Ion Cristoiu: ”În cazul Sorinei nici un ONG n-a făcut scandal. Asta e nenorocirea Sorinei. Că nu e cățel!”

Vineri, după-amiază, cînd au început să se rostogolească pe Internet secvențele video în care o fetiță de 8 ani era luată cu forța de o procuroare venită la fața locului însoțită de trupele speciale, ca și cum n-ar fi fost vorba de punerea în aplicare a unei sentințe definitive într-un caz de adopție ci de eliberarea unui ostatic din mîinile unor teroriști ISIS, eram în autocarul călătoriei prin Moldova de Sus.



Toată lumea din autocar era revoltată de întîmplare.

De regulă, cînd se petrec astfel de situații generatoare de emoții, mă străduiesc să rămîn rațional. Știu dintr-o experiență îndelungată de istoric al clipei și de istoric că punînd între paranteze trăirea, de regulă partizană, descoperi că situația e mult mai complexă și, prin asta, cerînd să ții cont și de partea cealaltă, nimicită temporar de valul uriaș de emoție. Astfel c-am zis ceva cum că „legea e lege”. Cei din autocar erau oameni respectuoși, fie și cu vîrsta mea. N-au reacționat așa cum simțeau, la tentativa mea de a o face pe raționalul într-o situație în care doar inima e ascultată. Mi-am dat seama că, de-aș fi fost mai tînăr și mai puțin vedetă tv, m-ar fi făcut praf.

Mi-am dat seama că orice tentativă de a contracara cu luciditate imaginile devastatoare riscă să fie o imbecilitate.

Am tăcut și, potrivit obiceiului de a mă documenta, am revăzut imaginile video și mai ales am luat cunoștință de datele esențiale ale cazului.

Despre Scandalul de la Baia de Aramă s-au scris și s-au spus multe pînă acum. De altfel, întîmplarea dramatică a fost pentru presa noastră, pentru clasa politică, pentru societatea civilă, turnesolul care a evidențiat puterea copleșitoare a instituțiilor de forță în România regimului Iohannis. Peste tot în lumea civilizată, presa, societatea civilă, Opoziția politică țin partea individului în confruntarea acestuia cu Statul. În cazul Sorinei am avut de-a face cu o nouă și stridentă manifestare a incredibilelor abuzuri ale procurorilor. Am comparat procurorii care au pus mîna pe putere în România ultimilor ani cu securiștii din anii stalinismului românesc. Am spus că la fel ca securiștii analfabeți din anii stalinismului românesc, procurorii din ultimii ani postdecembriști folosesc postura de instrumente ale Statului paralel pentru a comite abuzuri în interes personal. Nu cred să existe în România postdecembristă o mai mare amenințare la adresa democrației decît această gașcă a procurorilor în stare de orice pentru a-și păstra privilegiile ieșite din comun. PSD-ul condus de Liviu Dragnea a redus lupta împotriva abuzurilor din Justiție la lupta împotriva abuzurilor comise de DNA față de politicieni și oameni de afaceri. În realitate, cele mai mari abuzuri ale Republicii procurorilor vizează simplul cetățean. Peste tot în țară procurorii își satisfac interesele și viciile profitînd de situația de inși deasupra legii. Toată lumea se întreabă ce-a apucat-o pe nenorocita aia de procuroare de la Mehedinți?

A fost mituită de cuplul româno-american? Posibil. O anchetă penală ar trebui să dea răspunsul. Întrebarea pornește din incredibilul exces de zel al procuroarei. Ca să poată lua cu forța fetița și s-o predea ca un colet cuplului care o cumpărase, procuroarea a obținut un mandat de intervenție în cazul unei răpiri. Prezența forțelor speciale se explică prin abuzul în urma căruia îndeplinirea unei sentințe într-un caz de adopție a fost transformată într-o eliberare a unui copil ținut ostatec de o celulă teroristă. Secvențele filmate la fața locului dezvăluie un zbir, nu un om în persoana procuroarei. Deși fetița se opune, plînge, lucru absolut normal dacă ne gîndim că a fost luată de lîngă niște oameni care au crescut-o timp de șapte ani pentru a fi dată unor străini care au cumpărat-o ca pe o bicicletă ca s-o ducă în America, procuroarea o tîrăște pur și simplu. Un alt om, un om normal, ar fi renunțat. Procuroarea nu se lasă. La o adică ar fi dat-o și cu capul de pereți numai s-o poată preda cumpărătorilor. Maria Pițurcă, pentru că acesta e numele individei, nu e însă un om normal. E procuror în Republica procurorilor. Și în Republica procurorilor, proclamată în urmă cu un deceniu și ceva, avînd președinte pe Klaus Iohannis, unei procuroare nu-i poate sta nimic în cale. Nici omenescul, nici bunul simț, nici legea, nici democrația.

Cum adică? și-a zis Maria Pițurcă, beneficiara a unui salariu de 10.000 de lei pe lună, îndrăznește o familie din Baia de Aramă să mi se opună? Mie, procuroarea Maria Pițurcă? Regăsim în persoana Mariei Pițurcă pe Mircea Negulescu, pe Lucian Onea de la Ploiești, pe marea majoritate a procurorilor de la București și din provincie care au luat în stăpînire țara, și sprijiniți de SRI, care îi folosește pentru jocuri politice murdare, încurajați de Klaus Iohannis, fac ceea ce vor. Îmi povestea cineva cum s-a purtat o procuroare de la DNA cu el cînd a fost chemat ca martor. Într-o minijupă de i se vedeau chiloții, cu cizme pînă la genunchi, de prostituată, ședea picior peste picior și-l tutuia pe respectivul, ca și cum i-ar fi fost ibovnicul de serviciu. Cazul de la Mehedinți,ne arată și de ce e atîta osîrdie pentru desființarea Secției penale. Procurorii țin cu dinții de puterea abuzivă dobîndită în Republica lor, ținută în viață de folosirea Justiției pentru interese politico-mafiote.

Campania de susținere a abuzului comis de procuroare, dusă de Divizia Presă a Noii Securități, în frunte cu jegoasa Digi 24, o campanie în conflict cu menirea presei – cea de a apăra individul în fața șenilelor Statului – ne dezvăluie cît de adîncă e penetrarea instituțiilor noastre democratice de instituțiile de forță. Campania e cu atît mai ciudată cu cît aceeași presă a făcut mare caz de excesul de zel al Jandarmilor pe 10 august 2018. Excesul de zel al Procuraturii în cazul Sorina nu diferă cu nimic de excesul de zel al Jandarmeriei, în cazul 10 august 2018. În ambele situații, simplul cetățean s-a confruntat cu aroganța unor instituții de forță. Cum adică? – și-au zis jandarmii pe 10 august 2018 – am ordonat evacuarea pieței și ăștia n-au luat-o la fugă? Jap, jap! cu bulanul. Cum adică – și-a zis procuroarea – fetița nu vrea să asculte ordinele mele? Tîrăște-o, dă-o cu capul de toți pereții.

Dintre toate aspectele cazului mi-a atras atenția tratarea unei fetițe de opt ani ca un obiect. Așa-zișii părinți din America n-au dovedit pînă acum o altă stare sufletească decît nemulțumirea că au cumpărat pe Ebay o bicicletă (care le-a plăcut, din poză) și că articolul nu le-a fost le-a fost predat. N-am dibuit în reacțiile așazisei mame nici un argument în stare să ne convingă c-o iubește pe Sorina, nici măcar cît ar iubi o bicicletă.

Ca un obiect a fost tratată fetița și de Curtea de Apel Craiova.

Cum dracu’ să dai o sentință prin care un copil de opt ani, crescut într-o familie timp de șapte ani, de la un an, să fie smulsă din familia din România și dată unor străini, ca s-o ducă în America?

Nu te-ai gîndit tu, judecător, că indiferent de condițiile în care a trăit fetița, s-a atașat de familia respectivă și a merge la alți părinți, a pleca din locuri cunoscute, pentru locuri străine, e o traumă de nevindecat?

Ca un obiect a fost tratată fetița de opt ani de Procuroarea Maria Pițurcă. Avea importanță că fetița nu voia să fie dată unor străini? Avea importanță că Sorina era un om? Un om cu sentimente, cu suflet, cu trecut? Pentru procuroare era un colet. O bicicletă pe care o familie nu voia s-o dea celor care o cumpăraseră de pe Ebay! Să ne imaginăm că-n locul Sorinei ar fi fost un cățel. Un cățel atașat de stăpînii care s-ar fi opus luării din familia care l-a crescut timp de șapte ani. Ce scandal ar fi produs secvențele de pe Internet în toate ONG-urile ghiftuite de bani gen Patru lăbuțe! Ce proteste s-ar fi înregistrat nu numai în presă, dar și pe stradă, împotriva relelor tratament la care a fost supus un animal. În cazul Sorinei nici un ONG n-a făcut scandal.

Asta e nenorocirea Sorinei.

Că nu e cățel!

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Evenimentul zilei