C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Adevaruri ?!

MACRON n-are timp de JIHADIȘTI, e în RĂZBOI CU NAȚIONALIȘTII!

Imediat după vestea atentatului de la Strasbourg, rețelele de socializare din Franța au fost inundate de mesaje cu privire la foloasele pe care președintele Macron le-ar putea trage din acest atac terorist. Au fost și voci din rândul „vestelor galbene” care au susținut că atentatul a fost organizat pentru a împiedica o nouă rundă de proteste.



Cum nu există niciun fel de probe, mi-e greu să dau crezare acestor speculații. Cred însă că atacul marchează falimentul complet al politicilori acestui președinte centrist. Macron nu numai că guvernează pentru marile bănci și corporații internaționale, dar, în încercarea de a-și legitima cumva puterea, folosește serviciile secrete ale statului pentru a urmări grupusculele radicale de dreapta și nu pentru a ține sub control terorismul islamist.

Nici n-ar trebui să ne mire prea tare. Până la urmă, o parte importantă a voturilor primite de Macron vin de la francezii musulmani. Pe când alegătorii de dreapta sunt inamicii săi de moarte pentru că o susțin pe rivalaMarine Le Pen.

De altfel, de când au început protestele „vestelor galbene”, întreaga propagandă pro-Macron a încercat să pună violențele și distrugerile pe seama militanților dreptei radicale. Urmând linia partidului, enunțată de liderul suprem în cuvântarea de pomină de pe 11 noiembrie, politrucii de partid și de stat au început să se lupte cufantomaticele “cămăși brune”. În fapt însă, războiul împotriva așa-zisei extreme drepte începuse mult mai înainte. La începutul lui noiembrie, 6 membri ai unor organizații de dreapta au fost arestați sub acuzația că ar fi pregătit un atentat la viața lui Emmanuel Macron.

Surse apropiate anchetei mărturiseau încă de atunci că era vorba de un ”proiect, imprecis şi slab definit, în acest stadiu, de acţiune violentă”. Oricât de stupide erau planurile lor, cei ;ase aufost înhățați rapid și arestările nu s-au oprit însă aici. Sute de „veste galbene” au ajuns și ele în arest, nu pentru că s-ar fi dedat la violențe și distrugeri, ci pentru că transportau în mașinile cu care se duceau să se alăture protestelor tot felul de așa-zise arme. Nu vă gândiți la pistoale mitralieră Kalashnikov sau la grenade, acestea sunt în posesia islamiștilor. Forțele de ordine au decis că un cric pentru depanarea unei pene de cauciuc poate fi o armă redutabilă.

În aceste condiții, cine să mai aibă timp să se ocupe de musulmanii radicalizați, culmea, în închisorile care ar fi trebuit să-i aducă pe calea cea bună? Evident, nimeni. Statul francez al lui Macron e în luptă cu marea amenințare naționalistă, dacă nu cumva și cu „galii refractari la schimbare”.

După ce masca de Albă ca Zăpada a politicii franceze (politicianul fără pată și fără prihană) s-a năruit, narcisistul președinte al Franței a dovedit în ultimul său discurs că vrea să intre în rolul Frumoasei din Pădurea Adormită. Nu știa că francezii săraci rabdă de foame, dar acum, că i-au atras atenția „vestele galbene”, știe ce are de făcut. Rămâne de văzut dacă atentatul de la Strasbourg îl va trezi și din delirul multicultural. Pentru ca tânărul lor președinte să învețe de unde vine pericolul, tot francezii de rând au achitat prețul, de data aceasta cu sânge.

Autor: Ovidiu Druga

Sursa: evz.ro

Aleksandr Soljenițîn – o conștiință a omenirii

Pe 11 decembrie, Aleksandr Soljenițîn ar fi împlinit 100 de ani. M-a uimit faptul că, în România, cu mici excepții, acest eveniment a trecut neobservat. Dar am găsit o explicație pentru această omisiune.



La unii a fost exprimarea rusofobiei dusă la absurd.

Alții, autodeclarați „de dreapta”, au considerat criticele sale la adresa Occidentului o adevărată blasfemie. I-au usturat adevărurile spuse tranșant de Soljenițîn: “Modul de viață occidental reprezintă din ce în ce mai puțin un model de urmat. Sunt simptome relevante prin care istoria lansează avertismente înspre o societate amenințată ori aflată în pericol. Astfel de avertismente sunt, în cazul de față, declinul artelor, sau absența unor bărbați de Stat.”.

Iar „progresiștii”, porecliți #boicot, tefeliști, intelectuali, seculariști etc. (în realitate snobi globaliști și neomarxiști culturali) nu i-au iertat anticomunismul (antibolșevismul), misticismul creștin și naționalismul.

Soljenițîn nu a fost doar un mare scriitor. El a fost una dintre marile conștiințe ale omenirii, iar conștiințele deranjează. Acesta a fost destinul său. Când a fost expluzat din URSS (din cauza atitudinii anticomuniste), toată „intelectualitatea progresistă din Occident” a declanșat o campanie de denigrare și de minimalizare a atitudinii și operei sale. Această campanie a continuat și după reîntoarcerea (1994) în Rusia. Dar asta nu l-a descurajat și a acceptat cu seninătate toate atacurile imunde venite și din dreapta și din stânga. A acceptat deoarece era conștient de misiunea sa.

Soljenițîn face parte și din istoria noastră. Să ne amintim cum îl citeam și îl comentam înainte de 1989. Îl citeam pe nerăsuflate, în ediții xerografiate, care circulau în cercuri restrânse. Nu cred că era cineva, care să nu fi citit sau nu fi ascultat la Europa liberă O zi din viața lui Ivan Denisovici, Pavilionul canceroșilor sau Arhipelagul Gulag. Propagandei agresive oficiale, care urmărea spălarea creierului, Soljenițîn îi opunea adevărul și curajul.

Cred că de aceea există astăzi un plan prin care se încearcă trecerea lui în uitare. Dar cei care au imaginat acest plan se înșală. Cine îl descoperă, îl citește în continuare. O amintire. La un curs de Bioetică, vorbind despre bine și rău, am dat următorul citat din Soljenițîn: Treptat mi s-a descoperit că linia, care desparte binele de rău, nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecărui om – și apoi prin toate inimile omenești… Și chiar și înlăuntrul inimilor copleșite de rău, se păstrează un mic cap de pod al binelui. Și chiar și în cea mai bună dintre toate inimile, rămâne nedezrădăcinat… un colțișor de rău.” Este un citat cunoscut. Am văzut o nedumerire la studenți. Le-am spus că acest citat este din Soljenițîn. Aceeași nedumerire. Am întrebat atunci câți l-au citit pe Soljenițîn. Din 60 prezenți – niciunul. Am întrebat câți au auzit sau știu ceva despre Soljenițîn. Doar 5 auziseră despre Soljenițîn. M-am simțit obligat să le spun câteva cuvinte despre Aleksandr Isaievici Soljenițîn și să le recomand să încerce să-l citească. Ulterior, după examen, am dat un mic chestionar anonim prin care testam feedback-ul cursului. Am rămas uimit când 32 dintre studenți au declarat că au apreciat faptul că le-am vorbit despre Soljenițîn. Și m-a impresionat un comentariu, care suna în felul următor Nu o să uit niciodată acest curs de Bioetică deoarece datorită lui l-am citit pe Soljenițîn și cred că toată viața mea am să îl recitesc. Ne-ați descoperit o altă lume și un model.”.

În concluzie, chiar dacă unii încearcă să îl duca în uitare, Soljenițîn trăiește prin cei care îl citesc și îl aleg drept model de trăire.<

P.S.: Pentru că tot este la modă în România dezbaterea ideologizată privind Justiția, iată ce spunea Soljenițîn: Litera legii este prea rece şi prea formală pentru a avea o influenţă benefică asupra societăţii. Când întreaga viaţă, în ansamblul ei, este înţesată de relaţii în spiritul legii, se degajă o atmosferă de mediocritate spirituală care paralizează şi cele mai nobile elanuri ale omului.”
Autor: Vasile Astarastoae
Sursa: Vasile Astarastoae Facebook

AVOCAT DE TOP: ”ALIANȚA VESTULUI E ILEGALĂ, SUNT NIȘTE PAPAGALI TEMBELI”

O cunoscută avocată bănățeană, Carmen Obîrșanu, din Baroul Timiș, afirmă că Alianța Vestului este o structura nelegală și anticonstituțională, creată de patru papagali tembeli, primarii Robu, Falcă, Bolojan și Boc.



“Oamenii au, uneori, un comportament de care, după ce se liniștesc și evaluează la rece situația, le este ciudă și rușine. Esența și scopul acestei alianțe profund nelegale și anticonstituționale sunt diferite de la un semnatar la altul. În primul rând, alianța este nelegală, întrucât alianța a două sau mai multe municipalități nu o poate decide primarul, ci doar Consiliul Local compus din reprezentanții oamenilor.

Promisiunile celor 4 panarame sunt deșarte: Cum să ai tren de mare viteză, dacă ministerul de resort nu schimbă calea ferată? Deci, cum te întorci, tot de statul român dai și, atunci, cum pretinzi că vrei să te separi chiar și financiar de autoritatea care îți plătește baza dezvoltării? Falcă are interesul de a capta atenția publică pentru alegerile europarlamentare. Boc vrea să revină în București, că politician. Mâța vopsită a vrut să apară că se răzbună împotriva tuturor. Primarul Oradiei nu pricepe nimic. Așa că patru papagali s-au pozat călcând în picioare Constituția României. Huo, Robu, Falcă, Boc și celălalt tembel!”, a scris Carmen Obîrșanu într-o postare virulentă pe Facebook, citată de impactpress.ro.

Carmen Obîrșanu este cea care acum cîțiva ani a atras atenția asupra finanțării ilegale a clubului Poli Timișoara din bani publici. Inițial, edilii orașului au ignorat semnalul său de alarmă al fostului magistrat, pentru ca, ulterior, rând pe rând, semnatarii documentelor prin care s-au virat milioane de euro în conturile infractorului Marian Iancu să fie condamnați la închisoare, mai scrie impactpress.ro.

Sursa: inpolitics.ro

„Haștagiști”, bitcoin și DIICOT

Multă lume s-a întrebat cum naiba de s-a apucat DIICOT-ul să investigheze finanţarea haştagiştilor via Bitcoin. Într-adevăr, în condiţiile în care nici dracu nu se-atinge de ei atunci când vor să arunce Guvernul în aer sau când hărţuiesc demnitari ai statului, e ciudat ca „instituţiile” să se autosesizeze aşa pe o banală chestie de „mardei”.



Ce-mi spune mie o păsărică: „jmecheria” e tocmai aici, la biştari! Cică banii pe pe care nen’tu Soros îi trimite pentru agitatori erau „impozitaţi” pe drum de oamenii „dă bine” care-i lăsau pe golani să-şi facă de cap. Un fel de taxă de protecţie sau, dacă vreţi, „dă prietenie sinceră”.

Aşadar, când trimitea moşu dă peste Ocean un meleon de cocari, jap venea „omu’ dă bine” şi le spunea tandru: „Ia bagă, bă, la firma dă făcut cocarde fo’ două sute dă mii dă caştoce”. Şi azi aşa, mâine pe dincolo, s-a cam mărit gaşca de trupeţi. Că deh, banu circulă nu doar „pă orizontală” ci, mai ales, „pă verticală”. Adicătelea, ia căpraru, da’ tre să haleşte şi gura lu’ generalu’.

Cum se cam mărise schema de personal, gujbeţii lu’ moşneagu’ s-au cam ofticat că nu prea le mai ajungeau fondurile pentru „parizel, ‘termediară şi alte alea”. Nen’tu era şi el în dilemă. Ce să facă? Să sară la gâtu’ lu’ tovarăşii nu mergea că în doi timpi şi trei mişcări îl îngropau ăştia în dovezi de „corupţionen”. Şi-abia aşteaptă Trumpică să-l frigă la burtică! Aşa că a micşorat finanţarea pe faţă şi a dezvoltat-o p-aia „pe din dos”. Mai un ban la sacoşă, mai un transfer prin BTC, mai un pachet ca pe vremea lu’ tovarăşu. Asta în timp ce „la oficial” finanţarea s-a dus ăleia de suflet.

Iniţial trupeţii au înghiţit găluşca, dar „dupe aceea” s-au strâns ei şi s-au gândit cum dracu „dă trăieşte ăştia fără bani dă la ăl bătrân”? Noroc cu un infiltrat care le-a spus toată tărăşenia. Şi, de îndată, supăraţi nevoie mare au băgat DIICOT-ul la înaintare. Dar nu vă bucuraţi! Asta e strict frecţie la un picior de lemn. Spectacolul a fost detonat controlat, doar ca să priceapă ‘ăl bătrân că nu e bine să te joci cu tac’su lu’ tovarăşu’ dracu.

Şi uite-aşa, fluxurile de finanţare s-au restabilit, impozitul aşişderea, iar toată lumea e fericită. Mai puţin gorniştii, care iar tre’ s-o dea pe parizel d-ăla penal. Da’ asta e viaţa: mai un (b)orcan, mai un bot, mai o chiftea. Greu, frate. Parcă tot pe vremea lu’ Ceauşescu era mai bine: îţi făcea ăla şi carte de muncă, îţi dădea şi casă şi de mâncat căcat mâncai doar două ore pe săptămână la şedinţa de partid. Nu ca acu când te scoate nen’tu Soros la -10 grade s-o strigi p-aia cu „mue pesede”. Şi tu te duci că un’ să te duci? Casă n-ai, carte de muncă n-ai ș.a.m.d.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: trenduri.blogspot.ro

Augustin Lazăr, expert în lalaiala

Procurorul general al României, cel cu pălărie mare (prea mare pentru el), nu mai știe cum să tragă de timp pentru a nu pleca acasă. Revocarea sa este iminentă doar că Augustin Lazăr se ține cu dinții de scaun.



Orice tertip prin care poate amana decizia ii este adusa pe tava de avocatii care il reprezinta. Concret, ieri, avocatii lui Augustin Lazar au cerut instantei sesizarea CCR daca acesta poate fi citat ca persoana fizica sau in calitate de procuror general.

Amintim ca, ministrul Tudorel Toader l-a apostrofat in CSM pe Gusti, cum ii zic prietenii, pentru ca nu stie carte si i-a atras atentia ca raportul de evaluare in urma caruia va fi revocat se refera la activitatea sa de procuror general, nu la persoana Augustin Lazar. Procesul in care se judeca cererea procurorului general Augustin Lazar de suspendare a procedurii de revocare din functie a ajuns la Bucuresti, in urma deciziei dispuse de Curtea de Apel Alba Iulia.

Procedura de revocare a procurorului general Augustin Lazar a fost declansata de catre ministrul Tudorel Toader in 24 octombrie. Augustin Lazar a depus la Curtea de Apel Alba, o cerere de suspendare a procedurii de revocare din functie declansata de ministrul Justitiei, Tudorel Toader, care a fost ulterior a fost declinata Curtii de Apel Bucuresti.

Autor: Ramona Feraru

Sursa: national.ro

Alianța Vestului – un spin în coasta lui Orban și Iohannis

Știrea sună frumos pe hîrtie: primarii orașelor Arad, Cluj-Napoca, Oradea și Timișoara au semnat sîmbătă documentul de temelie al unui parteneriat regional unic pentru infrastructură și interconectare cu bani europeni. Totul pentru binele românilor din respectivele zone, totul în interesul țării.



În fapt, e nițel cam prea frumos și avem serioase motive să ne îndoim de intențiile anunțate. Mult mai probabil e că tocmai s-a născut o formă de opoziție în interiorul PNL care ar putea crea probleme mari actualei conduceri și, indirect, șefului statului. Dacă nu cumva și un candidat-surpriză la prezidențiale.

Nicolae Robu, Gheorghe Falcă, Ilie Bolojan și Emil Boc, primarii orașelor Timișoara, Arad, Oradea și Cluj-Napoca, susțin că și-au propus ca structura ”să fie cadru pentru schimburi de idei și de experiență între noi, dar și de inițiere împreună de proiecte infrastructurale majore, mai ales pe linia îmbunătățirii conectivității între cele patru orașe – cale ferată de mare viteză, autostradă, drum expres, rapid – și de cooperare în domeniile cultură, educație, sănătate, turism, sport, securitate. Vrem să dăm și un exemplu național de cooperare pentru abordarea de proiecte mari, inaccesibile fiecăruia în parte”.

Numită inițial Patrulaterala Vestului, numele i-a fost schimbat în Alianță pentru a elimina limitarea la patru membri.

Analizînd la rece componența grupului dedicat binelui public apar, cum spuneam, serioase semne de întrebare.

Spre exemplu, Gheorghe Falcă nu poate fi credibil cînd se prezintă preocupat intens de dezvoltarea orașului său și a regiunii în ansamblu atît timp cît și-a anunțat intenția clară de a candida la PE și a făcut chiar scandal în partid pentru a obține un loc eligibil.

De ce l-ar apuca brusc amocul pentru viitorul municipiului pe care vrea să-l părăsească la jumătatea mandatului e greu de priceput.

E ca și cum te-ai lăuda amicilor că vrei să iei anul viitor soției o mașină mai scumpă , dar tocmai ai băgat actele de divorț.

În acest moment, relația primarului Aradului cu Ludovic Orban e destul de încordată, pentru că liderul PNL nu i-a oferit garanții ferme în privința listei europarlamentare și se poate răzgîndi oricînd, ceea ce i-ar reteza avîntul bruxellez lui Falcă.

Interesant – și extrem de important de observat – cei patru lideri ai alianței au ceva în comun, mai multe, de fapt, dar pe primul loc ar fi proasta relație cu Orban.

Ilie Bolojan, un greu al partidului, a renunțat neașteptat la funcția de prim-vicepreședinte, în toamnă, pentru a se dedica, zice-se, mai bine treburilor edilitare.

Realitatea e alta: Bolojan se săturase să asiste neputincios la eclipsarea sa totală de către alt prim-vice, Raluca Turcan, o mediocritate politică, dar una cu sprijin masiv dinspre Cotroceni. Plictisit să facă figurație, Bolojan a ales un pas strategic înapoi în speranța unei revanșe mai ample în viitor. Se știe că demisia lui era prevăzută, inițial, înaintea celebrului Consiliu Național din vară, cînd se spera convocarea unui congres extraordinar care să-l debarce pe Orban, dar a venit intervenția lui Iohannis și Orban a scăpat la mustață. Să mai amintim doar în treacăt că Bolojan a fost printre puținii liberali care au criticat public aiuritorul demers al lui Orban de a depune denunț penal contra Vioricăi Dăncilă.

Nicolae Robu este tot un adversar al lui Orban. La congresul de anul trecut, el l-a susținut la șefie pe Cristian Bușoi și a plătit scump pentru asta: din minim patru locuri în conducere scontate, organizația sa a obținut doar unul, prin deputatul Ben Oni Ardelean. Robu însuși visase postul de prim-vice, inutil însă. De la congres încoace, Robu s-a manifestat permanent în contra actualei conduceri, în iulie declarînd, spre exemplu: ”Simt că discursul PNL este paralel cu cetățeanul și acest lucru nu mai poate continua”. Și el a fost între cei care au sperat într-un congres extraordinar de debarcare a lui Orban.
Despre Emil Boc nu e cazul să spunem decît atît: în ciuda CV-ului politic impresionant, primar, premier, parlamentar, președinte de partid de guvernămînt, de ceva vreme se confruntă cu o poziție marginală în partid, ceea ce îi pune ambițiile politice la grea încercare.
Liderii Alianței Vestului mai au ceva în comun, pe lîngă statutul de primari de orașe importante și de adversari ai lui Orban: trei dintre ei sunt și lideri județeni ai PNL, iar unica excepție, Emil Boc, îl controlează autoritar pe liderul organizației de Cluj, Daniel Buda, un mare apropiat și, totodată, finul său.
Și încă ceva extrem de important: PNL, ca partid, își trage forța cu precădere din București și Ardeal, iar Cluj, Timiș, Bihor și Arad sunt județele unde s-au obținut cele mai bune rezultate la alegerile parlamentare din 2016. Celelalte trei județe fruntașe ar fi Sălaj, Sibiu și Alba. În primul, liderul Lucian Bode s-a remarcat prin refuzul de a achiesa la campania anti-Orban din primăvară-vară, declarînd, sec, că nu intră în astfel de “combinații”. Sibiul e un județ mult prea ”prezidențial”, cît despre Alba, acolo primarul și liderul județean Mircea Hava e relaxat, după ce Orban i-a asigurat loc eligibil pe lista PE. Alt edil care vrea să moară de la Bruxelles de grija municipiului pe care-l păstorește și vrea să-l abandoneze la jumătatea mandatului.

În schimb, demn de remarcat că ideea unei asemenea alianțe e salutată și de Marius Bodea, liderul PNL Iași, tot din tabăra anti-Orban, la congres mergînd pe mîna lui Cristian Bușoi.

Acel Cristian Bușoi care s-a grăbit să salute nașterea alianței, în timp ce Ludovic Orban – mare atenție!! – nu a suflat pînă azi un cuvînt pe subiect.

Imposibil de justificat această tăcere, dată fiind amploarea evenimentului.

În jurul celor patru lideri ardeleni e de așteptat să se plaseze multe alte figuri din PNL, în special din rîndul foștilor pedeliști, marginalizați de Orban în ultimul hal și după care nici Iohannis nu se prea dă în vînt.
Alianța Vestului se va contura ca un pol de putere în interiorul PNL pînă după alegerile europarlamentare, cînd un eventual – dar și probabil – scor slab al partidului va face un congres inevitabil, la care să se aleagă o altă conducere, cum s-a întîmplat și după parlamentare. Mai ales că rezultatul depinde mult chiar de prestația liderilor din alianță.

O veste proastă pentru Ludovic Orban.

La fel de proastă, însă, și pentru Klaus Iohannis.

Pentru că o nouă conducere ar putea însemna și un nou candidat prezidențial susținut de PNL.

Că nu degeaba lucrează tot mai tare la imagine, în ultima perioadă, Emil Boc.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: corectnews.com

RIVALA LUI KOVESI, REZOLVATĂ PE LÂNGĂ COD

Judecătoarea ICCJ Simona Nenita distruge condamnarea fostei șefe DIICOT Alina Bica pentru favorizarea lui Ovidiu Tender: “S-au adăugat inculpatei fapte materiale suplimentare care nu au fost cuprinse în actul de sesizare… Solicitarea de aplicare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei nu înseamnă o ingreunare a tragerii la răspundere… Aprecieri subiective, deducții, supoziții lipsite de suport probator”.



Judecatoarea ICCJ Simona Nenita distruge in motivarea opiniei separate condamnarea fostei sefe DIICOT Alina Bica la 4 ani de inchisoare pentru favorizarea faptuitorului, pedeapsa dispusa de Completul de 3 judecatori de la Inalta Curte si mentinuta in apel de Completul de 5.

Simona Nenita demonstreaza, cu argumente extrem de pertinente, motivele pentru care rivala Laurei Kovesi trebuia achitata in baza art. 16 alin. 1 lit. b) care prevede“fapta nu este prevazuta de legea penala”. 
Bica a fost trimisa in judecata de DNA pentru favorizarea lui Ovidiu Tender, fiind acuzata ca a dispus schimbarea procurorului in dosarul lui Tender si a cerut sa se puna in instanta concluzii de condamnare a omului de afaceri la o pedeapsa cu suspendare. Judecatoarea Simona Nenita arata in opinia separata pentru achitare ca argumentul retinut de instanta de fond in sensul ca Alina Bica a manifestat interes pentru aplicarea legii penale mai favorabile si a impus procurorilor teza institutiilor autonome, ceea ce ar fi facut posibila constatarea prescripției in dosarul privindu-l pe Ovidiu Tender, si ca atare ingreunarea tragerii la raspundere penala a acestuia trebuie inlaturat. Si asta pentru ca o astfel de acuzatie excede actului de sesizare a instantei. Judecatoarea observa de asemenea ca in rechizitoriu nu se face vreo referire la o astfel de actiune a fostei sefe DIICOT, si ca acuzatia se refera la faptul ca Bica a impus procurorilor sa solicite in instanta suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pentru Ovidiu Tender: “Asadar, s-au adaugat inculpatei fapte materiale suplimentare care nu au fost cuprinse in actul de sesizare a instante”.

In plus, in opinia separata se retine faptul ca “sustinerile instantei de fond sunt lipsite de suport probator” si ca din nicio proba nu reiese ca aceasta a impus procurorilor teza institutiilor autonome cu scopul ingreunarii tragerii la raspundere penala a lui Tender prin prescriptie, dar si ca niciunul dintre martorii audiati nu au confirmat o astfel de acuzatie: “Martora S. a confirmat ca in cadrul Sectiei judiciare a DIICOT, opinia majoritara era aceea a aplicarii legii penale mai favorabile pe institutii autonome”.

Norma de stricta interpretare

Judecatoarea Simona Nenita explica in opinia privind achitarea Alinei Bica si ca din probe nu rezulta ca fosta sefa DIICOT a fost cea care a dispus inlocuirea procurorului de sedinta, si ca decizia a fost luata de seful Serviciului judiciar din DIICOT. Simona Nenita isi argumenteaza opinia si prin faptul ca in aceasta cauza s-a pornit de la premisa ca in ceea ce-l priveste pe Tender, singura solutie posibila in prima instanta ar fi fost aceea de condamnare la inchisoare cu executare intr-un cuantum maxim, fiind excluse alte solutii precum achitarea, suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, incetarea procesului penal prin prescriptie: “O asemenea premisa este gresita intrucat presupune analizarea pe fond a dosarului pentru a concluziona ca, intr-adevar, singura solutie legala si temeinica era aceea a condamnarii inculpatului Tender, ceea ce excede cauzei”. 

In opinia separata se precizeaza ca situatia de fapt retinuta de instanta de fond in ceea ce priveste solicitarea fostei sefe DIICOT de a se pune concluzii in instanta pentru pronuntarea unei sentinte cu suspendarea pedepsei este de necontestat, acest lucru fiind dovedit cu inscrisuri si martori, precizandu-se insa ca procurorul de caz nu a reclamat la CSM, desi avea aceasta posibilitate, interventia Alinei Bica. Se arata insa ca referatul si procesul-verbal intocmite care cuprindeau concluziile procurorului de sedinta de aplicare a unor pedepse cu suspendare sub supraveghere inculpatilor nu au fost depuse in instanta. In schimb, la dosar au fost depuse note scrise prin care s-a solicitat pronuntarea de catre instanta a unei solutii de condamnare la pedepsa cu inchisoarea cu executare.

Simona Nenita critica sentinta de condamnare si retine ca instanta de fond a facut supozitii lipsite de suport probator: “Sustinerea instantei de fond in legatura cu procurorul si judecatorul din cauza privindu-l pe T., anume ca nu aveau ‘posibilitatea obiectiva sa ajunga sa cunoasca dosarul’, ca temporizau procedura, constituie aprecieri subiective, deductii, supozitii lipsite de suport probator, chestiuni pe care nici procurorul nu le retine in actul de sesizare. Faptul ca intr-o cauza penala in cursul judecatii, la un moment dat se schimba procurorul si judecatorul nu poate conduce la o astfel de concluzie, dispozitiile legale si regulamentare prevazand o astfel de posibilitate”.

Iar acum vine “nucleara” judecatoarei Nenita, care demonstreaza cu argumente juridice ca cererea fostei sefe DIICOT nu poate fi incadrata la infractiunea de favorizare a faptuitorului“Textul legal este fara echivoc – ingreunarea tragerii la raspundere penala, iar nu usurarea situatiei juridice a faptuitorului – norma de incriminare fiind de stricta interpretare”. 

In argumentarea opiniei separate se arata ca in cazul suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, raspunderea penala a fost deja stabilita, exista o fapta prevazuta de legea penala care a fost savarsita cu vinovatie, iar instanta a constatat, dincolo de orice indoiala rezonabila ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat: “Suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei se refera la individualizarea judiciara a pedepsei, iar nu la tragerea la raspundere penala a faptuitorului”. Judecatoarea Simona Nenita mai arata ca actiunea Alinei Bica nu realizeaza trasaturile esentiale ale infractiunii de favorizarea făptuitorului: Solicitarea procurorului de aplicare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei (formulata oral sau in scris) nu inseamna o ingreunare a tragerii la raspundere penala a faptuitorului, intrucat se refera la individualizarea pedepsei si nu la raspunderea penala a faptuitorului”. 

Iata cele mai pasaje din motivarea opiniei separate pentru achitarea Alinei Bica, pe care o publicam integral la finalul materialului:

“Procurorul nu retine in acuzarea inculpatei ca ajutorul dat martorului T. ar fi constat in fapta inculpatei B. de a impune procurorilor din subordine teza institutiilor autonome cu consecinta prescriptiei raspunderii penale in dosarul privindu-l pe cel mentionat, ci se refera la faptul ca a impus procurorilor sa solicite in cauza aflata pe rolul Tribunalului Bucuresti o solutie favorabila inculpatului T., cu suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei.

Asadar, s-au adaugat inculpatei B. fapte materiale suplimentare care nu au fost cuprinse in actul de sesizare a instantei.(…)

Pe de alta parte, sustinerile instantei de fond sunt lipsite de suport probator. Astfel, din nicio proba nu rezulta ca inculpata B. a impus procurorilor teza institutiilor autonome cu scopul ingreunarii tragerii la raspundere penala a martorului T. prin prescriptie. Niciunul dintre martorii audiati, U., S., C., R. nu au confirmat o astfel de acuzatie. Martora S. a confirmat ca in cadrul Sectiei judiciare a DIICOT, opinia majoritara era aceea a aplicarii legii penale mai favorabile pe institutii autonome.

Prin urmare, acuzatia, in sensul ca inculpata B. a impus procurorilor DIICOT teza institutiilor autonome in aplicarea legii penale mai favorabile in scopul ingreunarii tragerii la raspundere penala a martorului T. prin prescriptie nu a fost retinuta si descrisa in rechizitoriu pentru ca inculpata sa-si formuleze aparari, sa dea declaratii in cursul procesului penal in legatura cu aceasta imprejurare noua retinuta in sarcina sa si sa propuna probe in aparare.

Pe de alta parte, o astfel de ipoteza nici nu a fost confirmata de probe, astfel cum rezulta din depozitiile martorilor indicati. Sustinerea instantei de fond in legatura cu procurorul si judecatorul din cauza privindu-l pe T., anume ca nu aveau ‘posibilitatea obiectiva sa ajunga sa cunoasca dosarul’, ca temporizau procedura, constituie aprecieri subiective, deductii, supozitii lipsite de suport probator, chestiuni care nici procurorul nu le retine in actul de sesizare. Faptul ca intr-o cauza penala in cursul judecatii, la un moment dat se schimba procurorul si judecatorul nu poate conduce la o astfel de concluzie, dispozitiile legale si regulamentare prevazand o astfel de posibilitate. Ca si in precedent, o asemenea actiune retinuta in sarcina inculpatei B. –dispozitia sa de schimbare a procurorului de sedinta R. cu un alt procuror – C. –ca element material al laturii obiective a infractiunii de favorizarea faptuitorului – nu a fost cuprinsa, descrisa in actul de sesizare.

Rechizitoriul, precizarile la rechizitoriu dar si motivele de apel ale parchetului, indica fara echivoc ca ajutorul dat a constat in dispozitia inculpatei B. ca procurorul de sedinta C. sa intocmeasca un document scris, completat si definitivat de inculpata, semnat inclusiv de procurorul sef judiciar prin care se solicita instantei aplicarea unei pedepse cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere inculpatului T., inscris ce urma sa fie depus la dosar.

Pe de alta parte, din probe nu rezulta ca inculpata B. a fost cea care a dispus inlocuirea procurorului de sedinta R. cu un alt procuror – C.. (…) Martora confirma ca a realizat planificarea procurorilor in sedintele de judecata in calitatea sa de sef al Serviciului judiciar DIICOT, ca a repartizat-o pe C. in dosarul T., in locul procurorului R. si ca nu a fost ‘chemata la cabinetul sefilor ierarhici’ vreodata pentru a-i impune planificarea in sedinte. In apel, S. a fost reaudiata si a declarat ca R. a anuntat-o ca va pleca de la Serviciul judiciar la Serviciul economico-financiar din cadrul DIICOT si ca atare se impunea inlocuirea acestuia cu un alt procuror care sa participe la sedintele de judecata. Aflase ulterior de la R. ca i se oferise postul de sef la biroul economico-financiar DIICOT.

Martora a precizat ca i-a spus inculpatei B. ca a hotarat ca in dosarul T. sa participe la judecata procurorul C. pe motiv ca aceasta mai avea 3 dosare DIICOT pe rolul aceluiasi complet de judecata. Procurorul C. nu a avut nici o obiectie referitoare la participarea sa in dosarul C. Ca atare, dispozitia ca procurorul R. sa fie inlocuit cu C. in dosarul C. a apartinut martorei S. – sef Serviciu judiciar DIICOT care a si intocmit planificarea de sedinta in acest sens, iar nu inculpata B. Actiunea retinuta in sarcina inculpatei B. ca element material al laturii obiective a infractiunii de favorizarea faptuitorului – dispozitia sa de schimbare a procurorului de sedinta R. cu un alt procuror C. – pe langa faptul ca nu a fost retinuta si descrisa in rechizitoriu, nu a fost confirmata de probe. (…)

In cauza dedusa judecatii se porneste de la premisa ca in ceea ce-l priveste pe inculpatul T., singura solutie posibila in prima instanta ar fi fost aceea de condamnare la inchisoare cu executare intr-un cuantum maxim, fiind excluse alte solutii precum achitarea, suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, incetarea procesului penal prin prescriptie. in acest sens, s-a avut in vedere declaratia martorului R., care ‘preconiza’ obtinerea unei condamnari de cel putin 15 ani inchisoare. O asemenea premisa este gresita intrucat presupune analizarea pe fond a dosarului privindu-l pe T., pentru a concluziona ca, intr-adevar, singura solutie legala si temeinica era aceea a condamnarii inculpatului T. la 15 ani inchisoare cum sustine R., ceea ce excede cauzei.

Apoi, s-a considerat ca intr-o cauza penala, concluziile procurorului de sedinta sunt in masura sa devieze atentia completului de judecata de la gravitatea faptelor inculpatului. A admite ca judecatorul are atentia deviata in solutionarea unei cauze de concluziile procurorului sau avocatului ar insemna nesocotirea dispozitiilor art.349 alin.1 Cod procedura penala referitoare la rolul instantei de judecata si a prevederilor art.363 Cod procedura penala referitoare la participarea procurorului la judecata. (…) La momentul formularii concluziilor orale in dosarul T. la termenul din 5.11.2014, de suspendare sub supraveghere a executarii pedepselor inchisorii se prezuma ca procurorul C. a respectat dispozitiile legale enuntate, in sensul ca a prezentat concluziile pe care le-a considerat intemeiate. Se are in vedere ca nu a contestat la C.S.M. interventia procurorului ierarhic superior pentru influentarea concluziilor iar, pe de alta parte, anterior acestui moment B. i-a spus sa procedeze in cauza respectiva dupa cum considera de cuviinta, intrucat nu o mai intereseaza, dupa cum martora C. a relatat.

Se pune problema in ce masura actiunea inculpatei B. realizeaza trasaturile esentiale ale infractiunii de favorizarea faptuitorului. Acuzarea si instanta de fond apreciaza ca ajutorul dat a constat in dispozitia inculpatei B. de intocmire a referatului si procesului verbal mai sus. Mentionate. Textul legal este fara echivoc – ingreunarea tragerii la raspundere penala, iar nu usurarea situatiei juridice a faptuitorului – norma de incriminare fiind de stricta interpretare. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta de art.91 Cod penal este o masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei si nu se refera la raspunderea penala a faptuitorului. Ingreunarea tragerii la raspundere penala inseamna ca raspunderea penala a faptuitorului in cursul judecatii sa fie ingreunata, atrasa, stabilita cu greutate din cauza ajutorului dat de persoana respectiva prin acte comisive sau omisive, s.a. Or, in cazul suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, raspunderea penala a fost deja stabilita – adica exista o fapta prevazuta de legea penala, a fost savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o, iar instanta a constatat, dincolo de orice indoiala rezonabila ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat. (…)

Nu se explica in ce mod au ingreunat raspunderea penala, au ‘derutat, deviat atentia, indus in eroare completul de judecata’ – cum se sustine in motivare – de la gravitatea faptelor inculpatului T. atata vreme cat referatul si procesul-verbal nici macar nu au fost depuse la dosarul instantei nr…../3/2006 al Tribunalului Bucuresti – Sectia I penala, ci au fost arhivate la DIICOT la urma lucrarii. Prin urmare, judecatorul Tribunalului Bucuresti nici nu a cunoscut existenta acestor inscrisuri, iar daca nu a stiut de ele cum putea fi ‘indus in eroare’ de ceva inexistent”. 

Autor: Bogdan Galca

Sursa: luju.ro

Proiectul prezidențial „România educată“ vrea să pregătească activiști civici

Mult așteptatul proiect „România educată“, anunțat cu mult timp în urmă de președintele Klaus Iohannis, se spera a fi un punct nodal al reformei învățământului românesc, un deschizător de drum pentru nevoile României de mâine.



O înșiruire de principii, mult limbaj tehnic, adaptări din ghidurile internaționale, parcă scrise cu teama de a nu deranja sistemul.
Viziunea și strategia pentru 2018-2030 enumeră, fără să puncteze, o serie de dezi­derate comune, în sensul că toată lumea e de acord cu acel caragialesc concept „să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic“.

De unde credeam că exemplele din alte țări pot fi adaptate, proiectul președintelui este un concept-cadru în care fiecare stakeholder mai pune sau mai scoate ceva.

Limbajul tehnic nu supără, dar nici n-acuză metehnele.

Eram pregătit cu marker-­ul să subliniez idei demne de noul Spiru Haret. Am parcurs temeinic textul și am avut impresia că lecturez o dare de seamă a unei stări de fapt, fără a avea sufletul acțiunii, demne să miște lucrurile, nu să anchilozeze lumea profesorilor în admirația față de erudiția actanților la proiect, atât de pompos denumit „România educată“.

Discursul președintelui, afiliat proiectului, a avut doar două idei: copiilor trebuie să li se ia cei șapte ani de acasă, iar inspectoratele școlare să fie desființate. ­Asta am înțeles.

De la un inspector școlar nu mă așteptam la o altfel de punctuație politică. Domnia sa a ajuns, din tehnocrat, inspector școlar. E dreptul său să-și laude performanța și chibzuința din poziția de independent politic, numai că președinția statului a obținut-o politic, nu prin emanația societății civile.

Orice reformă, fie în sport, fie în educație, se asumă politic. De aceea se cheamă politici publice. Ele depind de voința unui ministru, pus de către partide, nu emanat dintr-o anumită pădure, ca recompensă pentru o semnătură dată odată.

Civilii sunt mai mult cu strada. Politicienii cu reforma. Nici vechilor reformatori ai învățământului românesc nu le-a fost ușor să convingă liberalii radi­cali sau pe cei conservatori de nevoia înființării universităților și a ieșirii norodului din ignoranță.

Unele principii ale învățământului sunt de peste un secol în vigoare. O revizuire a normelor și a regulilor, în acord cu nevoile pieței, este necesară. O recunoaște orice profesor de țară.

În viziunea prezidențială, profesorii vor fi facilitatori, mediatori, mă rog, sub noi titulaturi se poate ascunde însuși dascălul Trandafir, dar fără cunoscutu-i băț.

Dacă ne sperie ceva în proiectul prezidențial este influența Școlii de la Frankfurt în dezideratele anunțate. Domnul Klaus Iohannis nu-și dorește o educație bazată pe principii și pe setul de valori naționale, ci pe cerințele noii ideologii caviar, a cetățeanului cu inițiative civice.

În urmă cu mulți ani, m-am speriat când un profesor italian mi-a spus că mijlocul acestui secol va fi bântuit de noul vandalism, născut din ideile indignaților care știu că au drepturi, dar n-au datorii. Să vezi cu ochii un proiect prezidențial în care să apară fraze de genul: „Sistemul de educație formează cetățeni activi, cu valori europene, adaptați condițiilor economice și sociale, cu o cultură civică și democratică solidă“, înțelegi ce vrea președintele? Oameni fără cultura dialogului, cetățeni instruiți să devină acuzatori publici și revanșarzi, asta își dorește Europa, aflată în aceste zile în flăcări pe străzile Bruxelles-ului și ale Parisului?

Proiectul prezidențial ­„România educată“ vrea să pregătească activiști ci(n)ici, nu civici. Nu cred că de o nouă ideologizare a ­tineretului are nevoie Europa patriilor. Dar președintele are tot dreptul să-și ducă misiunea până la capăt, așa cum miniștrii Educației pot să facă o lectură, să ­participe la dezbateri, de dragul dialogului, dar să nu bage în seamă ideile maligne ce ucid societatea ­secularizată.

Autor: Marius Ghilezan

Sursa: romanialibera.ro