Ai unor case prea mari. Ai unor masini în care petrecem prea mult timp. Ai unor birouri care ne ţin departe de un cer pe care nu îl mai vedem. De un pământ pe care nu-l mai atingem cu tălpile goale ca atunci când eram copii. Ai unor benzi pe care alergăm în neştire ca nişte cobai dresaţi. Ai unor piscine în care înotăm înghesuiţi. Ai unor saune în care ne uităm urât unul la altul, nu ne vorbim, nu ne zâmbim. Ai unor vacanţe prea scurte şi ai unor şedinţe prea lungi. Ai unor cadouri pe care ni le luăm în grabă sau le oferim,când şi dacă ne mai amintim, aşteptând mereu ceva în schimb. Ai unei imagini pe care şi-a făcut-o lumea despre noi. Ai unei imagini pe care ne-am făcut-o noi despre noi. Ai unor prieteni care ne văd cum vor ei.
Ai unor cărţi. De vizită. De credit. Prea puţin – din ce în ce mai puţin- de citit. Ai unor iubiri cărora nu le dăm aproape niciodată totul, dar de la care aşteptăm în general mult mai mult decât primim. Ai unor cluburi pline de fum, de decibeli şi de femei îmbrăcate strident. Generaţia “Shake that booty”. Generaţia “one night stand”. Generaţia bărbaţilor îmbrăcaţi în fuste roz, cu tocuri şi cercei.
Prizonieri.
Ai unor malluri uriaşe în care familii întregi ies cu bebeluşii la plimbare.
Ai unor restaurante în care mâncarea nu are niciodată gustul mâncării pregătite cu iubire acasă. Ai unor fast-fooduri pline de copii obezi. Generaţia McMici.
Ai unor cutii care ne prezintă o Realitate mizerabilă, politicieni lipsiţi de scrupule, primari paparude, vedete de carton, băşcălie de prost gust şi muuuult silicon – să compenseze lipsa de creier, clasă şi cultură. Ură, venin, otravă, crime, împuşcături, bârfă, senzaţional, furturi, boală, cancer – sau operaţii ca să nu faci cancer. Showuri ieftine. Umor prost. Aruncat cu piatra sau cu miştoul sau cu părerea neavizată în tot ce mai e sfânt. Distrus repere. Călcat în picioare valori. Scuipat pe steag, istorie, neam, biserica, tot. Vulgaritate, vulgaritate, vulgaritate. Sminteală, sminteală, sminteală.
Prizonieri.
Ai unor ziare, reviste, tabloide, bloguri care ridică păcate la rang de virtute, băgând adevăruri sub preş, înfierând bunul simţ şi verticalitatea. Generaţia ” politically correct”
Prizonieri.
Ai unui google fără de care nu o să ştim, în curând, nici tabla înmulţirii.
Ai unor haine. Bijuterii. Pantofi. De firmă sau- din ce în ce mai des- imitaţii ieftine.
Noi le avem pe ele? Sau ele ne au pe noi?
Cine pe cine stăpâneşte?
Prizonieri. Prizonieri. Prizonieri.
Generaţia Reeducării Soft.
Autor: Alexandra Svet
Sursa: Active News
Da, prizonieri! Pt ca, desi Dumnezeu ne-a creat avand calitatea de a fi liberi, noi insisi, prin alegerile noastre gresite, ne pierdem aceasta calitate extraordinara, punandu-ne(de cele mai multe ori, din ignorantza) in slujba “celui rau”.
Daca ar fi sa facem pe scurt o radiografie actuala a societatii romanesti, am observa urmatoarele:
-Conducatorii de azi ai Romaniei sunt niste slugoi nevertebrati care au cedat deliberat toate parghiile statului roman, in ideea ca vor fi lasati si protejati de Papusarii externi, sa-si ia spaga “cea de toate zilele”, care este pt ei asemenea aerului pe care-l respira.
-Armata si serviciile sun pline la varf de masoni, tradatori si spagari. –Poporul, o masa amorfa si inerta de oameni:unii cu griji si necazuri, indatorati pana peste cap; altii(si nu putini) cu gandul la cum sa se imbogateasca mai rapid, calcand peste cadavrele semenilor; altii rupti de dreapta credinta ortodoxa; acest popor, mai intai trebuie sa lupte cu pacatele si viciile lui.
-Tineretul,lipsit de modele veritabile, crescut cu fata la consumism, mall-uri, comoditate, fite si cu spatele la Cruce. Pt care Facebook-ul tine loc de informare, istorie, cultura, religie, traditii!
In Romania de astazi, aproape nimeni nu mai vrea sa se jertfeasca! Nu este vorba neaparat de jertfa suprema, ci de ajutorul si jertfa ta pt aproapele tau.
Platim astazi tribut pt decaderea morala si spirituala in care am ajuns si in care ne complacem, vreme de 27 de ani. Pt ca si rabdarea lui Dumnezeu fata de faradelegile noastre( consumismul si lacomia , mandria si parvenirea , egoismul si egocentrismul si mai ales departarea de credinta dreapta, ortodoxa) are niste limite.
Asa ca, POPORUL ROMAN „sa se astepte la bataie, ca Dumnezeu pe cine iubeste, bate”!(Pr. Arsenie Boca)
…toate cele de mai sus au un singur nume… FOMISMUL…
In ziua in care “Notre Dame” ardea, Elena Udrea isi amintea cum Cocos ii cumpara haine de firma lui Victor Ponta, demnitar in timpul guvernarii caruia cei 300 de ofiteri ANAF au procedat in Saptamana Patimilor la operatiuni de blocare a conturilor, activitatii intreprinzatorilor mici si mijlocii, buticari, covrigari, florarese, muritori de rand ridicati la rang de “mari evazionisti”, pericol public. Evazionistii de firma, marca, fite, scapati prin paradisuri, tot prizonieri, captivi in propriile tipare de gandire, multe vorbe, fapte inconstiente, identitate de capcana.