În epoca post-adevărului nimic din ceea ce vedem sau auzim nu este ce pare a fi.
Astfel, tocmai cei care ne-au scos din minți luni de zile cu explicația că, cerând mai multe drepturi pentru România, PSD periclitează securitatea energetică a Europei în favoarea Rusiei, erau cei care în realitate făceau jocul intereselor rusești. Iar asta nici măcar dintr-un calcul geopolitic plecat de la o evaluare proprie a interesului național românesc, ceea ce făcea opțiunea scuzabilă, ci din pura dorință de a prelua puterea politică spre a mai jefui țara în interes personal.
Acum putem înțelege realitatea, dar este prea târziu.
Întrebarea care rămâne este cum, în asemenea condiții, deconspirați ca înșelători și trădători, acești oameni vor alegeri anticipate, contând că minciuna și trădarea lor vor fi premiate la urne și că, în contrapartida acestora, poporul le va dărui și mai multă putere pentru a-l prăda. Ne iau de proști? Suntem proști? Am ajuns, oare, un popor de oi parcat pe “strada abatorului”?!
Nu știu! Cu certitudine, însă, aceasta este esența post-adevărului: nu numai că minciuna este luată drept adevăr, ci și adevărul este luat drept minciună. Cu alte cuvinte, poporul post-adevărului crede atât de mult în minciună încât nu numai că o acceptă cu ușurință în loc de adevăr, dar refuză cu încăpățânare și adevarul care i se revelează fără putință de tăgadă, preferând confortul minciunii care îi confirmă calculele greșite. Nu mai vorbim aici de o minciună accidentalâ cu caracter deviant, ci de o minciună sistemică și permanentă care substituie lumea reală cu o lume virtuală. O lume în care singurul lucru real este moartea: moartea individului și moartea națiunii. Căci, ucigând adevărul, ne sinucidem.
Preiau în continuare, din revista Q Magazine, un articol care tocmai asta demonstrează. Citiți-l înainte de a vota gruparea Iohannis (PNL, USR, PMP, Pro România și alții din același aluat frământat din miniciună, necredință și trădare).
Autor: Adrian Severin
Sursa: Adrian Severin Facebook
Adauga comentariu