C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Luminița Arhire: ”OBICEIURI DE ÎMPERECHERE LA PROCURORII DNA”

ARGUMENT: Pentru că eu cred că toate astea se vor întoarce și că va fi, de fapt, și mai rău deoarece de data asta dânșii nu-și mai pot permite să piardă puterea și-atunci „nu vor lua prizonieri”, e bine, zic, să citiți textul de mai jos. El se referă la perioada de înflorire a lui Portocală, Onea, Man, Papici, Veverița și a celorlalți „băieți buni” ai DNA-ului vieții noastre. Ca să nu uitați cum a fost. Ca să nu ziceți că n-ați știut. Orice asemănare a celor scrise de mine cu afecțiunea sinceră și penală a domnului procuror Mircea Negulescu pentru doamna deputat Andreea Cosma este, bineînțeles, întâmplătoare, din moment ce personajele sunt, în modul cel mai hotărât, FICTIVE!



Acestea fiind spuse, ceea ce urmează este doar un text științific care trebuie privit ca atare.

Procurorul DNA , aclimatizat în Prahova, face parte, cu discreție, din familia RUTACEAE, genul CITRUS și specia mult-apreciată de popor și, în special, de suspecți, CITRUS SINENSIS, numită, vulgar, PORTOCAL(Ă). La această specie de arbust, unul dintre marii dăunători, citați în literatura de specialitate, este „zdreanța” -respectiv, atunci când este invadată, planta nu mai poate să-și ducă traiul vegetal „pe planeta Românica, din cauza la un jegos și o zdreanță”, care este când Sebi Ghiță, când senatorul Savu , când procurorul general (Augustin Lazăr, aflat pe atunci pe caii mari ai Procuraturii generale a zis că s-a interpretat greșit și că n-ar fi el „zdreanța”, dar mie personal mi-a plăcut cum sună…).

Cel mai teribil însă, pe departe, este când delicatul portocal se îndrăgostește… Ce, n-ați mai văzut portocal-cu-portocale care să iubească fierbinte? Păi, Ștefan Hrușcă unde a găsit COPACUL ÎNDRĂGOSTIT ? Că, slavă Domnului, cântă din 1986 despre el și cetățenii nici nu s-au mirat deloc și nici nu s-au plictisit…

Să revenim… Când portocalul-cu-portocale se îndrăgostește, idila lui se desfășoară așa:

„-Iubi, de ce nu mă vrei?

-Nu pot, pentru că… duhovnicul meu ar fi foarte dezamăgit…

-Duhovnicul? Cine e… cine e… spune-mi numele lui, că-l arestez imediat!

-Aoleu! Uită, dragă, de duhovnic… că nici tata nu mă lasă…

-Taică-tu? Nu te teme , iubi… îl arestez mâine…

-Nu, nu, te rog, că nu-i numai tata… Știi… nici fratele meu nu-i de acord…

-Nici fratele? Nu te tulbura, poimâine e la pârnaie!

-Dar, dragă , înțelege odată… NICI EU NU VREAU!!!

-Nu-ți face griji, iubi… și pe tine te arestez dacă stai în calea fericirii noastre!”
………………………………………………………………..

Râzi, popor? Nu mai scrii pe coli A4 „CODRUȚA NU UITA/ NOI SUNTEM DE PARTEA TA !” ? Nu mai ieși în stradă scandând: DNA-DNA / SĂ VINĂ SĂ VĂ IA?”

Că ASTA-i DNA… ceea ce vezi tu mai sus… ASTA ai hrănit, cetățene, cu nepăsarea ta grețoasă… ASTA au pupat pe rotunjimile posterioare Liiceanu, Cornea, Cărtărescu și Pora… Pentru ASTA au scris editoriale monumentale CTP-ii și madam Ene Dogioiu. ASTA ți-au vârât în esofag, cu pâlnia, Macovei și ambasada LICURICIULUI DOLOFAN… Pentru ca ASTA să nu dispară s-a dat cu fundul de pământ Tapalagă…. Despre ASTA ți-a zis Klaus că are o activitate de care, el personal, E FOARTE MULȚUMIT!!! Cu ASTA ți-ai început zilele de niște ani buni și cu ASTA ai mers la culcare…

Să nu uiți că unor arbuști cam de teapa ăstuia de mai sus, cu portocale proeminente și pofticioase, li s-a încredințat, în România, PUTEREA ABSOLUTĂ.

De 14 ani se tot întâmplă; în 14 ani, fiara s-a-ngrășat precum căpușa uriașă din PERNA DE PUF, povestirea lui Horacio Quiroga, cea care m-a înspăimântat atât de tare mai demult, pe când eram prea mică pentru a face distincția clară între adevăr și ficțiune. La fel ca monstruoasa căpușă, ascunsă într-o pernă de puf aparent obișnuită și utilă, din nuvela sud-americană, creatura asta diabolică s-a hrănit din creierul unei populații care VOIA SĂ CREADĂ că flagelul corupției este răspunsul la nemulțumirea ei surdă, la lipsa ei de apetit pentru frumos și pentru omenesc, la schimbarea ei dramatică, la isteria pe care o simțea crescând în adâncuri, la pornirea ei interioară către violență, la incapacitatea de a-și mai trăi cu bucurie viața…

Și, poate, nimic n-ar fi timpul pe care l-ai pierdut, dacă măcar ai mai știi, popor român, drumul de întoarcere.
……………………………………………………………………………………

P.S. Nuvela „Perna de puf” („Almohada da cuña”) face parte din volumul „Anaconda y otros cuentos” de Horacio Quiroga, publicat la Buenos Aires, în anul 1921.

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

Related Posts

2 Responses “Luminița Arhire: ”OBICEIURI DE ÎMPERECHERE LA PROCURORII DNA””

  1. Themega says:

    Excelent scris!
    Salutari din Goa, India

  2. gina says:

    Salutari

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss