În dezastrul politic, instituțional și identitar cu totul remarcabil din ultimul timp a ajuns, să vezi drăcie, să se aducă în discuție „modelul economic” pe care îl urmează România, de parcă asta ar fi problema actualității.
Mai exact spus, de parcă s-ar fi rezolvat toate dilemele și constrângerile din societate, astfel încât climatul general ar permite abordarea la rece a acelei opțiuni strategice de fond care reclamă una din cele mai serioase și profunde dezbateri. Când te gândești în ce mocirlă se află dezbaterea publică în România, ridicarea problemei „modelului economic” pe care îl urmează țara este nu numai ridicolă, dar, evident, suspectă. Mai ales în contextul unei campanii electorale în care forțele politice mai vechi sau mai noi au scăpat complet caii, făcând loc rizibilului și deplorabilului. Chiar și numai a aduce în discuție în asemenea condiții „modelul economic” din România este halucinant.
S-ar putea să fie deci vorba de o diversiune, ca multe altele, urmărind să abată atenția – nu se știe cui?! – de la agenda sordidă a actualității. Și, foarte probabil, să contracareze prin apelul la o problemă „savantă” o discuție la obiect despre impactul măsurilor luate de guvern prin OUG 114 împotriva abuzurilor de monopol din energie, telecom și sistemul bancar. Rămâne un fapt că actuala discuție despre „modelul economic” a fost sugerată de investitorii străini cu interese în zona României, care, într-o reuniune la Viena, au apreciat că un ciclu s-a încheiat în modelul de creștere pe care l-au conceput pentru Europa Centrală și de Est eliberată de comunism și că un nou model ar fi necesar, ei, investitorii vestici, fiind în căutarea lui. Menestrelii și susținătorii lor de pe aici, din România, s-au făcut imediat ecou și punerea în discuție a „modelului economic” a devenit temă aproape la modă.
„Modelul” este făcut culpabil de toate relele din economia și viața socială, rele lesne de sesizat la orice analiză: incapacitatea de a atinge standardele de trai din UE, dezechilibrele comerciale și de cont curent, disponibilitățile mereu mai limitate de forță de muncă calificată, slabele performanțe din sistemul de educație, insuficiențele grave din infrastructură, disparitățile regionale, inegalitatea socială și creșterea sărăciei etc. Reprezentanții sectorului privat românesc au profitat de prilej și au agățat la relele puse pe seama „modelului” problemele sufocante care îl confruntă: criza sistemului bazat pe forța de muncă ieftină (esența „modelului economic” din România), imposibilitatea tehnologică și financiară a sectorului privat românesc de a concura cu capitalul străin, absența notorie a efectelor la nivel de viață și dezvoltare ale creșterii economice consistente din ultimii ani.
Este greu să nu se facă o legătură între toate acestea și „modelul economic”. Dacă aprecierile ar fi făcute de pe poziții neutrale, poate că dezbaterea ar fi chiar utilă. Dar aprecierile bat într-o anumită direcție. Țintit! Sunt vizate politica economică a PSD și îndeosebi măsurile privind creșterile de salarii, în special la stat, dar și pe ansamblu prin majorarea salariului minim, precum și cele împotriva băncilor și companiilor din energie, care ar fi stricat echilibrele și ar fi alterat „modelul”. Acesta a fost bun, dar politica PSD l-a „disturbat”. Comisia de la Bruxelles intervine în forță și dă verdictul în raportul de țară privind România: creșterea economică din România a fost bazată pe consum, în timp ce investițiile s-au tot redus, ba în 2018 contribuția acestora la creșterea economică înregistrată a fost chiar negativă. De vină ar fi politicile guvernamentale în derulare, îndeosebi creșterile de salarii care, vezi Doamne, ar depăși creșterea productivității, precum și măsurile care descurajează investițiile și creditarea din OUG 114. Concluzia CE: modelul de creștere economică bazat pe consum afectează capacitatea României de a atinge standardele UE.
Măi să fie!!! Cine a inventat modelul bazat pe consum?! Dragnea, Dăncilă, Vâlcov sau chiar UE?! Nici de l-ar fi inventat tripleta pusă la zid n-ar fi avut puterea să oblige România să-l aplice! L-a inventat chiar UE, care a avut și puterea de a obliga România să-l practice! Cine a distrus selectiv industriile românești, alea proaste care erau, pentru a deschide ușa consumului, îndeosebi din importuri de pe piețele vestice?! Cine și-a plasat băncile în România să dea credite pentru consum la populație, și nu pentru investiții la firme, și o face tot așa de peste două decenii?! Cine a făcut investiții nu pentru producție, ci pentru consum în România?! Cine dezvoltă afaceri în lohn, mai întâi în textile și apoi în auto, care duc la creșterea consumului, și nu a investițiilor?! Cu toată părerea de rău, „modelul economic” al României nu este eufemistic numitul „model bazat pe consum”, ci clasicul model colonial, impus de vestici și îndeosebi de UE!
Într-un moment mult mai solicitant al istoriei decât cel actual – când țările din Europa Centrală și de Est abia ieșiseră din comunism și erau proaspete pentru mântuirea capitalistă – investitorii vestici n-au fost prea inventivi, ci au scos de la naftalină modelul arhiverificat al colonialismului clasic cu care, într-o perioadă superscurtă și fără ocupație militară, au preluat aceste țări, desființându-le economia națională, decizia națională, identitatea națională. Într-o măsură mai mare sau mai mică, succesul este general; în cazul României este total! Singura deosebire față de colonialismul clasic este o doză mai mare de diversionism, colonialismul actual fiind administrat, ce să vezi, în numele democrației! Că acum investitorii vestici ar căuta alt model este o aiureală! Cel mult investitorii occidentali vor căuta ustensile și mai eficiente, diversiuni și mai savante, deși peste invocarea democrației pentru oprimarea colonială este greu să dibuiești o demagogie care să răspândească o duhoare mai mare! Se susține, de pildă, că modelul actual s-a bazat și se bazează pe investiții străine în țările central și est-europene, care produc exporturi absorbite de țările vestice și există semne de întrebare în legătură cu ceea ce se va întâmpla în condițiile în care țările vestice încetinesc economic și investițiile salvatoare în Est scad. Abordarea nici nu este de actualitate, investitorii mântuitori vestici și-au creat deja de mult în Est o matrice colonială care generează profituri maxime cu cheltuieli minime (de exploatare, investiționale sau de creditare).
Probleme care s-ar pune acum există deja de mult. Și n-a fost nicio căutare a unui nou model. Cel colonial este aur curat, funcționează din plin și mereu.Astfel că, dincolo de ceva retușuri, nu va fi nicio căutare a unui nou model. Cel colonial va dudui în continuare! Căutarea unui nou model economic este o poveste pentru proști! Nu există în istorie caz de ieșire din modelul colonial. Acesta, odată instituit, dăinuie chiar dacă, într-un context internațional favorabil, colonia devine, teoretic, o țară independentă și suverană! Să nu ne amețim cu apă rece! Se spune că, pe baza actualului model, exporturile României, care vegetau până la aplicarea modelului sub 10 miliarde euro, au explodat la peste 70 miliarde euro și înaintează spre 90 miliarde euro.
Oameni buni, nici după 15 ani de model mântuitor exporturile românești nu depășesc decât puțin să-i zicem bariera de 10 miliarde euro, restul, adică grosul, fiind produse și servicii realizate în România de capitalul străin, cea mai mare parte în sistem lohn. Din primii 100 exportatori, doar 3 sunt firme românești. Ce să se schimbe la acest model?! Să-i scoți din joc și pe cei 3 rătăciți?! Asta e simplu de făcut și cu actualul model! Statisticile însele evidențiază că dependența colonială crește, nu scade, indiferent sub ce aspect ar fi privită sau cuantificată (monetar, bancar sau industrial). Doamne păzește să scăpăm cumva de modelul colonial!
Autor: Ilie Șerbănescu
Sursa: România liberă
Viitorul procuror sef european are obligatia sa cerceteze faptele prin care s-a instituit monopolul pe teritoriul Romaniei in energie, sistem bancar, telecomunicatii, modul in cate investitorii straini au respectat clauzele contractuale pe teritoriul unui stat euro-atlantic in sec. XXI, ET C cu conditia sa prinda revelatia.
Pentru Gradina Maicii Domnului, modelul edenic!
Conceptul de “creatie” este caracteristic Divinitatii, taina, aspectul natural al tuturor vazutelor si nevazutelor, “inovatia” specifica tehnologiei din perspectiva inteligentei artificiale. Acum procedam la analiza SWOT cu bune si rele, puncte forte, slabe, avantaje si dezavantaje, oportunitati, amenintari. S-auzim de bine!