Dacă ne uităm atent, observăm că ideile extraordinare îi vin președintelui nostru cam prin primăvară… în restul anului activitatea intelectuală fiind limitată fie de „…e prea frig” , fie de „…e prea cald” , fie de „…e prea ploios”. A! lucrul se întâmplă mai ales în ani cu încărcătură electorală – în ceilalți ani pe dânsul nimic nu-l obligă să aibă vreo idee. Căci numai în preajma alegerilor este Klaus activ, reușind să ne uimească!
Permiteți-mi să vă amintesc că tot într-o primăvară, dar a anului 2014, după dezastrul PNL-ului de la europarlamentare, conducerea partidului și-a dat demisia în bloc… adică și Antonescu Crin ( președinte) și Iohannis Klaus Werner ( vicepreședinte) și doamna Pocora ( purtătoare de cuvânt)… „decât că”… personajul nostru cel nevorbitor ca un limax, despre care mulți cetățeni cinstiți ai patriei au crezut că e IMPOSIBIL să-și fi tras cu-adevărat șase cochilii într-un municipiu capitală de județ din Ardeal despre care să aibă apoi tupeul să afirme că ar fi din meditații, a zis: „HALT! Eu vreau președinte!” Așa că din „asigurarea interimatului” a sărit direct în candidatură, însă nu înainte de a-i trage un simbolic șut în dos lui Crin, acesta din urmă constatând, ținându-se de fesă, ce dureros e să fi prost și să crezi că ar fi vreo onoare în depunerea „DEMISIEI DE ONOARE”.
Numai că lui Klaus ideea îi vine în primăvară iar alegerile prezidențiale sunt – fatalitate! – de obicei, în noiembrie. După cum am remarcat, președintele nostru nu știe decât o schemă cu care poate câștiga alegerile iar aceea este : „SĂ PROVOCĂM O EMOȚIE POPULARĂ PUTERNICĂ” – am folosit pluralul deoarece fără niște băieți bine pregătiți în astfel de acțiuni dânsul e ultimul de pe planetă care ar putea stârni vreo emoție de orice fel speciei umane. Zis și făcut : în luna mai a anului de grație 2019 deci, brusc, după patru ani și jumătate de mandat fără nici un rost, lui Klaus i-a trecut prin minte să inventeze manifestarea: „30 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989. 2019 – Anul omagierii victimelor comunismului” ( conform G4 MEDIA.ro, 14 mai 2019 ). Ei, nu chiar ANUL… ci hai să spunem SEMESTRUL, că aproape jumătate de an s-a dus … adică, titlul corect ar fi: „30 de ani FĂRĂ ȘASE LUNI de la Revoluţia Română din Decembrie 1989”
Ca să-și justifice dorința irepresibilă de a omagia, preşedintele Klaus Iohannis a și emis un COMUNICAT în care „…consideră prioritare asumarea corectă a trecutului traumatic, condamnarea abuzurilor şi crimelor comunismului, precum şi consolidarea democraţiei”.
De ce le consideră prioritare abia în ultimul an de mandat și nu i s-au părut prioritare timp de patru ani și jumătate, e un mister pentru noi . Dar iată cum ne explică însăși Administrația Prezidențială :
„Astfel, în anul în care se împlinesc trei decenii de la încheierea Războiului Rece şi de la căderea Cortinei de Fier în Europa, preşedintele Klaus Iohannis subliniază importanţa sacrificiului pentru apărarea valorilor democratice şia drepturilor omului şi onorează memoria celor care au luptat pentru libertate împotriva regimului dictatorial, cu o componentă importantă pe Revoluţia din Decembrie 1989 (…) La ceremonia solemnă «30 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989. 2019 – Anul omagierii victimelor comunismului» au fost invitaţi să participe foşti deţinuţi politic, disidenţi anticomunişti, revoluţionari, urmaşi ai familiilor eroilor martiri din Decembrie 1989, reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale, reprezentanţi ai societăţii civile, precum şi jurnalişti.
Preşedintele Klaus Iohannis consideră că un astfel de program, pentru omagierea celor care s-au sacrificat în numele valorilor care guvernează societatea de astăzi, poate contribui la construirea memoriei unei societăţi puternice, bazate pe egalitate şi dreptate, precum şi la educarea tinerilor în spiritul afirmării unei culturi a libertăţii, valorilor fundamentale ale democraţiei, statului de drept şi pluralismului”.
Nu știu de ce, dar uneori mie mi se pare că printre consilierii președintelui se află unii absolut năstrușnici care-i pun piedică pe scări doar din curiozitatea de a vedea cum se întinde pe covorul roșu al Cotrocenilor un dulap de doi metri înălțime, care descoperă că are ca repere esențiale „…cultura libertăţii, valorilor fundamentale ale democraţiei, statului de drept şi pluralismului” imediat după ce l-a pupat în frunte pe Augustin Lazăr cu aceste nemuritoare cuvinte: „Am o opinie și o voi face cunoscută la momentul potrivit. Astăzi încă nu m-aș referi la această speță ( demersul de revocare a lui Augustin Lazăr, inițiat de Tudorel Toader, n.n.). Se conturează o abordare a acestui ministru al Justiției , abordare pe care aș clasifica-o eu pe lângă lege. Între timp nu mai am doar dubii, mă îndrept spre certitudini. Cel puțin în ce privește revocarea, un demers aiuritor al acestui ministru. Penibilă fază (…) Procurorul general Lazăr a făcut TREABĂ BUNĂ, mi se pare total greșită solicitarea de revocare, greșită politic, iar din punct de vedere legal voi scrie ceva când va fi SITUAȚEA.”
CONTRADICȚEA în termeni dintre „cultura libertății” și admirația revărsată peste procurorul-șef Augustin Lazăr, vă las să o depistați singuri.
P.S. Pentru alocuțiunea de deschidere a ceremoniei eu i-aș sugera să-l „capaciteze” pe Volodea Tismăneanu … e drept, dânsul nu lucrează prea ieftin, dar livrează materiale paroxistic-anticomuniste care fac toți banii…
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Daca luam de buna vorba cu meditatiile, inseamna ca ar fi trebuit sa plateasca probabil echivalentul unei case la fisc, lucru pe care nu l-a facut. Mai stiti cum a fost infundat Capone?
Desi nu prea se leaga ideea aceasta, intrucat fizica nu se mai cere cum se cerea inainte. Cate ar fi trebuit sa faca? Se poate calcula , inmulti cu doi , ca este si dna cu engleza , dar tot nu ar iesi. Nu ar avea timpul fizic. Sau a fost inspector doar de forma.