7 crize contemporane, 7 soluţii despre care trebuie să discutăm

1. Criza climatică. Indiferent dacă ea există sau nu, dacă temperaturile s-au ridicat sau doar noi le percepem mai ridicate, soluţia se regăseşte tot în natura inconjurătoare. Păduri, cu preponderenţă păduri de foioase şi conifere care absorb mai mult bioxid de carbon şi filtrează mai mult oxigen.
Pe scurt: oprirea defrişărilor, împăduriri locale şi globale (vezi Siberia şi Canada), folosirea resurselor pentru război şi persecuţie (bani, echipamente, militari, puşcăriaşi) la re-împădurirea emisferei de nord şi reglarea parametrilor climei temperate.
2. Criza alimentară.. Este o criză artificială (creată de om) şi tot omul o poate rezolva. Câteva puncte de atac:
– reducerea consumului de la cantitate la calitate (mai puţin volum, alimente mai consistente, mai bogate în nutrienţi);
– reducerea risipei de alimente (30% din ce se produce se risipeşte, se aruncă sau se alterează) şi redistribuirea surplusului de produse alimentare;
– refacerea solului alterat, sărăcit de nutrienţi din pricina agriculturii intensive şi folosirea de soiuri (seminţe) adaptate, cu productivitate mai mică dar cu nutrienţi mai mulţi, soiuri mai concentrate în calorii şi vitamine.
– producţia locală în locul producţiei globale şi a schimbului larg de produse agricole.
3. Criza energetică. Alternativa nucleară şi cresterea mixului energetic. Energia nucleară este printre cele mai nepoluante, mai sigure şi mai eficiente modalităţi de obţinere a energiei (cifrele statistice arată asta), şi dacă se investesc fonduri în cercetarea nucleară (trecerea de la fisiune la fuziune nucleară) posibilităţile sunt nelimitate.
4. Criza demografică. Aici avem două variante, două abordări:
– dacă populaţia în anumite zone îmbătrâneşte şi anumite ţări se depopulează, foarte bine: mai multe resurse pentru mai puţini cetăţeni. Importul de imigranţi pentru “forţă de mucă” este o prostie fiindcă toată producţia e tehnologizată, se robotizează masiv toate industriile nu e nevoie de “forţă de muncă” aşa cum vor să ne mintă politicienii.
– daca populaţia globului creşte şi nu avem resurse pentru a susţine creşterea demografică, aceasta trebuie abordată în zonele unde se produce această creştere necontrolată: Africa va creşte cu 1,2 miliarde până în 2050 şi Asia cu 700 milioane până în 2050, deci acolo trebuie găsite soluţii de stopare a fenomenului, nu în Europa unde populaţia (densitatea) va scădea considerabil până în 2050.
5. Criza războiului al III-lea mondial (eventual) nuclear.
Pentru a rezolva această criză trebuie redus tot arsenalul nuclear. peste tot, în absolut toate ţările. Nu mă refer doar la tratatul de non-proliferare nucleară (din care SUA s-a retras prima, apoi de frica americanilor ruşii s-au retras şi ei şi toată lumea a început reînarmarea nucleară), ci la reducerea totală a arsenaluilui nuclear sau chiar interzicerea armelor nucleare.
Faptul că doar 23 de ţări au semnat tratatul de interzicere a armelor nucleare (majoritatea ţări africane) şi că marile puteri occidentale (SUA, Franţa) s-au opus şi alte mari puteri s-au abţinut (Rusia, China) ar trebui să ne dea de gândit şi subiectul ar trebui pus/adus în discuţie aproape zilnic la marile televiziuni de ştiri şi în marile instituţii decizionale.
6. Criza ucrainiană (războiul proxi Rusia-NATO).
Perspectiva conform căreia războiul se poartă numai între ruşi şi ucrainieni este una limitată, proporţiile conflictului sunt mai mari şi trebuie văzute la scară globală.
Cum se poate rezolva? Simplu(1): părţile (Ucraina şi Rusia) să respecte prevederile acordului de la Minsk, SUA să se retragă din afacerile europene şi negocierile să se poarte în format european (Franţa, Germania, Rusia, Ucraina şi ţările vecine), fără intervenţia entităţilor juridice non-europene (SUA, NATO, China, India, etc.) sau complex (2) printr-o amplă dezbatere îndelungată în cadru extins (ONU sau Consiliul de securitate al ONU) unde fiecare să-şi prezinte argumentele şi deciziile să fie luate transparent, în şedinţe publice. Orice altă abordare înafară de abordarea regională (europeană, OSCE) sau globală (ONU, UNSC) duce la şi mai mult conflict, la şi mai multe distrugeri materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.
7. Criza social-medicală (noi pandemii, noi restricţii)
Această criză ce va urma (fiindcă toate semnele arată că vor mai urma asemenea crize) poate fi rezolvată doar dacă toate forţele se pun de acord să pornească un Proces al Pandemiei pe model Nurnberg, unde toate dovezile, pro, contra, obiective, subiective, medicale, economice sau de altă natură să fie dezvăluite publicului larg şi toate deciziile să fie luate transparent. Fără o transparenţă totală a evenimentelor desfăşurate în ultimii doi ani (pandemia covid) precedentul de abuzuri şi decizii greşite poate fi repetat cu consecinţe înzecit mai devastatoare decât cele din perioada 2020-2022.
Probleme se găsesc la tot pasul, soluţiile însă se găsesc mai greu. Şi pentru a le rezolva trebuie să le împărtăşim cu alţii, să distribuim informaţia la cât mai mulţi semeni de-ai noştri care să realizeze că aceste soluţii există, sunt la îndemâna noastră, cu condiţia să le distribuim, să le facem cunoscute, să le dezbatem şi să le susţinem la unison. Distribuiţi, împărtăşiţi, dezbateţi, aduceţi argumente pro sau cotra, depinde de noi să ne folosim la maxim de puterea internetului până ce nu încep restricţiile politicianiste pentru social-media (pentru că ele deja au început) şi riscul de a ni se bloca accesul la informaţie este din ce în ce mai mare.
7 probleme contemporane,
7 soluţii posibile cu condiţia să le afle cât mai mulţi..