Ceea ce mi se pare formidabil în ziua de azi, și chiar controversat, este faptul că în ultimele veacuri, oamenii au respins cu tot mai mult dispreț și infatuare înțelepciunea anticilor, a mayașilor, a chinezilor, a indienilor, a budiștilor în general, și au crezut fiecare după propria minte că pot să rezolve problemele umanității fără să le coreleze cu cele ce străpung dincolo de noi. Fără să includă înțelepciunea spirituală în orînduirea lor, în viața lor, în special cînd vine vorba de guvernatori și conducători ai oamenilor, idealiști- mai cu seamă!!! Și totuși, acei oameni au fost cu mult mai fericiți. În bula vremurilor respective, pe care o critică mulți ispășitori ai progresismului tehno-umanoid-azi.
Ca și cum nimic nu -i întâmplător, în loc să schimbăm macazul, și să dăm măcar un pic posibilitatea ideilor mari să fie adevărate, citim în acest secol, în bătaie de joc mai mult despre ce mai zic sfinții, calendarele chinezești și, bolnavi cum suntem, ne batem joc și de leacurile naturiste, și alte ajișderea, ca și cum noi, dăștepții militanți ai pămîntului, am avea de fapt leacul la orice. Nu subestimez nicio știință, fiecare își are obîrșia dar și sfîrșitul ei.
Ortodoxia rămâne una! Și tot ea ne spune că în lume sunt taine mai presus de firea neînțelegătoare, duală și supusă căderii- a omului. Dar uite, un mic exemplu: te doare capul? Bagi o pastilă. Ți se face rău cînd asculți hard-rock dizarmonic? Precis ai mîncat ceva stricat. Dă-le încolo de zgomote, ele nu au impact, nu au cum să aibe impact asupra stării de spirit. Evoluații care vor ca noi să evoluăm, nu admit mișcări de așa amploare! Ai migrene de fiecare dată cînd apare o persoană în preajma ta? Sigur ești stresat de la muncă. Visezi că te strigă morții în somn? Fuga repede la manualul de simbolistică a lui Jung și interpretează-ți visul, în loc să iei lucrurile simplu, ca atare, și să vezi conținutul de bază declanșator în tot ceea ce există: frică vs. dragoste (sau nu neapărat dragoste pură, ci chestii pozitive, mă-nțelegi? …Și alte mizerii pe care ni le spunem, ele nefiind altceva decît ceea ce au ajuns să devină: niște SUPERSTIȚII pe care mizăm, crezînd că avem dreptate. Dorindu-ne de fapt să avem dreptate. Fără să vedem evoluția la care suntem chemați să aderăm, prin răcnetul informatic care bate via internet dar și delicat în conștiință, credem răspicat că știm noi mai bine.
DA, am evoluat, din multe puncte de vedere. Doar cei rămași în urmă, uneori mai conduc. Și o fac foarte prost. Hrăniți cu frică, inclusiv frica de a nu greși, dorindu-ne un paradis pierdut aici, la noi într-un temporar acasă, ne învîrtim în jurul cozii sau mai grav, aceluiași pattern existențial, fără să fim capabili să punem STOP. Personal, social. Mânați de emoții declanșate și manipulate de branduri, de dictate sociale așternute pe imbecilitate și ignoranță crasă, făurite de te-miri-cine-și-ce mai de sus (din susul jos, nu din Susul mai de SUS), ne temem să ne afirmăm independența și mai cu seamă suveranitatea înaintatea oricăror forme de idiocratizare în masă. Ne doare capul? pac, băgăm o pastilă. Ni se întâmplă să trecem mereu prin aceleași încercări? Asta-i viața, frate, ne zicem încarcerați în autodispreț și lentoare cît cuprinde. Nimic nu-i întâmplător, nu era doar o superstiție, ci o întreagă teză de doctorat în metafizică, dar n-avem noi timp de explicații de-astea ”religioase”.
CITEȘTE MAI DEPARTE AICI
Autor: Andreea R. Hosu
Sursa: Trăsături din front
Adauga comentariu