Ieri s-au împlinit 99 de ani de când românii au reușit să-și ducă la îndeplinire idealul național, unirea într-un singur stat a provinciilor istorice. Astăzi sărbătorim Unirea, dar mai ales sărbătorim clasa politică din acea perioadă care a avut tăria să reziste intereselor mărunte, să treacă peste diferențele de viziune și să pună interesul țării înaintea intereselor lor.
Atunci, clasa politică, dominată autoritar de familia Brătianu a plătit lobby la nivel european cu banii proprii pentru ca interesele României să fie mai bine auzite la Paris. Atunci au demonstrat că iubirea de țară e mai importantă decât iubirea de arginți, că viitorul țării înseamnă mai mult decât viitorul financiar al unei familii.
După ce Ion I.C Brătianu nu a mai fost, după ce Ferdinand nu a mai fost, după ce țara a încăput pe mâna unora care erau puși pe căpătuială s-a dus și suveranitatea atât de greu câștigată. În acești 99 de ani am fost prea puțin stăpâni la noi acasă. Că au fost rușii, că au fost europenii sau americanii, parcă mereu la București a existat un alt centru de comandă decât cel ales de români.
Clasa politică de azi își critică țara în plenul Parlamentului European
Dacă acum 99 de ani elita lupta pentru un scop comun, acum avem doar o elită vândută care își denigrează țara și care vinde bucată cu bucată acea fărâmă de suveranitate pe care o mai aveam.
Comunicatul Departamentului de Stat al Statelor Unite a fost jignitor pentru români și pentru România. Doar prea puțini dintre elitele românești s-au ridicat să spună că partenerul nostru strategic a greșit, că România merită respect și că noi, ca stat suveran, nu acceptăm un astfel de tratament.
Împotriva celor care au criticat poziția SUA nu s-au ridicat ambasadele europene, sau reprezentanții americani. Nu, s-au ridicat doar lichelele care așa înțeleg să-și facă datoria: find slugi chiar și atunci când nimeni nu le cere acest lucru.
Să faci pe sluga în speranța că stăpânii te remarcă este o problemă mai mare în România decât deficitul sau creșterea euro, este resortul care ne împinge mereu înapoi pentru că ne sabotăm între noi.
Autor: Alexandru David
Adauga comentariu