C O N T R A P R O P A G A N D Ă

CTP și mesianismul demenței: „Există, totuși, o oareșicare deosebire între Domnul Iisus și Domnul Dragnea…”

Parcă nu am citit nimic mai dement, scelerat și de prost gust în presa românească decât ce screme individul ăsta într-un articol din Republica. Însăși a apropia cuvântul „hristic” de faptele strict lumești ale unor partide, PSD-ALDE, este o împietate la adresa sentimentelor cele mai curate a milioane de oameni care au sau ar fi putut citi scârnăvia debitată de CTP și care nu vor, pur și simplu, să (se) facă politică cu Dumnezeu („O campanie hristică de mântuire en-gros face, de doi ani încoace, PSD-ALDE”).



Nici ironia subînțeleasă nu e permisă, sau mai ales ea. Dar culminează: „Există, totuși, o oareșicare deosebire între Domnul Iisus și Domnul Dragnea, cu toate că marele om s-a autorăstignit deja, de câteva ori, în ochii electoratului…”. Cum poți să faci o asemenea comparație, pe orișice plan?! Doar de dragul unei demonstrații care să te evidențieze temporar și al amorului propriu, față de propria gândire, doar pentru că ești prea prins în „meandrele concretului”, precum un alt (prea)liber cugetător, să ajungi să stabilești niște paralelisme mai mult decât forțate, dar absolut cretine… Între o lume strict materială și una strict spirituală…

Și un idiot analfabet, „prostul satului” din oricare vârf de deal din România a deprins, a înțeles demult că „Golgota, răstignirea și moartea Nazarineanului”, despre care vorbește CTP, nu sunt interpretabile după grile omenești și a înțeles măcar că transced conprehensiunea sa directă, pentru a rămâne exclusiv în simbol.

Dar să ajungi să contrazici justiția divină și adevărul revelat, pe care îl împărtășesc la nivelul cel mai intim milioane de oameni, de „amorul artei”, de dragul unei demonstrații a propriului potențial explicativ revelează ceva, și aici, într-adevăr: o meschinărie de cel mai prost gust! „Dumnezeu s-a întrupat în om ca să aducă pe pământ dreptatea? Nicidecum”, contrazice flagrant dogma CTP, justițiarul suprem, universal, “mesianic”, doar pentru ca apoi să-și exchibiționeze în modul cel mai dezgustător limitele: „Preluarea păcatelor altora ca pe niște creanțe transferabile este un act profund nedrept”. „Ca pe”, comparația, vine în acest caz dintr-un cap sec, pentru că nu poate fi suportată de gândirea curentă, cotidiană, cu atât mai puțin financiar-bancară. CTP putea fi în Templu în vremea lui Isus, dar doar de partea cealaltă a tarabelor pe care Nazariteanul le-a dărâmat cu furie…

Nu poți compara justiția divină cu justiția omenească și atât! Însă CTP poate să stabilească că „preluarea păcatelor” de către Hristos nu este nimic altceva decât „obstrucționarea justiției”. În același mod în care ar putea da verdictul că întoarcerea obrazului este complicitate la un act de violență, chiar dacă e împotriva ta însuți, sau că minunile înmulțirii pâinilor și a peștilor nu sunt, în fond, nimic altceva decât infracțiuni de primire de foloase necuvenite. Deci, bine că se oprește aici!

E una să nu fii „Homo religiosus”, nu toți suntem nici măcar „Homo sapiens”, mulți mimăm cu mai mult sau mai puțin succes, e acceptabil să nu ai înțelegere față de actul religios, față de credința, cu atât mai mult față de dedicarea sufletească a altora, dar e absolut condamnabil să defilezi în pas de voie prin gazete „punând la colț” cu nonșalanță adevărurile cele mai sfinte ale oamenilor! Doar pentru că tu ești un… orice ai fi. Și să o faci în apropierea unor zile sfinte pentru acești oameni și să o faci sub titlul „Pașteți fericiți!” e absolut scandalos!

Dar surpriza stupidă continuă, pentru că actul de demență și-a găsit fanii săi intelectualiști, deci nu inteligenți, peste 11 mii, oameni care nu au putut înțelege că libertatea de exprimare trebuie să-și găsească singură limitele măcar în bun simț. Oameni care nu au putut înțelege că există o lume materială, căreia poți să îi fii dedicat și trup, și chiar și suflet, dar există și o alta, spirituală, căreia ai dreptul să nu-i aparții și să nu o înțelegi, dar în care nu ai dreptul să calci cu bocancii murdari ai polticii, pentru a nu o murdări pentru alții. Din respect pentru ceilalți, de la care aștepți același lucru față de tine și credințele tale. Altfel, câteodată îi mai spunem și „democrație”…

Pașteți fericiți!

Iisus Hristos este Mântuitorul. El ia asupra Sa vina acestei lumi și suferă pedeapsa în locul ei.

Golgota, răstignirea și moartea Nazarineanului răscumpără păcatele tuturor, chiar și pe ale celor ce au trăit înainte de venirea Lui pe lume, începând cu Adam și Eva.

Asta e frumos, nobil, distins, cutremurător, dar v-ați întrebat vreodată dacă e și drept? Dumnezeu s-a întrupat în om ca să aducă pe pământ dreptatea?

Nicidecum.

Preluarea păcatelor altora ca pe niște creanțe transferabile este un act profund nedrept. Drept este ca fiecare să-și primească pedeapsa după faptele sale. Strâmb este ca răufăcătorul să nu pățească nimic și un inocent sau mai mulți să sufere în locul lui. A lua asupra ta vina altcuiva, când ești, asemenea lui Iisus, fără de păcat, înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât obstrucționarea Justiției.

O campanie hristică de mântuire en-gros face, de doi ani încoace, PSD-ALDE.

Există, totuși, o oareșicare deosebire între Domnul Iisus și Domnul Dragnea, cu toate că marele om s-a autorăstignit deja, de câteva ori, în ochii electoratului, începând cu episodul celor 4 gâzi veniți să-i ia gâții la Athénée Palace. Lui Dragnea nici prin gând nu-i trece să ia asupra sa păcatele altora, dimpotrivă, năzuiește să le arunce pe ale lui în capul tuturor…”

Autor: Cristian Pătrașcu

Sursa: Anonimus.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss