Pe 8 iunie 1949 apărea 1984, romanul distopic al lui Orwell care descria o societate supravegheată totalitar. Dincolo de supravegherea omniprezentă, controlul minților se efectua prin controlarea și manipularea infrastructurii cognitive de bază pentru orice societate: limbajul și istoria. Limbajul este structura conceptuală care permite semnificarea și numirea, așadar crearea unei ordini recognoscibile, reproductibile care face posibilă existența umană.
Modificarea limbajului în celebra „newspeak” sau „nouvorba” înseamnă că posibilitățile gândirii umane sunt manipulate și limitate prin manipularea structurii conceptuale a limbajului. La un mod grosier, așa cum se întâmpla în societatea din 1984, această manipulare poate inversa sensul cuvintelor – războiul este resemnificat în pace, dragostea în ură etc.
Rescrierea istoriei – vechi sau recente – are rolul de a distruge orice criteriu cât de cât de obiectiv, de a distruge posibilitatea unui adevăr și al unei deveniri obiective, care nu ține de controlul politic totalitar. Dacă istoria devine într-atât de fluidă încât poate căpăta formele dictate de partid, chiar și atunci când asta înseamnă contrazicerea flagrantă a propriei istorii anterioare, asta înseamnă că se distruge însăși posibilitatea unei memorii sociale cât de cât autonome, dar și sentimentul că există o istorie, un trecut, care nu pot fi modificate după bunul plac, că există, ceva, acolo, care depășește voința oricui, oricât de puternic ar fi pe pământ.
Într-o astfel de societate, sunt inventate noi crime: „crimăgândit”, „crimăvorbit” și chiar și „facecrime” sau „crimăfacială” – atunci când gândești, vorbești și exprimi non verbal lucruri interzise de ordinea de partid și de stat.
Celebru este și minutul de ură, acea incitare-defulare a urii colective direcționată către disidenții sistemului transformați în dușmani ai poporului. Care nici nu trebuiau să fie reali – rolul dușmanului poporului este unul esențial pentru funcționarea societății totalitare.
Romanul lui Orwell a intrat deja în limbajul comun. Big Brother este o denumire de care a auzit toată lumea. În ciuda acestui lucru și a banalizării sale, distopia lui Orwell pare, cum zice o memă, mai degrabă un program de implementat decât o ficțiune inspirată. Nu am devenit mai conștienți sau mai prezenți, ci mai blazați și mai hipnotizați de acest program in the making. Posibilitățile de supraveghere ubicuă au explodat în societatea digitală, fără a fi nevoie de teroarea din 1984, căci participăm la ea de bunăvoie, ca în teoriile francezilor postmoderni. Crimagânditul, crimavorbitul și fața-criminală sunt deja realități într-o lume a corectitudinii politice și a corectitudinii emoționale. Cât privește minutul de ură, acesta este distribuit cu atenție către indezirabilii lumii celei noi care stă să se nască din coșmarurile noastre.
Autor: Anghel Buturugă
Sursa: Anghel Buturugă Facebook
Adauga comentariu