C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Adevaruri ?!

Aceiaşi „agenţi” ai Sistemului din „presa internaţională” o plîng pe Kovesi

Aşa cum era de aşteptat, „agenţii de influenţă” ai Sistemului au ieşit din hibernare în faţa unui asemenea eveniment, precum revocarea şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi! Ieri a fost rîndul ANDREI TIMU (Bloomberg) şi LUIZEI ILIE (Reuters), pe care le ştiţi bine din „Condicuţa cu agenţi”. Din păcate, şi de data aceasta, articolele lor au fost preluate în presa din România sub acelaşi slogan desuet: „presa internaţională”!



Astfel, articolul de pe site-ul agenţiei americane de ştiri „Bloomberg” are titlul „Crusading Romanian Anti-Graft Prosecutor Faces Threat to Job (Slujba procurorului cruciat român anticorupție sub amenințare) şi are ca autor pe mai veche noastră cunoştinţă Andra Timu:

Probabil, Andra Timu a vrut să scrie că Laura Codruţa Kovesi a fost „crucificată”, adică „răstignită pe cruce”, nu „cruciată”, care înseamnă „soldat care participa la o cruciadă, purtând ca emblemă pe haine sau pe armură o cruce”! Dacă nu cumva s-a referit la faptul că şefa DNA a venit la conferinţa de presă cu o cruce scoasă peste bluză ca să vadă lumea că este credincioasă:

Am scris de mai multe ori că Andra Timu este descoperirea ONG-ului „Freedom House”, condus de nimeni alta decît Cristina Guseth, care, la rîndul ei, este invenţia Monicăi Macovei. „Freedom House” este în lista ONG-urilor finanţate de George Soros, iar pe Cristina Guseth o cunoaştem foarte bine din acele ore în care gata-gata să devină ministrul Justiţiei! Ei, bine, tocmai acest ONG „Freedom House” a premiat-o pe Andra Timu în 2009, oferindu-i ca bursă o „excursie de studii la Bruxelles”, deşi nu era decît o cursantă la „Centrul de jurnalism independent”!

În 14 octombrie 2016, această Andra Timu a publicat tot în „Bloomberg” un aşa-zis interviu cu Laura Codruţa Kovesi, care, în realitate era un colaj făcut din cîteva declaraţii ale şefei DNA în presă!

Al doilea articol la care ne referim azi a fost publicat de prestidioasa agenţie de ştiri „Reuters” şi are titlul „Romanian minister calls for prosecutor’s sacking, graft crackdown under threat” (Ministru român solicită demiterea procurorului, lupta anticorupție amenințată)! Autoarea este altă clientă a Sistemului: LUIZA ILIE, care este, de asemenea, membră cu state vechi în „Condicuţa cu agenţi”!

O singură propoziţie din acest articol arată clar cu cine defilează Luiza Ilie: „Ministrul Justiției din România a cerut, joi, ca procurorul șef anticorupție să fie demis pentru «exces de putere», declanșând proteste de stradă și potențial destabilizând lupta împotriva corupției”!

Ţara întreagă a văzut prezentarea raportului lui Tudorel Toader, în care erau 20 de capete de acuzare ce au dus la cererea de recuzare a Codruţei Kovesi, dintre care nu mai puţin de trei au fost legate tocmai de interviuri şi declaraţii ale Codruţei Kovesi pentru „presa străină”, în care „luările de poziţie de la nivelul conducerii DNA au creat o falsă imagine la nivelul Parlamentului European, inducându-se ideea că situaţia România este similară Poloniei”!

În ceea ce ne priveşte, noi am avertizat-o pe Codruţa Kovesi de mai multe ori că astfel de articole comandate în „presa străină” reprezintă un bumerang periculos ce se va întoarce cîndva împotriva celui care l-a lansat, căci a pune propria sa imagine mai presus de imaginea României este un joc periculos.

Trebuie să remarcăm, totuşi, hărnicia agenţilor români din „presa străină” care, în momentele cheie, execută ordinele primite, căci nu e de ici, de colea, să lucrezi pentru ziare sau agenţii de ştiri prestigioase, deşi aproape nimeni nu te cunoaşte ca ziarist, ci doar ca susţinător al Sistemului!

P.S. Repetăm (pentru a cîta oară?) rugămintea către presa din România ca atunci cînd sînt preluate articole din „presa străină” să fie menţionat şi numele autorului, aşa cum se procedează profesionist cu toate citările, din orice domeniu, căci doar nu s-au adunat laolaltă „ziariştii străini” să scrie un articol! După cum se vede, contează şi cine semnează textele respective, mai ales că uneori chiar cei despre care se vorbeşte sînt autorii acestora, aşa cum a fost în cazul unui articol despre judecătoarea Camelia Bogdan, apărut în „The London Post”!

Autor: Ion Spanu

Sursa: Cotidianul

Tudorel Toader – un gest de curaj și de demnitate națională

MOTTO: „La un semn deschisa-i calea si s-apropie de cort / Un batrân atât de simplu, dupa vorba, dupa port.” (M. Eminescu, Scrisoarea III)



În fața lui Baiazid granițele dispăreau. Era prea puternic. Toți cei care cutezau să înfrunte „turbarea-i furtunoasă” erau de la început sortiți distrugerii. Până când, din lașitatea generală, a apărut „un ciot”. Pe numele său rămas în istorie, Mircea cel Bătrân. A fost suficient ca aliotmanul să se împiedice!

Așa și cu noi acum. Aproape că ne resemnaserăm. Cine să se pună cu „fulgerul” SUA? Dar cu dictatul UE?

Guralivi doldora de lozinci patriotarde, și mă refer aici în primul rând la Traian Băsescu și la Victor Ponta, ne închinaseră porților străine mai ceva decât fanarioții.

Și apare, când speranța ne era pe terminate și călcâiul Laurei Kovesi apăsat pe carotida țării era gata – gata să o sufoce definitiv, un bătrân șugubăț la privire și tacticos la vorbire care ne lasă cu gura căscată. Are cutezanța nebună să spună „Stop! Până aici”! Se așează îndărătnic, orice i s-ar întâmpla, de-a curmezișul șuvoiului împilator, slujind astfel adevărul și binele național într-un fel cum nu credeam că se va mai găsi cineva să cuteze a o face.

Nu știu cum se va sfârși această aventură frumoasă și infernal de dificilă, începută aseară de Tudorel Toader. Recuperarea suveranității și a demnității naționale. Oau! Cum sună! Aproape că mă speriu! Dar lupta se arată inegală. Împotriva unui parlament cu multe voturi dar cu puține caractere și aproape lipsit de muniție letală, o internațională a instituțiilor de forță și a intereselor de anihilare identitară a României și a românilor pare a fi de neînvins pe termen lung.

Cu atât mai mult, însă, m-a înflăcărat nebunia arătată de ministrul Toader, de a fi demn și de partea intereselor profunde ale României. Chiar m-am simțit o clipă mândru de acest moment.

De-acum nu se mai poate folosi argumentul mincinos al asaltului răului asupra binelui, al atacului, prin făcături, al găștii de penali asupra DNA. Raportul lui Tudorel Toader este un document oficial scris și asumat de un „nepenal”. Slavă Domnului că până ieri, la momentul Declarației de Presă, ministrului Toader nu i se deschisese, încă, un dosar penal.

S-a depășit un prag critic: acela al echivocului. Toată lumea se întreba cum ar acționa președintele Iohannis dacă decizia referitoare la revocarea Laurei Kovesi ar ajunge la el. Dar răspunsul la această întrebare era mereu amânat pentru că Ministrul Justiției tot ezita să-i transfere președintelui responsabilitatea finală. Acum a făcut-o și Klaus Iohannis e pus în situația pe care o detestă cel mai mult: aceea de a ieși din leneveală și de a lua hotărâri decisive.

După cum se anunță, #rezist pune la cale proteste masive. S-ar putea să fie nevoie, pentru descurajarea acestora, să iasă în stradă și poporul pesedist, mult mai numeros.

Abia acum, după ce Ministrul Justiției a luat o poziție fermă și oficială, care devine si poziția alianței de la guvernare, susținătorii PSD-ALDE vor avea un temei puternic de a-și manifesta și in stradă, nu doar la urne, superioritatea numerică față de haștagieni.

Până atunci, însă, hai să ne bucurăm că, în fine, din cenușiul amorf al politicii românești a apărut o personalitate de care să nu ne fie rușine. Ba, mai mult, care să inspire respect.

Sursa: Contele de Saint Germain

Lumina socialismului vine din Apus

E aproape imposibil să nu te frapeze în România abundența relativ recentă de teme și idei progresiviste (colectiviste). Într-un interval de timp scurt, nici măcar zece ani, am descoperit că problemele noastre fundamentale sunt discriminarea “comunității” LGBT, a țiganilor, a femeilor, a persoanelor cu handicap, a săracilor șamd. Dincolo de verbiajul agasant al mediei publice, se ascunde o pletoră de specialiști în onguri, care trudește necontenit la decelarea României profunde.



Prin anii ’90, intelectualii români călătoreau prin Vest și descopereau marxismul cultural. Se întorceau de acolo buimaci și apoi descriau în tușe ironic-sumbre declinul unei civilizații. Se așteptau să găsească un liberalism sănătos, dar se loveau de comuniști universitari, care le explicau de ce socialismul a rămas în continuare o idee excelentă. Nu s-au pliat întru totul, dar nici nu au refuzat avansurile seducătoare ale unor Gramsci deghizați în Mecena, precum inefabilul George Soros. Încetul cu încetul, însă, noile generații de bursieri au deprins modul de funcționare a pieței ideilor, mai ales că sistemul abia aștepta niște activiști dedicați unor cauze foarte bizare, raportate la tradiția locului.

Nu se cerea prea multă sofisticare intelectuală, ci doar nihilism metafizic și oportunism românesc. “Agenturile” ofereau bani, asistență și respectabilitate, iar tinerii emancipați își suflecau mânecile, scuipau în palme și loveau cu securea în certitudinile locale, ștampilate ca prejudecăți și mentalitate retrogradă. (De ce o fi România altfel, chiar așa?)

Sistemul era gata funcțional și își aștepta doar executanții. Iar, la o adică, nici nu prea conta identitatea lor. Reputația se putea construi, ulterior, și de multe ori venea la pachet cu finanțarea.

Dar e întotdeauna important să vezi de unde vin banii. Iar o privire fugară aruncată pe siteul CEE Trust, secțiunea granturi România (n.r. articol publicat în septembrie 2013), ne arată, în toată splendoarea, originea financiară și idelogică a razboiului cultural purtat de coloana a cincea a globalismului socialist. Nu e nicio mare surpriză să constați că suspecții de serviciu, Soros, Rockefeller Foundation si Ford Foundation, răspund prezent la chemarea stângiștilor români. Sau mai degrabă invers…Însa e întrucâtva reconfortant să ai totul la vedere. În același timp, transparența asta iți poate pune probleme suplimentare deoarece te face să te întrebi de ce oamenii rămân atât de moleșiți. Și nu mă refer aici la vreo mișcare de tipul “Ocupați Piața Universității” sau orice altceva mai este liber, ci pur și simplu la folosirea degajată a rațiunii. Știu că oamenii au suferit transformări uluitoare în urma tratamentelor radicale cu educație publică și televizor, dar faptele sunt în sine stupefiante.

Să simplificăm puțin problema: avem un grup de fundații străine care investesc masiv în promovarea unor proiecte și idei aflate în vecinătatea comunismului. Sigur că nimeni nu vorbește de socialism, comunism sau alte isme imposibil de recuperat astăzi public. Dar nici nu prea contează câtă vreme ideea rămâne, în linii mari, aceeași. Păstrăm fațada democrației și a drepturilor, timp în care demolăm încetul cu încetul fundația culturală și religioasă a comunității, până când ne putem instala comod, dacă nu suntem deja, la butoanele de control social total.

Dacă am pune în loc de “fundații americane” “fundații rusești”, atunci sensibilitățile rusofobe s-ar declanșa. Dar, pentru o majoritate copleșitoare, ideea că egalitarismul s-a născut în Occident reprezintă o sfârtecare a intelectului. Lumina socialismului vine din Apus, și nu de azi de ieri, iar asta au descoperit-o pe pielea lor rușii albi, Draza Mihailovich și mulți alții.

Cât privește istoricul fundațiilor amintite, există o literatură considerabilă dedicată subiectului.

Sa spunem doar că povestea oficială începe în 1913, când congresul american a mandatat o comisie să investigheze activitațile marilor organizații filantropice, iar rezultatele au fost surprinzătoare:

Dominația oamenilor în ale căror mâini se află controlul unei mari părți a industriei americane nu se limitează la angajați, ci se extinde rapid către controlul educației și al supraviețuirii sociale. Acest control se extinde, în mare parte, prin crearea unor fonduri gigantice, administrate privat și având scopuri nedefinite, numite „fundații”, prin finanțarea colegiilor și a universităților, prin crearea de fonduri pentru pensionarea profesorilor, prin contribuții către organizații filantropice private, ca și prin controlul sau influențarea presei […].

Acelea erau vremurile în care Ford, Carnegie și Rockefeller contribuiau, din punct de vedere financiar, mai mult decât statul american la implementarea educației publice obligatorii, deoarece nu poți să ai o masă obedientă fără o școală permanentă. În fine, la începutul anilor ’50 ai secolului trecut, o nouă Comisie, “The Reece Committee”, descoperea operațiunile subversive ale acelorași fundații, îndreptate în direcția promovării relativismului moral, a subminării ideilor de patriotism, suveranitate națională, moralitate creștină etc. În schimb, susțineau fundațiile, într-o societate modernă, ideile colectiviste erau inevitabile pentru o pace eternă. În cuvintele autorilor raportului:

Unele dintre cele mai mari fundații au sprijinit în mod direct <subversiunea>, în adevăratul sens al cuvântului – acela de proces de subminare a unora dintre conceptele și principiile noastre de protecție vitală. Ele au susținut în mod activ atacuri asupra sistemului nostru social și guvernamental și au finanțat promovarea socialismului și a ideilor colectiviste.

In sumă, dacă nu știți de unde și cum apare ecologismul stângist, corectitudinea politică, marxismul cultural și întreaga demoralizare a societății, căutați responsabilii pe pagina fundațiilor la secțiunea finanțare, în cazul în care este publică. Trăim un Pitești încă soft…Și nu e deloc vreo întâmplare că majoritatea ongurilor aflate pe listele de plată ale veșnicilor filantropi vor să scape de religie cât mai repede.

Autor: Ninel Ganea

Sursa: Karamazov.ro

La DNA bate vântul schimbării și se aud strigăte de război

Tudorel Toader a declanșat războiul prin anunțarea revocării procurorului general al DNA, Laura Codruța Koveși. Această mișcare separă total apele în politica românească și așează armatele în dispozitiv pentru alegerile prezidențiale.



Prin revocarea lui Kovesi, Tudorel Toader și Liviu Dragnea își conservă și chiar întăresc pozițiile în guvern și, respectiv, partid, în vreme ce prin respingerea revocării, președintele Klaus Iohannis își conservă și întărește poziția externă și în rândul susținătorilor. Practic, aparent paradoxal, cererea de revocare păstrează status quo-ul, dar definește mai clar actorii.

Cel mai probabil, Iohannis nu va fi de acord cu revocarea, nu pentru că el nu și-ar dori să scape de Kovesi, ci pentru că o eventuală capitulare a sa acum înseamnă pierderea alegerilor prezidențiale în 2019.

Care sunt problemele DNA evidențiate de Tudorel Toader?

-Conducerea DNA nu a vrut să-și facă curățenie în propria ogradă.

-Dovezile arată, fără dubiu, că la ”unitatea de elită” DNA Ploiești există un anume mod de operare, o schemă, aprobată de conducerea centrală, prin care procurorii inventau probe, inventau martori, făceau ori determinau declarații false, practicau șantajul, vizau ținte selectate și premeditau înscenări.

-Este exclus ca o astfel de implicare și acțiune să se fi făcut fără știința și aprobarea conducerii centrale a DNA, mai ales că șefa instituției a fost înregistrată când cerea ea însăși „decaparea” unui prim-ministru.

-Toţi cei compromiși grav nu sunt acum urmăriți penal pentru abuz în serviciu, pentru producerea și ticluirea de probe nereale și represiune nedreaptă, iar aproape toți dintre ei (cu excepția lui Negulescu) sunt încă în funcții. Acest lucru demonstrează protecția care li se oferă și complicitatea conducerii DNA.

-În acest moment, credibilitatea unei instituţii extrem de importante pentru democraţie şi credibilitatea luptei anticorupţie sunt grav afectate.

-Secția de procurori a CSM a cenzurat raportul controlului la DNA. Concluziile negative despre Kovesi au fost eliminate.

Războiul fără sfârșit

Războiul declanșat aseară va fi unul de durată. CSM trebuie să dea un aviz consultativ în ceea ce privește revocarea lui Kovesi iar mai apoi președintele trebuie să decidă. Duminică se anunță, din nou, proteste dar este evident că strada nu mai are puterea de anul trecut.

Scindarea opiniei publice va crește acum până la paroxism. Antena 3 și RTV  pe de o parte și DIGI 24 și Realitatea pe cealaltă parte vor încerca să-și impună punctul de vedere. Dacă pe TV tabăra anti-DNA este clar câștigătoare datorită audiențelor, în mediul online lucrurile se schimbă radical datorită influencerilor de pe Facebook.

Obiectivul de etapă pentru PSD este schimbarea lui Kovesi, dar lupta se dă în perspectiva alegerilor prezidențiale. Toate mișcările lui Iohannis sunt calculate pentru a câștiga al doilea mandat, dar știe că dacă acceptă fără luptă demiterea lui Kovesi va avea o problemă imensă cu propriul electorat și chiar cu Koveși care poate candida în 2019.

Astfel, Liviu Dragnea și Klaus Iohannis sunt obligați să se înfrunte mult mai devreme decât era de așteptat. Cel care câștigă acum ia o opțiune seriosă în vederea prezidențialelor din 2019.

Autor: Alexandru David

RAPORTUL lui Tudorel Toader prin care a cerut revocarea lui Kovesi. Cele 20 de capete de acuzare aduse șefei DNA

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader a propus, joi, revocarea procurorului şef al DNA Codruţa Kovesi, după ce a prezentat un raport privind activitatea managerială de la DNA care s-a bazat pe 20 de categorii şi fapte. Printre acuzaţii se află: comportament excesiv de autoritar, discreţionar al procurorului şef al DNA, implicarea în anchetele altor procurori, prioritizarea dosarelor în funcţie de impactul mediatic.


Mediafax prezintă cele 20 de puncte enumerate de Tudorel Toader, reţinute în perioada februarie 2017-februarie, în raportul privind activitatea DNA 2018, pentru carea cerut revocarea şefei DNA.


1. Cele trei decizii ale Curţii Constituţionale în care, în două dintre ele, s-a constatat un conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public-DNA, pe de o parte, şi alte autorităţi ale statului, Guvern şi Parlament, pe de altă parte. „Într-un singur an au fost înregitrate trei conflicte juridice de natură constituţională în cadrul cărora DNA a fost chemată în faţa instanţei de contencios consituţional. Trei conflicte în care CCR a sancţionat comportamentul lipsit de loialitate din partea procurorului şef al DNA”, a spus Toader, comentând că în 16 ani, pe rolul Curţii au fost 39 de astfel de dosare, ultimele trei fiind doar în ultimul an.

2. Ancheta în cazul OUG 13. Ministrul Justiţiei a susţinut că în cazul anchetei declanşate de DNA după adoptarea OUG 13 Direcţia şi-a arogat o competenţă pe care nu o are, respectiv de a aprecia oportunitatea emiterii unui act normativ, fapt, de altfel, remarcat şi de Curtea Constituţională.

„CCR a reţinut că Ministerul Public s-a considerat competent să verifice oportunitatea OUG. Acest lucru echivalează cu o încălcare gravă a principiului separaţiilor puterilor în stat. Ministerul Public, prin DNA, şi-a arogat competenţa de a efectua o ancheta penală într-un domeniu ce excedează cadrului legal. Declanşarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la Ministerul Justiţiei, ridicarea de acte, a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică. Sub imperiul unei temeri declanşate de activitatea penală, Guvernul este blocat în activitatea de legiutor. Prin conduita sa, DNA şi-a arogat o competenţă pe care nu o are”, a spus Toader.

3. Refuzul lui Kovesi de a se prezenta la comisia parlamentară de anchetă. Ministrul Justiţiei a susţinut că, în lumina deciziei CCR în acest caz, „s-a produs un blocaj în activitatea comisiei de anchetă”, iar şefa DNA nu a respectat „acel comportament necesar loial” între instituţiile statului.

4. Ancheta DNA în cazul hotărârilor de Guvern în cazul Belina. Tudorel Toader a reluat teza potrivit căreia oportunitatea emiterii unui act normativ nu este în sfera de competenţă a DNA. „Văzând din partea cealaltă, îţi pui întrebarea cum cu jumătate de an în urmă CCR statuează, iar, ulterior, sub considerentul că e vorba de HG nu OUG, au fost verificare aceleaşi aspecte”, a comentat el.

5. DNA s-a erijat în evaluator în aspecte care nu au legătură cu sfera penalului, a spus ministrul Justiţiei făcând referire la un comunicat al Direcţiei în care se imputa că nu au fost respectate normele  de tehnică legislativă. „Încălcarea normelor de tehnică legislativă nu constituie infracţiune”, a comentat el.

6. Explicaţia comunicatelor DNA ca fiind simple opinii. Minsitrul justiţiei a criticat faptul că, ulterior comunicatulului mai sus amintit, DNA a susţinut că formularile folosite „au reprezentat simple opinii”. „Nu poţi să exprimi simple opinii când te referi la libertate, demnitatea unei persoane. Apreciem că e inadmisibilă o astfel de abordare prin care sunt afectate valori şi drepturi fundamentale ale unei persoane fizice”, a spus el.

7. Împiedicarea aflării adevărului şi lămuririi unor aspecte de interes public, prin refuzul de a se prezenta la audierile comisiilor parlamentare de anchetă.

8. Comportament excesiv de autoritar şi discreţionar. Ministrul Justiţiei a amintit de controlul pe care Inspecţia Judiciară l-a efectuat la DNA, precizând că în raport se consemnează dificultăţi întâmpinate de inspectori, precum şi indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare, inclusiv prin obstrucţionarea activităţii inspectorilor de către Kovesi.

9. Implicarea în achetele altor procurori. Tudorel Toader a reluat o declaraţie publică a şefei DNA care a admis că a supravegheat personal ancheta în cazul OUG 13. „Se observă o implicare în realizarea anchetelor altui procuror, ceea ce legea interzice şi e contrară limitelor de competente. Trecerea timpului nu a condus la o îndreptare a acestui comportament, ci la o acutizare, cum o relevă iesirile în spaţiul public”, a comentat el.

10. Prioritizarea dosarelor cu impact mediatic. „Dosarele nu se rezolvă după rezonanţa publică pe care o au, nu după calitatea persoanei anchetate, ci în ordinea cronologică a înscrierii sesizării”, a afirmat Toader.

11. Contestarea actelor şi autorităţii Curţii Constituţionale. Ministrul Justiţiei a susţinut că Laura Codruţa Kovesi„ a învinovăţit CCR, punând pe seama deciziilor pretinsa imposibilitate a DNA de urmărire a unor fapte şi recuperarea unor prejudicii”. „Procurorul şef a contestat însăşi Constituţia ţării”, a mai spus el.

12. Interviurile pentru BBC şi Euronews. „Procurorul şef declara pentru BBC că se teme de desfiinţarea DNA. Într-un alt interviu acordat la Euronews s-a lansat într-o critică dură a proiectelor de lege aflate în dezbatere parlamentară, acuzând că politicienii lovesc împotriva efortului de a combate corupţia. Potrivit Constitutiei, tuturor legilor în vigoare, procurorul işi exercită competenţele legale, interpreteaza, aplică legea, dar opera de legiferare este a legiuitorului”, a argumentat Ministrul Justiţiei.

13. Afectarea imaginii României. „Au fost exprimate critici vehemente cu privire la propuneri de modificare legislativă, propuneri care s-au dovedit a fi constituţionale. Afirmaţiile sunt fără precedent, au afectat iremediabil imaginea României. Sunt de natură să creeze o imagine falsă asupra României şi a statului de drept”, a spus ministrul Justiţiei.

14. Dezinformarea forurilor europene. Tudorel Toader a afirmat că luările de poziţie de la nivelul conducerii DNA au creat o falsă imagine la nivelul Parlamentului European, inducându-se ideea că situaţia România este similară Poloniei.  „La nivelul Parlamentului European, prin dezinformare, s-a generat o dezbatere şi la nouă întrevederi am explicat de nouă ori că România nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în Polonia”, a spus Toader.

15. Încercarea de a obţine condamnări cu orice preţ. Ministrul Justiţiei a făcut referire la înregistrările în care şefa DNA ar fi cerut să se ajungă până la premier, folosind termenul „decapare”. „Această încercare de „decapare”, cuvântul cheie la care vreau să mă refer, este absolut contrară oricărui stat de drept. La mijloc este destinul unui om egal cu toţi ceilalţi. Cauzele nu trebuie rezolvate după funcţie”, a comentat el.

16. Creşterea numărului de achitări, sporirea cheltuielilor şi raportări eronate. „Se raportează numărul de inculpaţi trimişi în judecată în 2016 şi se raportează numărul de achitări din 2016, concluzionându-se că a scăzut rata achitărilor. Cei trimisi în judecată în 2016 nu se regăsesc printre cei achitaţi în 2016, pentru că nu ar fi avut timp ca să se parcurgă. Şi dacă pui raportul de achitări pe anul în curs ai un calcul la o bază alta decât cea factuală”, a spus el. În privinţa cheltuielilor, Toader a spus că un dosar la DNA „costă” aproape 40.000 de lei, spre deosebire de Parchet unde este 2.000 şu DIICOT -6.000.

17.Neimplicarea procurorului şef în identificarea şi eliminarea comportamentelor abuzive presupuse a fi comise de procurori. „Spaţiul public este plin de presupuse abuzuri ale procurorului Negulescu. El a fost lăudat, în loc să se ia măsuri”, a dat ca exemplu Toader.

18. Falsificarea transcrierilor unor convorbiri telefonice. Ministrul Justiţiei a susţinut că în multe cazuri instanţele au trimis înapoi dosarele pentru inadvertenţe între înregistrarea audio şi şi stenogramele depuse. „În multe hotărâri judecătoreşti în care instanţa a statuat diferenţe între ce se aude şi ce se vede”, a spus el.

19. Tergiversarea soluţionării unor cauze. Ministrul Justiţiei a dat exemplul dosarului Microsoft.

20. Lipsa de reacţie în verificarea activităţii profesionale şi conduitei unor procurori: DNA Ploieşti. „Nu spun că e adevărat, dar când toată opinia publică, când procurori se reclamă între ei, obligaţia e nu să-i lauzi”, a mai spus Toader.

Sursa: Stiri pe surse

Ștafeta otrăvită

Aproape fără excepție, contestatarii doamnei Laura Codruța Kovesi se întreabă ce l-a apucat pe preedintele Klaus Iohannis. Cum de a reacționat atât de promt un personaj cu reacții în mod obișnuit lente? De ce atât de vehement, încât mai-mai nu și-a lăsat nicio altă cale de ieșire din această situație, cu excepția unei respingeri a solicitării ministrului Justiției? Există un atu pe care îl ține președintele în mânecă? Sau asistăm pur și simplu la debutul unei negocieri în termeni extrem de duri?



Tudorel Toader a făcut ceea ce trebuia să facă. Tehnic vorbind, el a pus pe masa președintelui și a CSM o provocare extrem de greu de respins și sunt și mai greu de identificat argumentele pentru o atare respingere. În cazul CSM, e bine să ne amintim că secția de procurori a avizat negativ propunerea de numire în funcție a doamnei Laura Codruța Kovesi. Dar verdictul fiind consultativ, în plin scandal Black Cube, Klaus Iohannis a trecut cu nonșalanță peste opinia CSM. Chiar dacă zilele trecute această secție de procurori a fost reclamată de Inspecția Judiciară pentru o faptă extrem de gravă – extragerea  din documentul oficial, cuprinzând rezultatele controlului, a probelor împotriva Laurei Codruța Kovesi – nu este deloc exclus ca opinia în raport cu solicitarea de demitere să constea într-un aviz pozitiv. Acesta însă este un detaliu. Cu valoare mai degrabă simbolică. Ce va face însă președintele?

Cum va juca această carte grea domnul Klaus Iohannis? În urmă cu mai multe zile, când hărmălaia pe această temă nu era încă atât de mare, când numărul perdelelor de fum era redus, iar perdelele nu erau atât de groase, informațiile pe care le-am primit din diverse surse, atât externe cât și interne, m-au condus la o concluzie simplă. Și anume că ministrul Justiției va propune revocarea, Klaus Iohannis va aproba – despre această aprobare vorbesc din toamna anului trecut – iar, în schimb, la conducerea DNA vom avea o Kovesi doi.

Va fi o mișcare de tip Matrioșka. Din păpușa Laura Codruța Kovesi va ieși o altă păpușă cu același profil, cu aceleași obligații asumate față de partenerul nostru de la Washington, cu același tip de atitudine și de comportament. Iar în țară va fi liniște și pace cel puțin un an, pentru că nimeni nu va fi atât de nebun încât să observe la scurt tip de la instalarea în post că, de fapt, nu s-a schimbat nimic. Că ștafeta a fost schimbată pur și simplu dintr-o mână în alta. De la o persoană la alta. Va instala un soi de pace de care au toți nevoie.

Președintele Klaus Iohannis are nevoie de un armistițiu. Anul viitor, timp de șase luni, el va deține în numele României președinția rotativă a Consiliului European și, pentru a face față cu succes acestei obligații onorante, va avea nevoie de sprijinul masiv al Guvernului. Și, după toate aparențele, vom avea tot un Guvern PSD plus ALDE. Și să nu uităm că în decembrie anul viitor expiră cele două mandate ale lui Donald Tusk. Iar România este excelent poziționată pentru a obține viitoarea președinție a Consiliului European. Favoritul numărul unu este Klaus Iohannis. Care ar putea renunța astfel la o nouă candidatură pentru Cotriceni. Lăsând drum liber unui candidat PSD. Sau ALDE.

La rândul său, Liviu Dragnea are nevoie ca de aer, în perioada imediat următoare, de o victorie în plan politic. Revocarea Laurei Codruța Kovesi este o asemenea victorie. Ea îi va consolida poziția în partid, astfel încât, la Congres, va putea să facă toate mutările de piese pe care și le dorește. De altfel, în paranteză fie spus, Dragnea deja are de câștigat prin simpla solicitare de revocare făcută de ministrul Justiției.

O schimbare pe model Matrioșka va da deplină satisfacție și partenerilor noștri euroatlantici. Pentru că va scădea extrem de mult presiunea asupra acestei instituții, fără ca, în esență, să se schimbe nimic. Dar cum se poate ajunge în aceasă situație, în condițiile în care, atenție, nominalizarea viitorului șef DNA va fi făcută tot de către ministrul Justiției? Ce i-ar putea garanta lui Klaus Iohannis, ce le-ar putea garanta partenerilor euroatlantici că Tudorel Toader va face alegerea dorită de către aceștia? În principiu, nimic. Dacă instituția numită DNA nu ar fi transformată într-un obiect al negocierilor politice, dacă desemnarea succesorului doamnei Kovesi s-ar face într-o logică firească a identificării și promovării unui bun profesionist în domeniu și care va lucra, imparțial fiind, în folosul întregii societăți românești, atunci schimbarea de ștafetă nu ar mai fi otrăvită.

Numai că, din nefericire, lucrurile nu stau așa. Interesele în joc sunt prea mari. Din toate direcțiile. De aceea, Klaus Iohannis are nevoie de o bază de negociere netransparentă extrem de solidă. Toată perioada care urmează până când președintele va admite că doamna Laura Codruța Kovesi trebuie demisă, va fi folosită de acesta nu pentru a evalua cu atenție, competență și bună credință raportul ministrului Justiției, ci pentru a negocia și a obține de la PSD asigurarea că, de fapt, succesorul la șefia DNA va fi un produs euroatlantic livrat de către președintele Klaus Iohannis. Iar pentru a face negocierea cât mai ușoară, președintele României a ales ca, în prealabil, să frăgezească puțin majoritatea PSD plus ALDE. De aici, promtitudinea și duritatea cu care a replicat.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Chris Terheș: ”Prin acest comunicat halucinant, Iohannis își asumă politic toate abuzurile și eșecurile DNA din timpul lui Kovesi”

Klaus Iohannis a aratat ca este sclavul Noii Securitati si isi asuma politic toate esecurile si abuzurile facute de DNA sub conducerea lui Kovesi.



Tudorel Toader a propus revocarea lui Kovesi de la sefia DNA, iar pentru a-si fundamenta decizia a prezentat ieri, 22 feb., un raport public.

La cateva minute dupa ce Toader si-a terminat prezentarea raportului in fata presei, Iohannis – fara sa fi fost notificat in mod oficial de Tudorel Toader, fara sa fi citit raportul si fara sa fi primit in prealabil avizul Sectiei pentru procurori din cadrul CSM – a dat un comunicat spunand ca, “din cauza lipsei de claritate in prezentarea raportului […] se impune o analiză aprofundată a acestui document, care urmează să fie realizată la nivelul Administrației Prezidențiale de către departamentele de specialitate”.

Mai pe romaneste, Iohannis a stat in fata televizorului ca baba la poarta noua si nu a inteles nimic din ce a prezentat Toader (adevarul este ca Toader vorbeste mult, dar nu vorbeste chiar atat de rar si monosilabic ca Iohannis, ca cel din urma sa poata evalua informatia la care se uita), asa ca va cere departamentelor de specialitate din cadrul Administratiei Prezidentale sa-i “analizeze aprofundat” raportul.

Altfel spus, Presedintele Romaniei are nevoie ca altcineva sa-i analize un raport, deoarece el nu are capacitatea intelectiv-cognitiva sa o faca.

Mesajul este halucinant, deoarece prin acest comunicat Iohannis isi asuma politic absolut toate abuzurile si esecurile DNA din timpul lui Kovesi.

O alta afirmatie foarte tare din comunicatul lui Iohannis e urmatoarea: “In repetate rânduri, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, s-a declarat mulțumit de activitatea DNA și a conducerii sale, punct de vedere pe care și-l menține în continuare”.

Adica numitul Iohannis, care ocupa vremelnic functia de Presedinte al Romaniei, nu a citit stenogramele dezvaluirilor din ultima perioada despre abuzurile procurorilor DNA, nu a citit raportul lui Toader, dar el se declara, in continuare, “mulțumit de activitatea DNA și a conducerii sale”.

Sa faci o asemenea afirmatie in conditiile actuale, in care toata justitia paraie din incheieturi ca urmare a abuzurilor DNA, ori te arata de rea credinta, ori rupt de realitatea societatii romanesti.

Despre afirmatia ca “Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va uza de toate prerogativele constituționale pentru asigurarea funcționării unei justiții independente și pentru consolidarea statului de drept” ce sa mai zici?

Cam despre ce stat de drept mai poti vorbi in Romania cand un procuror sef de directie provoaca doua conflicte juridice de natura constitutionala si sustine paraditul la cetateni?

Iohannis a dovedit, inca odata, ca este sluga Noii Securitati, care va fi aruncat ca o masea stricata dupa ce securistii il folosesc si isi bat jos de el.

Iohannis nu mai obtine un mandat de presedinte al Romaniei. Daca in 2014 lumea a votat pe oricine numai sa nu iasa Ponta, in 2019 va vota pe oricine numai sa nu ajunga acest sclav al Noii Securitati presedinte.

 

Autor: Chris Terheș

Sursa: Chris Terheș

Festivalul Național ”Cântarea lui Kovesi”. Azi: Andrei Pleșu

După ce filosoful Gabriel Liiceanu a descoperit că a apărut un personaj care e slujirea pură, în persoana Laurei Kovesi, a venit rîndul lui Andrei Pleșu să-și exprime opinia despre șefa DNA, prin intermediul unui editorial din Dilema veche.



”Ceea ce mă interesează, în articolul de faţă, este să semnalez o apariţie publică semnificativă, o croială umană insolită, fără echivalent (pînă acum) printre „vedetele“ comunităţii noastre. Am asistat cu toţii la conferinţa de presă susţinută de doamna Laura Codruţa Kövesi. Eu, unul, mă declar (plăcut) surprins de ceea ce am văzut. Aveam dinainte un personaj calm, politicos, răbdător, gata să reacţioneze prompt şi civilizat la zgîndăreala mediocră, cu fălcile strînse, a unui grup de jurnalişti, care, de fapt, nu aveau de pus întrebări, ci de executat o misiune (o misiune de partid – sau de partidă –, o misiune de trust, sau ceea ce li se va fi părînd o nobilă misiune gazetărească: toate executate stîngaci, rudimentar, răguşit). Or, în genere, conferinţele de presă sînt previzibil anoste şi, stilistic, jenante. Cel întrebat e ori eliptic, evaziv, bîlbîit, ori băşcălios, agramat şi agresiv, ori solemn şi plat ca un bust de grădină publică(…)Pe scurt, nici o prezenţă publică nu mă poate trezi dintr-o somnolenţă depresivă. A reuşit doamna Kövesi” scrie Pleșu.

”Dacă măcar jumătate din figurile noastre publice ar semăna cu Kovesi, ţara ar avea alt chip şi altă evoluţie”

”Avea ţinută, avea stil, avea iradierea normalităţii. Vorbea corect româneşte, vorbea despre subiect, nu despre ea însăşi, cu alte cuvinte, avea simţul firescului şi impostaţia comunicării cordiale (fără familiarisme) şi a disponibilităţii politicoase (fără strategii electorale). Mi-am spus, de îndată, că dacă măcar jumătate din figurile noastre publice ar semăna cu ea, ţara ar avea alt chip şi altă evoluţie(…) Prestaţia de săptămîna trecută a dnei Laura Codruţa Kövesi e de natură să îmbogăţească niţeluş cromatica mai curînd descurajantă a momentului. Mai există încă oameni potriviţi la locul potrivit, mai există încă portrete prizabile, moduri decente de a vorbi, reprezentanţi ai instituţiilor democratice de care nu ţi se face ruşine. În rest, Dumnezeu cu mila!” mai scrie filosoful.

Sursa: InPolitics