Revanșă SIE? Sau SIE contra SIE?

În mod direct sau indirect, Serviciul de Informații Externe este extrem de activ. Încearcă din răsputeri și reușește să ocupe teritoriul abandonat de SRI. Și de alte servicii secrete. Nu poate fi un simplu lanț de coincidențe ceea ce vedem că se întâmplă la ALDE. Și în combinația sulfuroasă dintre ALDE și Pro România. Dar și în formele de preluare ostilă a unor segmente ALDE de către PSD. Prins în acest malaxor SIE, Călin Popescu Tăriceau pare zdrobit.



Am fost prima persoană care a informat opinia publică asupra trecutului SIE al lui Victor Ponta. Iar cuvântul „trecut” este evident un eufemism, atunci când ne referim la un serviciu secret. Mai mulți lideri Pro România însă au aceeași zestre genetică. Mai mult, în mod oficial, consilierul de strategie Pro România este nimeni altul decât Silviu Predoiu, fost director executiv al Serviciului de Informații Externe. Conexiunile extrem de strânse din ultima vreme între Pro România și ALDE nu pot fi explicate doar prin relația apropiată și cimentată cu ani în urmă  dinre Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu. Și în stafful ALDE există reprezentanți ai SIE.

Doamna Ramona Mănescu a ajuns în mod spectaculos ministru de Externe în Guvernul Dăncilă, după ce a devenit practic peste noapte membru marcant ALDE. Ramona Mănescu nu vine din neant. Vine după un stagiu de cinci ani de europarlamentar, perioadă în care avem indicii temeinice că și-a consolidat relația cu spionajul românesc. Și îl înlocuiește acolo pe Teodor Meleșcanu. Excomunicat de la Externe de doamna Dăncilă, pentru a-i face pe plac lui Klaus Iohannis, care bătuse cu pumnnul în masă, solicitând după europarlamentare demiteri la Ministerul de Externe și la Ministerul de Interne. Practic, doamna Dăncilă i-a solicitat lui Călin Popescu Tărieanu să o desemneze din partea ALDE pe Ramona Mănescu drept succesor la portofoliul Externelor al lui Teodor Meleșcanu. Și fiindcă a consemnat de două ori numele lui Teodor Meleșcanu, fac și precizarea, dacă totuși e cazul, că acest venerabil veteran politic a condus Serviciul de Informații Externe. În calitate de director plin.

Dar care este adevărata identitate a doamnei Viorica Dăncilă? Și aceasta a a avut relații apropiate, dacă nu care cumva încrucișate, cu Serviciul de Informații Externe, în perioada în care a deținut poziția de parlamentar european. Și în jurul doamnei Dăncilă roiesc colaboratori apropiați SIE.

Dacă nu vrem să credem mai mult decât este cazul în coincidențe, vom descoperi în spatele norului de ceață, pretutindeni în bătălia politică a momentului, ADN-ul celui de-al doilea serviciu secret din România. Din această perspectivă, războiul de intelligence pare tranșat. În linii mari, SRI și celelalte servicii – mă refer atât la activ, cât și la rezerviști – și-au adjudecat frontul anti-PSD. Care este în ascesiune. Iar la prezidențiale joacă la două capete. Dan Barna și Klaus Iohannis. În timp ce frontul PSD este preluat aproape la vedere de SIE. De activi și de rezerviști. Nu aș vrea să își imagineze cineva că simplific în exces lucrurile. Este evident că există în fiecare dintre cele două tabere combatante amprente vizibile și amprente încă invizibile ale tuturor serviciilor secrete. În acest demers editorial însă, eu mă refer exclusiv la amprentele dominante.

Prin prisma acestei realități, pe care oricine o poate sesiza, putem observa cu mai multă claritate cum se desfășoară ostilitățile în interiorul frontului PSD, în timp ce frontul anti-PSD pare încremenit în proiectul nefinalizat al preluării puterii executive.

Este limpede că domnul Călin Popescu Tăriceanu îi încurca pe arhanghelii SIE prezenți și ultra-activați în pregătirea prezidențialelor în toate zonele de influență ale acestor partide. De aceea, Tăriceanu trebuia eliminat. Operațiune în plină desfășurare. Analistul Ion Cristoiu a ajuns și el ieri la concluzia că Tăriceanu ar fi fost șantajat. Și că acesta este motivul logic care l-a determinat ca pe neașteptate să depună armele și să renunțe pe toate fronturile la luptă. Cum altfel s-ar putea explica multiplul său abandon? Abandonarea poziției de prezidențiabil. Abandonarea statutului de al doilea om în stat. Ieșirea voluntară de la guvernare. Și opțiunea pentru susținerea în campania prezidențială a unei personalități, Mircea Diaconu, care ține morțiș să creeze aparența unui independent. De ce, dacă a decis să nu mai candideze, nu i-a încredințat această misiune unui alt om de bază al partidului? Cum este de pildă Norica Nicolai? De ce acest experimentat om politic a mers, cum se spune în fotbal, după fentă? Iar șantajul, dacă a existat, a fost extrem de consistent.

Dar și în SIE, în zona de combatanți și zona de rezerviști, există dispute și rivalități. Victor Ponta, cum-necum, a reușit să-l lege la ochi pe Tăriceanu, să-l îmbrobodească și să încerce prin intermediul său simultan două operațiuni. Să slăbească PSD, pentru a-i declanșa acestui partid hemoragii consistente, de care să beneficieze Pro România, să-l pună sub aparate și să-i taie curentul, astfel încâ într-o bună zi să poată prelua partidul pe care și el l-a părăsit sub un șantaj și, în același timp, să aducă ALDE într-o situație în care acest partid să i se predea la cheie cu arme și bagaje.

Operațiunea pusă la cale de Ponta, așa cum am avertizat de multe ori, avea toate șansele de succes. Cu atât mai mult cu cât era pilotată din umbră de oameni experimentați ai Serviciului de Informații Externe. Dar iată însă că a intervenit în forță și în sens contrar o altă ramură SIE. Care și ea urmărește o preluare ostilă a ALDE. Ramura să-i spunem guvernamentală. Strategii din umbră ai doamnei Viorica Dăncilă. Aceștia au acționat cu inteligența specifică serviciilor inteligente. Cea mai elocventă mostră în acest sens este preluarea din zbor a lui Teodor Meleșcanu. Deși despărțit de Dăncilă în raporturi de mare ostilitate, comunicată de altfel public, Teodor Meleșcanu revine în forță și, spre stupoarea generală, acceptă o propunere șoc făcută de PSD. Preluarea președinției Senatului. Înlocuirea, cu alte cuvinte, a lui Călin Popescu Tăriceanu, aflat în retragere pe toate fronturile. Aparent mișcarea este stupefiantă. Tăriceanu nu a știut nimic. Eu cred că nici Meleșcanu până ieri-alaltăieri nu a știut nimic. Dar a acceptat. Preluarea de către Meleșcanu a președinției Senatului, dacă ea se va produce, va fi un semnal puternic pentru o bună parte dintre membrii ALDE. Unii dintre aceștia voiau să plece la Pro România. Poate se vor mai gândi. Alții considerau că ruperea de PSD la propunerea lui Tăriceanu este benefică. Poate se vor mai gândi. Dar există și membri importanți ALDE la nivel central și local care ar vrea să plece spre PSD. Și aceștia se vor mai gândi, dar ceva mai puțin, după ce ALDE va fi fost strivit de îmbrățișarea mult prea drăgăstoasă a PSD.

Din câte știu, mai există un nucleu, și el consistent în ALDE, care nu vrea cu Ponta, dar nici nu acceptă să se topească în PSD. Acest nucleu ar dori să moară pe metereze. Mai mult sau mai puțin eroic. Să rupă orice alianță cu Ponta. Să-și refacă alianța cu PSD. Și să accepte rolul de anexă a acestui partid, mergând cu Dăncilă până la capăt. Asigurând și în continuare majoritatea guvernamentală.

În aceste zile, în care războiul s-a declanșat într-o parte a Olimpului, întreaga opoziție e transformată în spectatoare. PNL și USR, ca să nu mai vorbesc de PMP și UDMR, privesc uluiți, perplecși spectacolul. Și pentru a nu tulbura apele, nici nu aplaudă și nici nu fluieră. Dar asta nu va mai dura mult. SRI și alte servicii își vor arăta și ele foarte curând forța. Căci, nu-i așa, vin prezidențialele. Și de fiecare dată la prezidențiale s-au produs mișcări spectaculoase. Enigmatice abandonuri. Uluitoare proiecții spre putere.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog