MOTTO: „Potrivit datelor BEC, la referendumul pe teme de justiţie, din 6.692.647 de participanţi, 5.425.483 de răspunsuri au fost favorabile întrebării referitoare la interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie.”( DIGI 24 , 28 mai 2019)
De când Curtea Constituțională a avut tupeul nemăsurat, ca pe 18 iulie 2019 să respingă ÎN UNANIMITATE unele dintre inițiativele legislative ale PNL-USR și PSD de revizuire a Constituției în sensul introducerii în legea fundamentală a opiniilor fistichii ale președintelui nostru în ceea ce privește „justițea”, cetățenii care au votat cu mare bucurie „DA!” la referendum nu prea mai sunt dispuși să recunoască așa, cu toată gura, că au făcut-o… că poate ei nici nu au luat buletinele de vot… că nici n-au văzut ce e pe ele… că au votat un „NU!” hotărât și altele asemănătoare. Totuși astăzi, pe o pagină de FACEBOOK, un votant (studii superioare, manager, din Cluj) a scris următoarele:
„Eu am votat la referendum și nu mă simt jenat de decizia curții. Poate curtea ar putea sugera ce articole ar trebui modificate pentru a nu se opune Constituția unor chestii de bun simț. La toți ne pute când ni se cere șpagă sau ni se refuză un drept dar văd multă bucurie în aer când bandiții nu pot fi opriți. Poate e masochism.”
E unul dintre cei 5.425.483 care au spus „DA!” la întrebarea : „Sunteți de acord cu interzicerea amnistiei și GRAȚIERII pentru fapte de corupție?”… căci întrebarea aceasta m-a interesat mai mult și o să vă spun și de ce…
Nu comentez forma, folosirea majusculelor mai din două-n două, cu neglijență, și nici minunatul „…la toți ne pute”… nu, nu, de astă dată nu mi-au părut importante. M-am gândit, în schimb, care poate fi resortul interior ce împinge un individ instruit să voteze „DA” la o asemenea monstruozitate de întrebare. Omul explică mai jos, după prima mărturisire, că a votat așa pentru ca nu cumva un președinte „bine înșurubat” în funcție de un partid să-i poată grația pe nemernicii care au dat niște tunuri ca să-l sponsorizeze.(!!! n.n.)
Trec peste absurdul întregii construcții, căci nu știu ce „tunuri” s-ar mai trage astăzi ca să se sponsorizeze …ăăă… să se sponsorizeze ce? Banii de campanie electorală sunt plafonați și vin, până la urmă, de la buget … cine să mai bage milioane ca să tapeteze toată țara cu chipul unei canalii, cu chelia decupată și cu ochii împrăștiați, lângă textul: „DE CE LE E FRICĂ, NU SCAPĂ. Din 471 rămân 300 de parlamentari. Hai la referendum! băsescu.ro”? Cine? Sărăcia ultimelor campanii electorale este evidentă – cu câte-un banner ici-colea, cu afișe mici și stupide, cu pliante ultra-reglementate și fără pufoaice portocalii, fără găleți cu trei trandafiri și fără umbrele cu săgeata cea galbenă și virilă pe fond albastru. Fără fesuri și fulare aduse din China, în toate culorile electorale cunoscute.
Căci eu nu cred că grija pentru împuierea corupției este explicația pentru care 5.425.483 de domni și doamne cu drept de vot au dat cu ștampila. Cauza, după opinia mea, este simplă, iar reacția- atavică: președintele Klaus, într-un mod rudimentar, n-a făcut altceva decât să le pună acestora în mână grenada unei PUTERI iluzorii, cu cuiul gata scos. Respectiv PUTEREA de a ține un om la închisoare cu nenorocitul lor de vot. Căci referendumul nu acțiunea unui autocrat veros, adus cu nu știu ce felurite „tunuri” la putere, vrea s-o împiedice – deoarece s-a văzut că doi președinți nemernici NICI NU S-AU SINCHISIT CĂ AR PUTEA GRAȚIA PE CINEVA- ci, dimpotrivă, acțiunea unui conducător cumsecade, cu trăiri normale, empatic și înțelegător, care ar putea face un gest generos, deci profund uman. Împotriva unei astfel de normalități au votat dânșii.
Monica Iacob Ritzi… Jean Pădureanu… Gheorghe Mencinicopschi… Stan Mustață… sunt câteva nume la care mă gândesc. Fiecare dintre ei s-ar fi „calificat” pentru grațiere, dacă la Cotroceni, în locul unui crotal zbanghiu îmbibat în alcooluri arămii sau în locul unui mecanism „încăciulat” și „împaltonat” de doi metri înălțime, ar fi fost chiar NIȘTE OAMENI.
Monica Iacob Ritzi suferă de leucopenie, o boală comparată uneori cu leucemia… cei doi copii ai ei, care erau micuți în perioada încarcerării, au moștenit afecțiunea. La ieșirea din închisoare avea 14 afecțiuni constatate la Spitalul Penitenciar Jilava, unde a fost internată. Condamnată pentru o faptă care s-ar fi putut lesne „spăla” prin demisie și plata unui prejudiciu.
Jean Pădureanu era bolnav de Alzheimer și cancer- în ultima perioadă de pușcărie nu știa unde se află și întreba colegii de celulă dacă merg cu toții la meci mai pe seară. A murit la un an după eliberarea din închisoare, într-o lume pe care nu o recunoștea și care, de aceea, nu-i spunea nimic. Condamnat în Dosarul transferurilor… unde nu a luat nimic pentru el. La ieșirea din pușcărie era, așa cum singur a spus, „sărac lipit pământului”.
Gheorghe Mencinicopschi, o somitate în domeniul cercetărilor alimentare. Cardiac și hipertensiv- uneori cu pusee de tensiune care culminau cu epistaxis. Victimă „colaterală” în dosarul lui Dan Voiculescu. Evident, nevinovat.
Stan Mustață- fost judecător în Dosarul ICA- victimă colaterală în Dosarul ICA, bolnav de cancer, a murit în timp ce i se făcea dializă, având dureri atroce. Prezenta semne de infarct miocardic, sesizate de un alt deținut, încă de când era transportat cu duba între spitale. Cu toate acestea „programul” a continuat neabătut.
Doi președinți din România, patria „omeniei”, le-au refuzat acestor corupți periculoși cererile de grațiere. Și cinci milioane de cetățeni vor să participe și ei la festin, să poată refuza strâns uniți în jurul președintelui, clipa de grație. Să fie și dânșii intransigenți, să arunce cu piatra și să vadă cum e când țâșnește sângele. Altfel, cred, adună pisicuțe fără stăpân de pe stradă, salvează Roșia Montană și ies la flash-mob-uri cu panseluțe, când îi cheamă actorii-activiști.
Căci ei sunt puri. Sunt nepătați. În neprihănirea lor, iubesc ghilotina și ar dori revigorarea ei. Într-un chip neașteptat, Iohannis Werner, cu gândirea lui greoaie, de data asta i-a dibuit: le-a pus în mână posibilitatea de a-și exprima pornirile umanitare. Iar ei chiar și le-au exprimat …
………………………………………………………………………
Văzând decizia Curții Constituționale, a sărit și Dan Barna:
„Actualii judecători ai Curții Constituționale au dovedit din păcate, încă o dată, prin decizia de astăzi, că sunt vârful de lance al penalilor din politica românească, lăsând acestora portița de a-și acorda amnistie și grațiere pentru faptele de corupție(…) Decizia de astăzi a CCR ignoră votul a peste 6,4 milioane de români și arată, o dată în plus, cât de vitală este, pentru funcționarea statului de drept și a democrației, o reformare a CCR și o depolitizare a acestei instituții”(declarație, 18 iulie 2019)
Deci, Klaus-Iohannis-al- liberalilor a propus… iar Dan-Barna-al- useriștilor, s-a aliniat. Să nu uităm, prieteni, că noi dintre ăștia doi s-ar putea să avem de ales în noiembrie viitorul președinte.
În timp ce 5.425.483 de cetățeni români, „cinstiți și onești”, cum ar spune Julien Cioloș, au votat anticipat la prezidențiale pe 26 mai 2019.
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Adauga comentariu