Răspunsul umanității la amenințarea Covid-19 a fost disproporționat, exagerat prin carantinarea țărilor, cum am mai scris. În loc să se adopte soluții punctuale, locale, s-a mers pe blocarea statelor, pe transformarea lor în închisori pentru locuitori, cu pagube economice imense. Am folosit termenul de covido-prostie în legătură cu această stare de fapt: prostie a politicienilor, aflați sub presiunea presei care s-a debarasat de responsabilitate și a epidemiologilor, ale căror păreri seamănă, adesea, în seriozitate, cu a autorilor de horoscoape.
Politicienii aveau datoria să decidă, punând în balanță datele factuale și opiniile specialiștilor, cum sunt ele. Vina pentru hotărârile luate le aparține, nu au cum să se ascundă în spatele emitenților de păreri din domeniul medical. Ei au fost votați să ia decizii, nu doctorul X sau Y. Opiniile lui X sau Y trebuiau să fie doar un element din ecuația decizională, nu decizia în sine, o părticică din ansamblu, nu rezultatul. Că s-a ajuns la un răspuns halucinant al omenirii în fața unei epidemii e cu atât mai regretabil cu cât se instituie puterea unui precedent, unul distrugător al prosperității și drepturilor individuale. Sunt de acord cu sociologul Mirel Palada, care a afirmat pe Facebook: „Pentru un polițist, toți oamenii sînt hoți. Pentru un frizer, toți oamenii sînt numai buni de tuns.
Pentru un strungar, toți oamenii sînt numai buni de luat la pilă. Pentru un doctor, toți oamenii sînt bolnavi. Sau pe cale să îmbolnăvească pe altcineva. Dacă lăsăm societatea să fie guvernată de doctori, mai ales de epidemiologi, mai bine ne așezăm cuminți la coadă la spînzurătoare. Și aducem și funia și săpunul de acasă. E delirant ce se întîmplă. Ăștia cred că lumea ar trebui să fie un mare spital. Dă-i unui copil un ciocan, și toate în jur i se vor părea cuie. Dă-i unui epidemiolog puterea, și toate împrejur sînt numai măști și dezinfectant și interdicții cretine și reguli de zici că te pregătești să intri în operație pe creier. Nu ne mai facem bine la cap…”
Credeți că politicienii o să recunoască greșeala epocală? Eu nu. Conștienți că sunt pe un pas greșit și că ne-vederea unora dintre ei măcar o zi pe ecranele televizoarelor începe să devină comparabilă cu o săptămână de concediu, încearcă să se scoată. Maximizează prezentarea pericolului, temporizează, înlocuiesc starea de urgență cu una de alertă, ar avansa invenția juridică și a uneia de veghe, a uneia de atenție, să fie, că justificarea aberației nu e credibilă dacă se ridică repede îngrădirile dictaturii sanitare. Ar permanentiza stările de excepție, numai ca lumea să nu-i tragă la socoteală- electoral și chiar penal(e cazul!).
Nu vă lăsați păcăliți!
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria Facebook
NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la finalul lui 2018. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.
IN CHINA CORUPTIA UCIDE!
– În 2 ani China a produs mai mult ciment decât SUA în tot secolul XX.
– Lungimea drumurilor – 4 milioane de kilometri. Sunteți sigur că vă puteți imagina atâtea zerouri?
– 300 de mii de poduri în toată țara, din ele 1000 cu lungime mai mare de 1 km. Până la sfârșitul anului va fi construit un pod din Hong-Kong până în Macao !
– Într-un an parcul auto se mărește cu 20 de milioane de automobile, iar în Pekin în general poți merge doar dacă ultima cifră a numărului semnului tău are permis in ziua respectiva.
– În fiecare an se construiesc 100 de aeroporturi.
– Viaducturi gigantice cu lungime a de 150 de km,
– 236 de tuneluri prin care trenul trece cu 250 km/h.
– În 30 de ani, chinezii au mărit piața imobiliară a țării de 8 ori. Apartamentele, în China, se dau gratuit oamenilor muncii.
– Toată această statistică are la bază o singură cifră: din anul 2000 și până în prezent, în China au fost executați 10 mii de funcționari corupti…!!!!
Corupția este declarată crimă de stat, care se pedepsește cu moartea!