Liiceanu aruncă zoaie pe Facultatea de filosofie pentru că „favoritul” lui a picat

Face ce face Gabriel Liiceanu şi iese ca buboiul în frunte! Ultima lui ispravă este atacul imund la adresa foştilor săi colegi de la Facultatea de filosofie. Motivul este unul de un ridicol absolut: concursul pentru postul de asistent universitar a fost cîştigat de OANA CAMELIA ŞERBAN, deşi Liiceanu l-ar fi vrut pe Răzvan Ioan!



Ce treabă are Gabriel Liiceanu cu acest concurs, rămîne o enigmă, căci el nu mai este profesor la Facultatea de filosofie, astfel încît opinia lui contează la fel de mult ca rîgîitul unei broaşte!

Şi nu s-a mulţumit să-şi spună părerea la o bere în restaurantul său „Mîţa Ghiftuită” (La petite bouffe, nume plagiat după un restaurant din Franţa), ci s-a dus la „Realitatea TV” pentru a se face de rîsul lumii!

Înainte de a analiza acest exerciţiu de penibilitate, iată ce l-a înfuriat pe Gabriel Liiceanu. Facultatea de filosofie din Bucureşti a scos la concurs un post de asistent universitar, concursul desfăşurîndu-se în ziua de 5 februarie 2019. S-au înscris la concurs, depunînd fiecare documentele solicitate, următorii:

– GRIGORE Nora: CV, Fişa de verificare, Lista de lucrări

– IOAN Răzvan: CV, Fişa de verificare, Lista de lucrări

– ȘERBAN Oana: CV, Fişa de verificare, Lista de lucrări

– VIDA Grigore: CV, Fişa de verificare, Lista de lucrări.

Despre concurs, am primit din partea Facultăţii de filosofie un document sintetic:

Aşadar, în urma concursului, comisia de examinare a stabilit pe baza punctajului de mai sus următoarea clasare a candidaţilor:

– ŞERBAN OANA: 395 puncte

– VIDA GRIGORE: 357 puncte

– RĂZVAN IOAN: 320 puncte

– GRIGORE NORA: 255 puncte.

Diferenţa uriaşă dintre primul clasat şi ceilalţi trei n-ar fi tebuit să nască dubii asupra rezultatului, totuşi s-au formulat şi două contestaţii care, în mod firesc, au fost respinse.

CE AR FI VRUT GABRIEL LIICEANU?

Exact, dar exact ca musca-n lapte, Gabriel Liiceanu a găsit de cuvinţă să cadă şi el peste acest subiect, deşi, la cei 77 de ani ai săi, ar fi trebuit să-şi plimbe cîinele prin parc dacă voia neapărat să-l vadă lumea.

În ciuda rezultatului de mai sus, Liiceanu crede că mai potrivit era RĂZVAN IOAN, deşi, după cum se vede, s-a clasat abia pe locul trei, la o diferenţă de 75 puncte faţă de cîştigătoare! Fără pic de ruşine, acest Liiceanu, care pretinde că are dreptul să dea lecţii de morală, a pus-o la zid pe cîştigătoarea OANA ŞERBAN, neţinînd cont că este lector la Facultatea de filosofie şi, pe deasupra, este şi femeie!

Dacă ne uităm la „bagajul” cu care concurenţii s-au prezentat, observăm că Oana Şerban era, de departe, favorită. Iată de ce:

– Oana Șerban are 27 de ani, doctor din anul 2018, are o listă de lucrări ce cuprinde: 2 cărți de autor, 6 volume coeditate, 23 de articole în reviste BDI, 13 studii în volume, 2 recenzii, 1 traducere.

– Răzvan Ioan are 34 de ani, doctor din anul 2017, a publicat 2 articole în reviste BDI, 2 studii în volume publicate la edituri de prestigiu, 1 recenzie.

Una peste alta, Gabriel Liiceanu, pe de o parte, nu trebuia să-şi bage nasul în acest concurs pentru că nu era treaba lui, pe de altă parte, cu un minim bun simţ, trebuia să ţină cont de faptul că cei pe care-i bălăcăreşte sînt foştii lui colegi din vremea cînd era profesor la Facultatea de filosofie.

Şi, în al treilea rînd, el, care a fost dat afară din Institutul de filosofie pentru plagierea tezei sale de doctorat, ar fi trebuit să se abţină de la absolut orice referire faţă de un profesor care n-a fost acuzat de o asemenea infracţiune!

Gabriel Liiceanu susţinea în emisiunea de la Realitatea TV că favoritul lui, Răzvan Ioan, pe care l-a şi cărat cu el în platou, trebuia să fie desemnat cîştigător din start doar pentru că a studiat la Universitatea Leiden, Olanda, şi a făcut un stagiu de un an la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. Dar aceste studii nu reprezintă criterii de departajare la nici un concurs din lume, căci sînt doar condiţii de eligibilitate, nu de compenetenţă, aceasta din urmă probîndu-se cu articole, studii, cărţi etc! Deci, în concursuri, examene ş.a.

Evident, oricine îşi pune întrebarea: dar ce l-ar susţine Gabriel Liiceanu cu orice preţ pe Răzvan Ioan, adresînd, în acelaşi timp, cuvinte grele pentru domnişoara Oana Şerban, care era înaintea acestui concurs lector universitar chiar la Facultatea de filosofie din Bucureşti? Răspunsul, deşi pare uşor de dat, este ceva mai complex.

În primul rînd, Răzvan Ioan se dovedeşte a fi un ţuţer al lui Gabriel Liiceanu şi al prietenilor acestuia! Astfel, îl întîlnim ca lector la „Casa Paleologu”:

Însă bomboana pe colivă o reprezintă un alt eveniment organizat de Gabriel Liiceanu în cîrciuma sa, „La petite bouffe” (Mîţa ghiftuită) în ziua de 22 februarie 2019, anunţat chiar prin acest afiş:

După cum se vede şi pe acest afiş, la această dezbatere organizată în restaurantul „La petite bouffe” (Pisica ghiftuită), sînt invitaţi toţi cei trei contracandidaţi ai Oanei Şerban, cea care a cîştigat concursul de la Facultatea de filozofie chiar în competiţie cu ei: Răzvan Ioan, Nora Grigore şi Grigore Vida! Va fi, aşadar, organizată o „lojă a respinşilor” la „Pisica ghiftuită”!

O precizare importantă: faptul că acest restaurant este al lui Gabriel Liiceanu nu este o metaforă, ci purul adevăr! În 13 iunie 2018, site-ul „Degustam.ro” scria un amplu articol intitulat „Gabriel Liiceanu deschide La Petite Bouffe – cafenea, patiserie şi librărie cochetă în Cotroceni”, din care cităm: „Gabriel Liiceanu a deschis un astfel de local în această săptămână, sub numele de La Petite Bouffe. Librăriile Humanitas se află în spatele acestui proiect împreună cu Gabriel Liiceanu. E vorba despre o brutărie-patiserie artizanală fuzionată cu o librărie. Are şi terasă la exterior, în grădina din faţă, iar în meniu găsim cafea, bere artizanală, prăjituri, gustări. Există şi un mic gift shop cu tematică japoneză sub tutela magazinului Takumi. Pentru cei intrigaţi de numele franţuzesc, “La Petite Bouffe” înseamnă “La Pisica Ghiftuită”. Pentru cei care nu ştiu, menţionăm că afacerea cu obiecte artizanale Takumi este a lui Ştefan Liiceanu, nimeni altul decît fiul lui Gabriel Liiceanu! Şi, pentru a înlătura orice dubiu, iată-l chiar pe Gabriel Liiceanu în propriul său restaurant, neputînd să se abţină să nu citească, în picioare, o carte, împreună cu una dintre cliente:

Dar şi cu numele acestui restaurant este o mare problemă dacă, desigur, Gabriel Liiceanu nu deţine cumva o franciză, căci exact acesta este şi numele altor restaurante, unul din Franţa, altul din Madagascar: „La petite bouffe”. S-ar pune, altfel problema unui nou plagiat, marca Gabriel Liiceanu. Iată-l pe cel din Franţa:

În acest context, este musai să reamintim că plagiatul este o obsesie a lui Gabriel Liiceanu, acesta fiind dat afară în 1975 de la Institutul de filosofie pentru că a plagiat din Constantin Noica, iar în 2007 a fost subiectul unui articol din „Ziua” pentru alt plagiat, de data aceasta din Martin Heidegger:

Cu părere de rău, văzînd numele restaurantului lui Gabriel Liiceanu, trebuie să constatăm cît de jos a ajuns pînă şi plagiatul în lumea noastră, dacă pînă şi „La petite bouffe” poate fi copiat!

DE CE O URĂŞTE GABRIEL LIICEANU PE OANA ŞERBAN?

Pentru tot ce am scris mai devreme în legătură cu această campanie deşănţată a lui Gabriel Liiceanu împotriva tinerei asistente universitare Oana Şerban de la Facultatea de filosofie există însă o explicaţie mult mai gravă.

În 29 septembrie 2011, acelaşi Gabriel Liiceanu a avut o reacţie identică tot după un concurs la Facultatea de filosofie Bucureşti, scriind pe site-ul „contributors.ro” un articol extrem de dur la adresa foştilor săi colegi, sub titlul „Balta stătută a facultăţilor noastre – Scrisoare deschisă către domnul Daniel Funeriu, ministru al Educaţiei şi Cercetării”. Şi în acest articol, Gabriel Liiceanu îşi smulgea părul din cap (scuze!) tot pentru faptul că un post de la Filosofie fusese cîştigat de un „om al casei”, în dauna favoritului său care studiase la Sorbona! Ca argument „filosofic”, Liiceanu  a făcut o paralelă cu… Messi, faimosul jucător al Barcelonei! Hai să ne amuzăm un pic cu acel pasaj: „Prin ce scamatorie a reuşit comisia Facultăţii de Filozofie să-l dea drept câştigător al concursului pe un candidat lipsit de orice relief şi să-l declare inapt pentru postul de lector pe cel care excela pe toate planurile? Imaginaţi-vă o clipă, Domnule Ministru, că un club de fotbal l-ar trimite la plimbare pe Messi şi l-ar băga pe teren pe băiatul care face curat la vestiare. „E de-al nostru“, ar spune. „n-a curăţat de pomană zece ani vestiarul jucătorilor. Iar dacă îl luăm pe Messi ăsta, cum s-ar simţi ceilalţi jucători?” Asta îi spunea Gabriel Liiceanu ministrului Învăţămîntului de atunci, Daniel Funeriu!

Numai că, tot pe „contributors.ro”, în 10 şi 13 octombrie 2011, ca replică la acest articol, au apărut două texte intitulate „Când intelectualii noștri ne lasă baltă”,  şi „Scrisoare către părintele nostru, profesorul Gabriel Liiceanu” semnate de cîţiva studenţi de la Filosofie, revoltaţi de acuzele total aiuristice ale lui Liiceanu la adresa colegilor săi de la Filosofie.

Ei, bine, cel de-al doilea articol era semnat şi de Oana Şerban, ţinta de acum a lui Gabriel Liiceanu! Vă daţi seama, Gabriel Liiceanu a ţinut-o minte pe Oana Şerban 8 (opt) ani şi n-a iertat-o pentru că a semnat acel articol împotriva sa!

De aceea, este necesar să recitim cîteva pasaje din acest articol din 2011, semnat de studenţii de la Filosofie, între care şi Oana Şerban, cea care a devenit asistent universitar după ce a cîştigat acest concurs pe care-l contestă demagogic Gabriel Liiceanu:

„S-a trecut dincolo de „ușa interzisă”. Câțiva pași au fost de ajuns: două epistole pline de indignări patetice și manierisme, drame academice eșuate în șantaj sentimental, pseudo-reforme ale învățământului universitar românesc. „Scrisorile către fii săi” s-au convertit în depeșe cu parfum caragialesc. Din perspectiva părintelui nostru, amfiteatrul filosofic contemporan a devenit o agoră vulgară: exact în această formulă se prezintă astăzi scena academică a filosofiei  autohtone.  Artizanal, e un veritabil artefact mundan. Spiritual, este însă o tumoare indecentă de tensiuni. Poate că aceste rânduri vor rămâne în memoria colectivă ca imaginea copilului bastard al conștiinței tinerei generații. Sau poate că își vor găsi ecoul în asentimentul celor care, fără urmă de tăgadă, rostesc crezul unei tăceri. Este însă o  „scrisoare către părintele nostru”, către profesorul Gabriel Liiceanu. Fiii însă nu sunt rătăcitori. Și nu toți rămân ai săi. El însuși, a fost un fiu, dar a uitat. Cu tristețe, tragem cortina.  Avem credința că veți recepta manifestul nostru ca un dialog inițiat între „oameni ai casei”; de aceea, vă propunem un execițiu de reflecție: amintiți-vă de propria persoană privind spre noi. În acord cu viziunea noastră, considerăm că este firesc ca persoanelor acuzate pe nedrept să li se ceară scuze, fie și prin prisma unui gest formal.”

Asta îi scriau în 2011 chiar studenţii lui Gabriel Liiceanu, acesta fiind la vremea aceea profesor chiar la facultatea de Filosofie. Evident, Gabriel Liiceanu n-a ascultat îndemnul studenţilor săi de a cere scuze celor pe care i-a jignit, ci, din contră, după cum se vede, a ţinut

-o minte pe Oana Şerban, una dintre semnatarele epistolei, şi i-a dat în cap exact acum, cînd tînăra Oana Şerban a cîştigat postul de asistent universitar la facultatea de Filosofie!

Chestie de caracter! Gabriel Liiceanu, prin această reacţie, n-a făcut altceva decît să-şi sporească „aura” de om ranchiunos, măcinat de invidie, capabil doar de iubirea de sine. Nu întîmplător, Liiceanu vrea să devină liderul informal al celor din #Rezist, semănînd din ce în ce mai mult cu Sandy Bătăuşul sau Ceauşescu!

ANDREI PLEŞU A SIMŢIT NEVOIA SĂ-L SUSŢINĂ PE AMICUL SĂU

Şi, cum prietenul la nevoie se cunoaşte, în susţinerea lui Gabriel Liiceanu a sărit nimeni altul decît Andrei Pleşu, care a scris şi în „Dilema” un articol plin de vitriol la adresa Oanei Şerban, sub titlul „Epidemia de impostură”! Să citim acest pasaj:

„Deunăzi, mi-a ajuns la ureche rezultatul unui concurs universitar la Facultatea de Filozofie a Universității București. S-au prezentat, pentru un post de asistent, patru candidați. Pentru orice minte vinovat „conservatoare“, simpla lectură a CV-urilor celor înscriși e lămuritoare: titluri academice obținute la mari facultăți ale lumii, liste de lucrări impozante, puse în balanță cu performanțe încă fragede. Cine cîștigă? Frăgezimea. Ne deranjează exodul creierelor (brain drain)? Să ne apărăm prin risipa creierelor, care își oferă, generos, serviciile (brain waste). Vom pregăti, astfel, noi și noi generații, bine șlefuite printr o sistematică spălare a creierelor (brain wash). Asta-i situația!”

Cum singur spune, Pleşu scrie după ureche, fără să facă o minimă verficare a informaţiilor pe care le furnizează. Dacă ar fi citit măcar lista de lucrări cu care s-au prezentat cei patru candidaţi sau măcar a celor doi cu care se războieşte, ar fi văzut această paralelă pe care am prezentat-o mai sus:

– Oana Șerban are 27 de ani, doctor din anul 2018, are o listă de lucrări ce cuprinde: 2 cărți de autor, 6 volume coeditate, 23 de articole în reviste BDI, 13 studii în volume, 2 recenzii, 1 traducere.

– Răzvan Ioan are 34 de ani, doctor din anul 2017, a publicat 2 articole în reviste BDI, 2 studii în volume publicate la edituri de prestigiu, 1 recenzie.

Unde sînt, domnule Pleşu, „lucrările impozante” ale băiatului lui Liiceanu, căci în faţa comisiei a prezentat doar 2 articole, 2 studii şi 1 recentie, spre deosebire de „frageda” Oana Şerban, cîştigătoarea, care are 2 cărţi de autor, 6 volume coeditate, 23 de articole, 13 studii, 2 recenzii şi 1 traducere?

Ce dracului, domne, atît de jos aţi coborît? Doi filosofi de mucava avea ţara asta şi v-aţi propus amîndoi să daţi dreptate celor care v-au pus de atîtea ori în faţă păcătoasa oglindă? Şi, domnule Pleşu, mi-aţi rămas dator cu un răspuns: cine a scris „L’Archange empourpré”? Sohravardî, cum ştie toată lumea, sau Henri Corbin, cum aţi scris dvs., deşi ultimul este doar traducătorul cărţii? Asta, apropo de „Epidemia de impostură”.

Prea multe n-ar mai fi de spus. Poate doar s-o felicităm pe tînăra asistentă universitară Oana Camelia Şerban, care, deşi venită din interiorul Facultăţii de filosofie din Bucureşti, a reuşit să cîştige pe merit postul în dauna strîngătorilor de diplome de pe mapamond, care susţin conferinţe „filosofice” în cîrciuma botezată de Liiceanu „Mîţa îmbuibată”, printre merdenele, bere artizanală, plăcinţele, asezonate cu Seki magoroku sau shimomura sujibiki (acestea din urmă nefiind atceva decît cuţitele vîndute de Ştefan, fiul lui Gabriel Liiceanu)!

Nu vă fie teamă, domnişoara Oana, să rămîneţi un „om de-al casei”! E mai bine decît să fiţi un timp „globetrotter”, după care să ajungeţi să ţineţi conferinţe la „Mîţa îmbuibată”!

Autor: Ion Spanu

Sursa: Cotidianul