Nu cu multă vreme în urmă, în foarte incitanta emisiune moderată de Cătălina Porumbel pe canalul Antena3, Ion Cristoiu a pus, fără ezitare, o întrebare care plutește în aer: și dacă Gheorghe Dincă, care a fost declarat vinovatul pentru moartea Alexandrei- și nu numai a ei- nu este (doar) un criminal?
Am adăugat, în mod intenționat între paranteze, cuvântul ,,doar’’ pentru că , luând în discuție informațiile sau scenariile parțiale difuzate în spațiul public despre nenorocirea petrecută la Caracal, unele vădit partizane și încercând să arunce vina de la unul la altul, am ajuns la ideea că nu putem exclude, definitiv și irevocabil, din discuție ipoteza că acest monstru nu este numai un criminal, ci și o odioasă unealtă a unui clan specializat în racolarea tinerelor fete pentru a fi livrate unei anumite clientele.
Sunt câteva fapte care ridică semne de întrebare în ceea ce privește eventualitatea că Gheorghe Dincă răpea, numai ,,pentru uz propriu’’ tinerele care se hazardau să se urce în mașina sa. Dintre acestea, tot la emisiunea Cătălinei Porumbel, avocatul Gheorghe Piperea a menționat recunoașterea mult prea rapidă, de către numitul Gheorghe Dincă, a vinovăției, precum și împrejurarea că nu sunt luate în calcul și alter piste. Reluând tema,tot Ion Cristoiu a și construit scenariul vinovatului din oficiu căruia cineva- cine oare?- i-a pus în față partitura și i-a dat indicațiile de regie pentru rolul lui „criminalul sunt eu și am acționat de capul meu!’’
Admit, fără rezerve, că, atunci când avem suspiciuni rezonabile asupra variantei cu care operează toate instituțiile implicate în cercetarea cazului- Gheorghe Dincă este criminalul!- nu putem să cădem în marea eroare de a admite, fără o sumară analiză critică, ipoteza avansată de Ion Cristoiu. Și totuși, există câteva elemente care pot și trebuie să ne pună pe gânduri. Mă refer la un subiect care, la vremea sa, a fost intens mediatizat, după care, brusc și dintr-o dată, a fost închis. Mă refer la scandalul despre cele 30 de eleve la licee din Caracal racolate și folosite de o grupare de proxeneți, care le livrau unor anumiți beneficiari, de predilecție străini, aflați în interes de serviciu pe meleagurile fostului județ Romanați. În principal, unor militari de la Scutul Antirachetă de la Deveselu sau unor specialiști austrieci care lucrau la alte obiective din zonă. Caracalean fiind, m-am interesat atunci, adică în vara lui 2012, la niște oameni cu acces la informații corecte și avizate și i-am întrebat despre ce este vorba în propoziție. Răspunsul a fost răspicat: da, este adevărat, dar s-a pus batista pe țambal fiindcă nu s-a dorit să supărăm două categorii de persoane. O dată, pe marii noștri aliați strategici inițiatorii scutului, iar a doua oară, pe anumite fețe grele din mediul politic și de afaceri cu care, zice-se, tartorii codoșilor ar fi avut oareșce afinități.
Interesant lucru, nici nu a apucat bine să fie (re)pus în discuție subiectul, că au și apărut replici dure ale unor propagandiști specializați care îi acuzau pe cei care l-au abordat cum că nu ar urmări decât să învrăjbească România cu marele aliat strategic de peste Ocean. Mai rău, pentru că informația a fost preluată, la un moment dat, pe pagina Sputnik, ultra vigilenții cenzori de opinie au lansat teza că este vorba despre o manevră a Ursului de la Răsărit, preluată și mediatizată de către partizanii ieșirii României din NATO sau chiar și din UE!În realitate, subiectul a ținut afișul, în iulie 2012, pe mai multe canale de presă, printre care postul Antena 3 și cotidianul Jurnalul Național. Așa încât, etichetarea acestei discuții ca ,,antiamericană’’ și ,,prosovietică’’, nu este decât o penibilă încercare de a deturna atenția publică de la un subiect despre care trebuie să avem răspunsuri clare, argumentate și nepărtinitoare.
În consecință, rămân la convingerea că este necesar ca, în viitoarele comunicate de presă sau declarații publice ale instituțiilor direct implicate în investigarea tragicelor evenimente de la Caracal, să se răspundă și la întrebarea: a făcut parte, Gheorghe Dincă, dintr-un grup infracțional organizat care se ocupa cu racolarea tinerelor din localitate și din zonă pe care să le livreze unei clientele selecte? Clientelă din care nu era neapărat nevoie să facă parte numai cetățeni străini, ci și persoane cu o anume trecere și cu dare de mână, cetățeni ai scumpei noastre patrii. Așadar, Alexandra și celelalte posibile victime ale bestiei din strada Craiovei au fost, și ele,răpite și sechestrate, de către Gheorghe Dincă, tot cu această intenție?
După cum, devine din ce în ce mai plauzibilă supoziția că Alexandra trăiește și că a fost de-acum livrată pe filiera unei rețele de traficanți de carne vie, pentru care lucra și Gheorghe Dincă.
Repet și întăresc: nu vreau , în nici-un fel, ca, abordând acest îndelung evitat subiect, să creez o parșivă diversiune și, prin asta, să mult atenția publică de la analiza temeinică a circumstanțelor și a cauzelor odioaselor lucruri petrecute la Caracal. Cu atât mai puțin, să îi absolv pe cei care poartă pe umeri și ar trebui să poarte și pe conștiință imprescriptibila vină că,prin indiferență și neprofesionalism, au oferit acestui scelerat protecție și ajutor. Consider, însă, că de vreme ce subiectul a fost deschis este absolut necesar ca el să fie tratat cu maximă atenție, responsabilitate și bună credință, tocmai pentru ca să tragedia cumplită de la Caracal să nu se mari repete.
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro
Adauga comentariu