Din 1999, Uniunea Europeană face două sondaje pe an în toate țările membre, privind percepția publică legată de politicile europene și activitatea Parlamentului European. Ultimul sondaj a fost publicat în octombrie 2017 și ceea ce m-a frapat a fost comentariul oficial la acest sondaj, care este de un optimism nejustificat de rezultate. Pentru România, rezultatele sunt: ”48% dintre români au o opinie pozitivă, 32% sunt indiferenți și 18% consideră că apartenența la UE este un lucru rău”.
Aceasta comparativ cu rezultatul din primăvara anului 2017 când 54% dintre români credeau încă în beneficiile apartenenței la UE și tendința părea crescătoare. Dacă comparăm cu anul 2010, când aproape 70% dintre români aveau încredere în Uniunea Europeană, rezultatele sunt mai mult decât îngrijorătoare.
De ce această prăbușire a încrederii?
Propagandiștii integrării europene au găsit o explicație simplă: propaganda rusă. Populația este manipulată de această propagandă. Lucru vehiculat inclusiv atât la Ambasada României la New York de către SNPSA (fosta școală a CC a PCR ”Ștefan Gheorghiu”, revopsită și rebotezată), cât și de o serie de lideri de opinie pe Facebook. Ni se explică că, dacă ești conservator și tradiționalist, dacă pui la îndoială măsuri ale Uniunii Europene, involuntar faci jocul rușilor și te încadrezi în categoria dușmanilor Uniunii Europene. Este paradoxal că, la o populație care datorită experienței istorice a ajuns chiar la rusofobie, poți găsi un procentaj atât de ridicat de eurosceptici numai din cauza influențelor propagandistice ruse. O astfel de explicație este simplistă și nu acoperă fondul problemei. După mine, ca o observație strict personală, dincolo de propaganda rusă, există o serie de factori care determină această percepție.
1.Abandonarea cu bună știință a valorilor promovate de fondatorii Uniunii Europene. La înființare, respectarea drepturilor omului era principala valoare promovată și era privită ca unificatoare pentru Europa. De aici derivau alte valori acceptate de majoritatea populației care se refereau la subsidiaritate, solidaritate și diversitate culturală și religioasă, tradiții. În prezent, principalele valori promovate sunt lupta împotriva terorismului, reglementarea pieței economice și uniformizarea prin proceduri, reguli, protocoale etc. a vieții social-culturale.
2.Abandonarea tradiției în favoarea unui modernism excesiv. Primele indicii au apărut în momentul în care s-a refuzat introducerea în Constituția Europeană a sintagmei ”rădăcinile civilizației europene sunt creștine”. A urmat o politică agresivă împotriva creștinismului comparativ cu alte religii. S-a ajuns la situații absurde cum ar fi înlăturarea crucii de pe statuia lui Ioan Paul al II-lea dintr-o localitate din Franța. În opinia Bruxelului, creștinismul și nu terorismul constituie inamicul public numărul 1. Se încurajează ateismul sau alte culte exotice, nu datorită susținerii principiului libertății de conștiință, ci pentru caracterul anticreștin al acestora. S-a ajuns ca, dacă ești alb, creștin și heterosexual, să fii marginalizat, să fii un paria. Într-o țară ca România, în care peste 92% din populație se declară creștină, este normal ca aceste atitudini să trezească reacții. Mai mult, atunci când adepții europenismului sunt principalii și cei mai violenți contestatari ai Coaliției pentru Familie și ai modificării Constituției prin referendum (în sensul de a defini căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie), ei și nu propaganda rusă determină scăderea cotei de încredere în Uniunea Europeană.
3.Politica dublului standard. În probleme majore, Uniunea Europeană are atitudini diferite pentru situații identice. Cel mai recent exemplu este situația din Catalunia. Dacă în cazul Kosovo și al Scoției, Uniunea a avut o atitudine pro-separatistă, în Spania Uniunea are o atitudine anti-separatistă.
4.În același sondaj (nu numai în România, dar și în alte 18 state), percepția populației este că părerea țărilor nu este luată în considerare în momentul în care se stabilesc politicile Uniunii și că principiul subsidiarității nu este respectat, decizia luând-o doar câteva țări puternic dezvoltate împotriva voinței populației din celelalte țări. Aceasta trezește un sentiment de frustrare, inclusiv în România.
5.Politica partizană și interesată privind problemele interne ale României. Atunci când abandonezi o politică prudentă și neutră legată de problemele interne, te poți aștepta la o reacție. Intervenția Uniunii Europene și ultimatumul dat de aceasta în ceea ce privește referendumul din 2012, politici economice, politici juridice, organizare administrativă și drepturi culturale, într-o societate atât de divizată, traumatizată, clivată și lipsită de exercițiul dialogului (reminiscență comunistă ”cine nu e cu noi, e împotriva noastră”), a determinat dezvoltarea unui curent anti-Uniunea Europeană chiar dacă curentul pro-european (atenție, pro-european nu pro-uniune), este majoritar.
6.Criza de leadership la nivelul Uniunii și la nivelul României. Haideți să comparăm prestanța și suprafața politică și intelectuală a fondatorilor Uniunii Europene și a liderilor de până în 1995 cu cei care acum decid destinul Europei. Același lucru îl putem analiza și în România. O să vedeți că, în locul unor lideri autentici, au apărut mediocrități și birocrați, care nu sunt capabili să aibă o viziune strategică, ci doar o simplă viziune tactică.
7.Și, în ultimul rând, propaganda rusă.
În concluzie, opinia mea este că abandonarea valorilor europene ale fondatorilor Uniunii, relativismul și ideologiile extremiste ,”liberaliste” coroborate cu birocratizarea excesivă și dictatul politico-economic sunt cele care au erodat, în toate țările Uniunii, încrederea. Pe termen lung ele pot să conducă la implozia Uniunii.
P.S. Poate cel mai bine a concluzionat liderul Cultului Musulman din România, muftiul Iusuf Murat“Europa va trebui să rămână cu valorile creștine. O Uniune Europeană fără valorile spirituale este ca un copil la 13 ani abandonat de ambii părinți”.
Autor: Vasile Astărăstoae
Sursa: Vasile Astărăstoae
Adauga comentariu