Hellvig, la sfîrșit de mandat!

În 2017, Eduard Hellvig a găsit nițel timp să scoată capul în lume. S-a dus să țină un discurs la Universitatea de Vest, unde a vorbit, în fața camerelor de luat vederi tot de la SRI, probabil, ca lecție și discurs pentru studenți și angajați, aflati pe cine știe unde.



Unde a vorbit directorul SRI ? Păi la inaugurarea programului de master „Studii de securitate globală” din cadrul Universității de Vest Timișoara! Nu despre securitea globală scriem de data aceasta, ci despre locul și știrea șopîrlită, strecurată de directorul SRI care își termină mandatul exact pe 17 septembrie, anul curent.

Să revenim la locul de derulare al știrii. Este vorba de Universitatea de Vest. Dacă memoria nu ne joacă feste, în același loc și-a dat doctoratul plagiat Laura Codruța Kovesi. Acolo a fost făcută celebra fotografie cu George Maior și Florian Coldea oferind o roabă de flori tinerei doctor într-ale copiatului și într-ale arestărilor pe bulevarde. Culmea este că tot acolo scoate capul în anul 2108 profesorul universitar Florian Coldea. Și, ca și cum oamenii din domeniul informațiilor merg pe o potecă precum iepurii pe cărare în omătul de-un genunche, tot acolo a descins și Eduard Hellvig, pregătind și el un doctorat sau cine știe ce prestație de profesor asociat.

Acum, la sfîrșit de mandat, a binecuvîntat țara cu anunțul privitor la 1000 de dosare noi ale Securității. Mare cadou face Eduard Hellvig democrației românești. E drept, absolut inexplicabil de ce abia după 30 de ani. O fi oare mia asta de dosare așa de importantă? Atunci de ce nu a folosit-o Traian Băsescu? De ce nu a primit-o Tismăneanu? Sau au folosit-o, ajutîndu-se de ea pentru a-i păpușa pe politicieni? Vom vedea destul de curînd pentru demolarea cui au fost transferate. Sigur nu este vorba despre adjunctul șefului miliției din Zalău și nici despre Klaus Iohannis și Germania. Faptul că la sfîrșit de mandat, și cu ocazia alegerilor prezidențiale, directorul SRI se grăbește să anunțe poporul că a aruncat în piață încă o mie de dosare ne oblige să ne întrebăm totuși, care este schepsisiul acestui cadou otrăvit? Nu cumva să ajute la scoaterea din joc a cîtorva adversari politici ai președintelui sau a unor personaje incomode?

Ce a mai spus Eduard Hellvig cu o zi înainte de sfîrșitul mandatului acordat de Parlamentul României?

Cică „În ciuda numeroaselor afirmaţii vehiculate deliberat, pot spune că SRI a încheiat orice legătură cu trecut nefast din dinainte de ‘89 şi că întreaga activitate este guvernată de principii şi valori”. (Eduard Hellvig la faimoasa universitate condus de Marilen Pîrtea)

Vai de mine, domnul Edi, dar Securitatea nu a pus la cale atîtea mandate de ascultare! Și nici atîtea dosare și nu a avut atîtea firme sub acoperire! Și nici n-a umblat cu atîția bani negri. Din cîte rezultă din documente și din mărturisiri (multe publice), nici un general de Securitate n-a umblat cu sacoșe de bani negri, spre deosebire de generalii SRI care nu mai țin minte dacă banii erau ai Serviciului, ai colaboratorilor sau pur și simplu au fost trecuți la diurnă? Și în ciuda faptului că fosta Securitate a avut destui acoperiți în justiție, nu poate să vă concureze. Nici la numărul de oameni, nici la dosare dirijate, nici la sentințe dictate din afara tribunalelor. Și nici la faimoasa campanie ratată! Mă refer la anticorupția pe care ați condus-o!

Dar, despre o paralelă între abuzurile Securității în comparație cu cele ale SRI, SPP sau STS, vom mai vorbi pentru că merită făcută!

Pentru că Eduard Hellvig a transmis un mesaj de reținut la sfîrșitul mandatului xxx, aș vrea să mă opresc și la o frază din finalul aserțiunii de la Timișoara:

-“Generaţia dumneavoastră are dreptul să cunoască şi să înţeleagă trecutul – pentru a putea construi împreună viitorul”.

Mă tem, domnule Hellvig, că ați pus umărul, împreuna cu George Maior și Florian Coldea, alături de președinții care v-au păstorit, la apariția unei nevoi imperioase de a înțelege mai ales prezentul României pe care îl dominați. Spre dezamăgirea duneavoastră, trecutul a cam scăpat de SRI!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul