile unora cer sacrificii pe măsură.

Întrebarea pe care probabil o aveţi este dacă acest proiect poate fi realizat. La cum arată lucrurile acum este extrem de realizabil şi, mai mult, deja s-a dat startul. Ceea ce-aş vrea să le spun atât extaziaţilor fără motiv cât şi celor din spate care se gândesc la ceea ce au de câştigat este faptul că se înşală amarnic. În realitate, odată intraţi în tăvălugul evenimentelor absolut toţi vom avea de pierdut. Sau, mai bine spus, se va intra într-o stupidă ruletă din care, strict întâmplător, unii vor avea de câştigat, în timp ce marea masă va avea de pierdut totul. Gândiţi-vă numai la un lucru banal: absolut toate certificatele de proprietate îşi vor pierde valabilitatea. Absolut tot ceea ce ai va fi garantat de o entitate care şi-a încetat existenţa. Mai mult, „costurile de funcţionare” ale noilor state vor trebui suportate de cineva, la fel ca şi datoria moştenită.

Cei din spate, trădătorii din sistem, ar trebui şi ei să-şi pună o întrebare. Fac parte din categoria celor care-şi fac vacanţele pe Coasta de Azur sau pe la resort-urile de superlux de aiurea? Au proprietăţi acolo, şi-au mutat banii în străinătate(mai bine spus „au bani de mutat?”)? Dacă nu, în mod sigur vor fi dintre cei sacrificaţi. Nici naiba nu le va mai garanta lor job-urile şi privilegiile actuale. Oricât de mult vor pune osul la treabă, oricât de dedicaţi vor fi stăpânului din umbră, odată rezolvată problema îşi vor pierde şi job-urile bănoase.

Există variante de evitare a situaţiei prezentate? Personal sunt sceptic. Nu din cauză că, aşa cum spun unii, ţara e împărţită în două. E o iluzie. Divizia radicală a ţării nu are cum să depăşească 2%-3% din populaţie. Problema e că majoritatea este tăcută. Mult prea tăcută. În mod normal, în faţa golăniilor care se tot întâmplă de 12 ani, adevărata majoritate ar fi trebuit să iasă în stradă. Nu organizată de vreun partid sau altul, ci pur şi simplu. Să iasă şi să tacă. Să arate fizic faptul că ea există. Ar fi singurul mod prin care nebunia s-ar putea opri, singura formă care-ar paraliza golăneala organizată şi promovată manipulator peste tot în media. Ştiu că sunt idealist şi aşa ceva nu vom vedea, în special aici. Dar asta ar fi singura cale de terminare a nebuniei, de oprire a zgomotului de fond. Şi, în lipsa zgomotului, treburile murdare nu pot fi făcute. Poate totuşi, în ceasul al doisprezecelea vom învăţa ceva din carea istoriei. Dacă nu, ultima speranţă ne rămâne norocul. Atât!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice