Analize și opinii

25 de ani de „parteneriat strategic” între România și SUA

Cu mare fast, Parlamentul României serbează 25 de ani de ”parteneriat strategic” cu Statele Unite ale Americii. Acest ”parteneriat strategic” a fost văzut și este încă celebrat propagandistic ca fiind cel mai mare avantaj obținut de România după revoluție.

Bogdan Duca,

BUCUREȘTI, 28 iun -Sputnik. Ce a însemnat acest ”parteneriat strategic” pentru România?   ”Parteneriatul strategic” a însemnat ”șansa” ca militari români să moară sau să fie mutilați în războaiele Statelor Unite. Pentru bugetul României a însemnat ”oportunitatea” de a plăti salarii mai mari și apoi pensii speciale, de veterani de război, militarilor români participanți în războaiele Americii.

O oportunitate unică a fost cheltuirea a miliarde de dolari, din bugetul de stat, pentru dotarea tehnică și antrenarea armatei române, exclusiv de pe piața, mai scumpă, chiar și când e ”second hand”, americană.

De asemenea, ”parteneriatul strategic” a fost și facilitatorul unei….odihne a ochilor. România și-a odihnit ochii când s-au dat ”tunuri” strategice, precum Bechtel sau RMGC, în care miliarde de dolari au părăsit România pentru economia americană.

De altfel ”parteneriatul strategic” nu a reușit să rezolve problema vizelor de SUA decât pentru banii României. Aceștia nici nu au mai avut nevoie de ”interviu la ambasadă” ca să își ia zborul din bugetul românesc în buzunarele americane.

Cetățenii români, ai căror conducători serbează acum triumfalist acest ”parteneriat strategic”, sunt în continuare discriminați de către ”partenerul” american, fiind tratați diferit față de ceilalți cetățeni europeni și supuși umilințelor venite din partea funcționarilor de la ambasadă.

De altfel în acești 25 de ani de ”parteneriat strategic”, un bun beneficiar a fost ambasada SUA. Ambasadorii americani au putut face lobby liniștiți și unii dintre ei, cum ar fi ambasadorul Mark Gittenstein, care a ocupat după încheierea mandatului niște bine plătite sinecuri (de către statul român) la fondul Proprietatea, s-au putut declara mulțumiți din punct de vedere financiar.
Cât despre Ambasada în sine, este un secret al lui Polichinelle, că aceea este cea mai importantă instituție din România, unde se iau deciziile cu adevărat importante.

În timpul ședinței festive, sigur fără să intenționeze să aducă un afront ”partenerului strategic”, președintele Senatului, Florin Cîțu, a vorbit despre sacrificiile economice făcute de România de dragul Statelor Unite, inclusiv prin refuzul unor investitori neagreați de americani.

Relevantă în acest sens este povestea terminării reactoarelor 3 și 4 ale centralei atomice de la Cernavodă, unde după 9 ani de negocieri cu China, la ordinul SUA România a rupt acordul negociat și, în doar câteva luni, a semnat un acord cu Statele Unite.

Acord de 9 miliarde de dolari, pe care România îi va împrumuta de pe piața bancară americană ca să nu piardă ”partenerul strategic” banii din dobânzi.

Desigur, toți suntem acum atenți la o altă realizare a „parteneriatului strategic”: proiectul nuclear pilot, cu ”micro-centrale” nucleare, unde SUA este ”partener strategic” și România este…cobai.

Un rol important în acest ”parteneriat strategic” a fost cel al investițiilor culturale, căci SUA nu se găsește între primele 10 state care au investiții economice în România. Și nici pe locul 11, și nici pe locul 12, ci pe locul 16…

Însă indubitabil rolul investițiilor culturale ale ”partenerului strategic” este unul major: fără SUA, România nu ar fi avut o puternică mișcare LGBTQ+ și campanii după campanii de introducere a corectitudinii politice și a ideologiilor ”woke” în spațiul românesc.

În rezumat, acest ”parteneriat strategic” a însemnat îndepărtarea României de investitori și de piețe economice neagreate de către Statele Unite ale Americii,  cum ar fi Rusia, China sau Iranul, subordonarea diplomației  românești intereselor Washingtonului, până acolo încât România a devenit irelevantă din punct de vedere diplomatic, știut fiind că pe toate subiectele care contează România nu are altă poziție decât cea a Statelor Unite.

La sfârșitul ceremoniei din Parlament, resemnat cu rolul important al SUA în viața României, liderul unui presupus partid naționalist și suveranist a transmis americanilor: ”Vedeți că ați pus în România un președinte și un guvern ce nu doar că nu ne respectă pe noi, dar sunt atât de slabi încât nu vă ajută nici pe voi.” În definitiv, poate se îndură ”partenerii strategici” și îi dau lui…firmanul de domnie.

Sursa: bogdanduca.org