Românii şi corupţia din hipermarketuri

Nu sunt un admirator al hiper şi supermarketurilor. Dimpotrivă! Nu-mi plac pentru că au distrus micul comerţ din România şi se poartă dispreţuitor cu micii producători. N-am încotro şi le folosesc atît cît am nevoie, dispreţuind publicitatea agresivă şi primitivă pe care şi-o fac peste tot.



Nu pot să-i iert nici pe primarii care au dat autorizaţii de construcţie în buricul oraşelor, punînd umărul la greu la mutilarea urbanistică şi la creşterea aglomeraţiei şi a traficului. Sigur, primarii şi urbaniştii n-au semnat dezinteresaţi şi din naivitate! Probabil că nimeni n-o să-i mai ia la întrebări pentru dezastrul urbanistic creat, mai ales în marile oraşe. Dar, asta este o altă problemă pentru un alt subiect de presă.

Cea mai mare parte a reţelelor de hipermarket sunt conduse de români. Ici-colo, a rămas cîte un expat care, cel mai adesea, a fost românizat. Adică a învăţat şmecheriile româneşti. Nu este prima dată cînd aud despre practicile şi metehnele pe care le voi descrie mai jos. La urechea mea de jurnalist au ajuns nenumărate poveşti despre felul în care se fac afacerile cu aceşti coloşi comerciali, conduşi cu rigurozitate de la distanţă şi după toate tehnicile de expatriere a profitului. Am aflat de nenumărate învîrteli. De la procentul pentru kow-how, la preţurile umflate deduse pentru expunerea pe raft, de la preţul de achiziţie al terenului pe care urmează să fie construită clădirea, pînă la nivelul umflat al chiriei pentru folosirea unui spaţiu.

De-a lungul anilor, tînăra generaţie de lucrători în multinaţionalele de această natură a introdus în funcţiune tehnicile româneşti de ciugulit comisioane şi de luat şpagă. De regulă, cei care practică aceste găinării sau treceri subtile pe lîngă lege sunt lăsaţi în pace. Hipermarketurile sunt lăsate în plata Domnului şi de ANAF, şi de procurori, fiind, de departe, cei mai fidele colectoare de TVA din toată piaţa românească. Sunt singurii agenţi comerciali care predau TVA cu rigurozitate la finanţe româneşti.

Altceva s-a dezvoltat în interiorul acestui mecanism transnaţional şi atît de important pentru economia României. Începe să devină imposibil să dezvolţi o relaţie comercială cu cele mai multe dintre ele. Dacă ai de oferit un produs, un serviciu sau o utilitate, nu poţi să intri în legătură cu cineva şi să faci o ofertă. Tot felul de oameni cu putere de decizie din aceste reţele îşi folosesc puterea de a decide şi competenţa de a evalua pentru a încasa un comision. Au construit un zid de apărare în jurul lor şi au lăsat fiecare cîte o portiţă. Am întîlnit prea mulţi oameni plimbaţi de la Ana la Caiafa ca să poată face o ofertă sau să dezvolte o relaţie contractuală cu aceste reţele comerciale ca să nu mă prind. De fiecare dată, s-au izbit de un zid de care n-au putut trece decît cu ajutorul intermediarilor. Mai pe scurt. Oamenii de decizie din tot soiul de multinaţionale care operează în România sunt reprezentaţi de tot felul de intermediari din exteriorul companiei. Un client trebuie să găsească un asemenea interlop care te poate duce la decident, încasează o sumă, îţi spune şi care este preţul pe care trebuie să-l plăteşti mai departe şi te ajută să îţi rezolvi problema. Adică să îţi fie acceptată oferta, cumpărat terenul, contractat serviciul sau acceptat produsul.

Ne aflăm în faţa unei noi tehnici de corupţie de tip românesc, despre care, cel mai adesea, proprietarii din străinătate nu ştiu nimic. Este o corupţie mai mică decît cea invocată de politicieni (sumele nu concurează, nici pe departe, pe cele cercetate de DNA), dar practicată exact de cei care alcătuiesc publicul Rezist şi urlă împotriva corupţiei.

Politicienii ignoră această mafie, procurorii şi Poliţia, la fel. Singurii care suportă presiunea fenomenului sunt micii producători autohtoni şi furnizorii de servicii, vămuiţi toţi de compatrioţii lor tineri şi principiali dar care nu se dau în lături să facă un ban în plus pe seama accesului la aproape orice contract cu firmele pentru care lucrează.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul