I mediat după ce preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a anunţat că introduce în Parlament proiectul de lege privind evitarea dublului standard alimentar, vuvuzelele sistemului, puternic sponsorizate de marii retaileri, au sărit să îl eticheteze drept o gogoriţă a ţărilor din est.
În ciuda faptului că însuşi preferatul propagandei, Jean-Claude Juncker, a declarat anul trecut că nu va accepta ca în unele părți ale Europei oamenilor să le fie vândute alimente de calitate inferioară celor din alte țări, în ciuda faptului că ambalajele și branding-ul sunt identice. „Slovacii nu merită mai puțin pește în fish-fingers, ungurii mai puțină carne la mese, cehii mai puțină cacao în ciocolata lor”, a conchis preşedintele Comisiei Europene.
Propunerea legislativă a liderului majorităţii parlamentare se referă la hypermarketurile care desfac produse din alte ţări la o calitate mai slabă, practicând aceleaşi preţuri.
Amenda va fi de 4% din cifra de afaceri şi confiscarea produselor, se precizează în proiectul de lege.
“Este primul pas major al PSD împotriva companiilor care vând în România produse asemănătoare, dar de o calitate inferioară față de cele vândute în Occident. Este însă nevoie și de patrioți în Parlamentul European care să se asigure că dublul standard privind calitatea alimentelor, medicamentelor și a altor bunuri de larg consum vândute pe piața europeană va fi complet eradicat”, a afirmat preşedintele PSD. Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria au reclamat situaţii similare. Autoritatea Sanitar-Veterinară responsabilă cu calitatea produselor alimentare din ţara vecină a analizat 90 de mărci diferite, din care 70 aveau standarde diferite de cele din ţările occidentale.
Executivul de la Budapesta pregăteşte un proiect de hotărâre de guvern prin care să oblige multinaţionalele să scrie pe etichete dacă au ingrediente diferite față de cele din UE.
Mulţi producători de bere nu sunt obligaţi să declare enzimele din bere, susţin o serie de surse din domeniu.
Există bere comercializată în România care dă dureri de cap. Fabricile de bere folosesc diferite substanţe chimice pentru creşterea mai rapidă a drojdiei. Şi aici se aplică DUBLUL STANDARD. “Fungamyl, Ceremix 6X MG sau Filtrase sunt doar câteva dintre substanțele folosite”, afirmă un director pentru Rise Project. Este nevoie de o analiză mai detaliată a compoziţiei produselor. În Marea Britanie este interzisă o enzimă din bere. În est se poate orice.
Recent, „The Guardian”, publicaţia britanică, a catalogat ce se întâmplă în estul Europei drept un “apartheid alimentar”.
Eram într-un supermarket francez la Lille. Am fotografiat preţuri la o serie de produse – de la ouă la Milka. Recunosc că nu m-am uitat la compoziţia de pe etichetă. Am studiat doar preţurile. Erau aproape la jumătate faţă de cele pe care le aveau aceleaşi produse vândute de acelaşi lanţ în România. Evident că am avut scandal cu bodyguarzii, care m-au rugat să şterg imaginile. Oare de ce pun gorilele pe noi, reporterii? Ce e de ascuns? Este ştiut faptul că mulţi est-europeni trec frontiera şi merg în state vecine pentru a cumpăra produse mai bune şi mai ieftine.
Propaganda continuă să ridiculizeze demersul firesc al unui om politic român. Poate aşa se explică cine sunt sponsorii #rezist. Făcând băşcălie de noua lege, se dau singuri în fapt. Numai urmărind publicitatea UM-urilor din presă vă daţi seama de ce colonistul vrea să trăim ca-n Bantustania.
Românii cheltuiesc aproape 40% din venituri în supermarketuri. Sunt miliarde de euro în joc.
Věra Jourová, un alt idol al rezistenţei haştagiste, afirma, tot anul trecut, că acţiunea dublului standard alimentar e o practică neloială. Dar, când sponsorii dictează preţul, calitatea şi ce se publică, nu mai e loc de întors. Oare de ce s-a stârnit jihadul împotriva unui demers care îi pedepseşte doar pe cei care umblă cu greutăţi măsluite şi care te fac la calitate? Ca să nu mai vorbim la cântar. Că acolo sunt românii…
După scandalul de la Bruxelles, filiala slovenă a Coca&Cola a decis să reducă de anul trecut conţinutul de fructoză şi de zahăr din băuturile răcoritoare pentru a ajunge la reţetele din Austria, ţara vecină. Spar, un brand de iaurt cu căpşuni, avea cu 40% mai puţine fructe, conform analizelor autorităţilor locale. Culmea, producătorul susţinea într-un comunicat că aşa doreau slovenii.
Cu toate dovezile apărute în rapoarte, industria de specialitate nu a recunoscut că fabrică aceleaşi produse cu ingrediente diferite. Doar suntem o piaţă. Nu degeaba s-a distrus industria naţională, ar zice reputatul profesor Ilie Şerbănescu.
Într-adevăr, în ciuda constatărilor din Slovenia, Slovacia, Bulgaria și Ungaria, care sugerează că alimentele și băuturile de calitate mai slabă sunt vândute de către companiile multinaționale din țările lor, industria nu a fost în stare să accepte că a făcut ceva greșit.
Un oficial al FoodDrinkEurope din Bruxelles avea tupeul să susţină că diferențele de compoziție se pot găsi şi între Marea Britanie și Franța sau între Italia și Suedia, în funcţie de dorinţele consumatorului.
Cine vrea mai puţine căpşuni în iaurt?
Când ţările din estul Europei au semnat Tratatul de Bază al Uniunii Europene, după decizia de aderare, nu li s-a spus că libera circulaţie a mărfurilor, garantată prin norma fundamentală, înseamnă ca estului să i se livreze conserve cu miros de peşte, şi nu peşte propriu-zis.
Mai era un banc pe vremea comunismului, când cineva a deschis o conservă de carne de elefant şi era goală. „Ai nimerit fundul elefantului”, era replica lui Bulă.
O evidenţă e clară. Am fost acceptaţi în UE pentru forţa de muncă mai ieftină, pentru că eram un potenţial de piaţă pentru producătorii vestici, că nu aveam destule pretenţii.
Acum, standardul de viaţă s-a mai ridicat. Păi, nu asta era şi misiunea fondurilor structurale şi de coeziune?
UE era la început o uniune a patriilor. Acum mulţi îşi doresc o federaţie. Dar nu cu dublă măsură. Unii cu gumaţii, alţii cu cizme de piele. Nu scria niciunde că suntem toleraţi şi de mâna a şaptea.
O spun ca unul care locuia mai mult la Bruxelles şi în marile metropole pentru a convinge liderii politici de drepturile noastre istorice de revenire în contextul ţărilor civilizate, de unde am fost alungaţi.
Nu ni s-a făcut un favor. Ni s-a reparat un drept istoric.
Niciodată n-am crezut că trebuie să mergem aplecaţi, cu clăbăţul în mână. Refuz să cred că asta e metoda.
Liderii europeni de atunci erau altfel decât cei de acum, deveniţi birocraţi, simpli funcţionari politici. Pe vremea discutării capitolelor de negociere n-am închis un dosar pentru a deschide mai târziu cutia goală, cu dosul elefantului.
Autor: Marius Ghilezan
Sursa: România liberă
Adauga comentariu