C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Alexandru Petria: ”Cine suntem”

Ce-și doresc oamenii mai întâi, s-a întrebat Tocqueville, libertate sau egalitate? Amândouă suna concluzia, dar greutatea atârna spre egalitate.



E altoi de scandal ce zic, dar comunismul a rezolvat mai vizibil problema egalității, în Europa capitalistă potențialul ei exploziv a fost diluat printr-un nivel de trai ridicat. În alte părți, unde nivelul de trai este scăzut, sunt inevitabile și îndreptățite revoltele.

Sunt un ultras al libertății, însă-mi dau seama că libertatea, cu corolarul inevitabil de riscuri, merge în direcția unei minorități, este respirația unei minorități, majoritatea oamenilor se mulțumesc cu siguranța unui nivel de trai acceptabil. Să fie un salariu rotunjor, un acoperiș deasupra capului, eventual o mașină și un concediu anual- gata, fericirea se telescopează! Și n-au dreptate, de ce să bâjbâie după ceva care îmbracă adesea țoalele unei iluzii? Că personal tânjesc după mai mult, e altceva.

N-au rost auto-flatările, homo sapiens este fericit la nivel de simțuri, și dacă acestea sunt satisfăcute cât de cât, nu apucă în mâini cartea riscurilor. Nu ne deosebim de alte mamifere pe cât ținem să clamăm.

Din perspectiva libertății, istoria omenirii a fost și este o permanență a sclaviei. Și în comuna primitivă, și în antichitate, și în feudalism, și în socialism sau capitalism. Toate orânduirile au avut componenta sclavagistă, au variat stăpânii și metodele de strunire a populatiei. Deosebirile constau încă în felul cum s-a rezolvat problema îndestulării simțurilor bipezilor care suntem. Sclavi mai fericiți ori sclavi mai nefericiți.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria Facebook

NOTA REDACȚIEI:

Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).

A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.

I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la finalul lui 2018. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss