O pledoarie pentru decolonizarea și regăsirea unității continentului european

(Prefață la cartea în curs de apariție semnată de Ivan Blot ”Decolonizarea Europei”)



Cartea autorului francez Ivan Blot ”Colonizarea Europei” riscă să scandalizeze publicul obișnuit cu discursul proeuropean dominant, impregnat de mituri și miraje. Acest tip de discurs încă mai fascinează mulțimile în Estul nostru decomunizat printr-o liberalizare care a înlocuit un tip de orbire intelectuală cu altul, nu mai puțin pervers și nociv. Am decis să traducem întâi de toate lucrarea de față a acestui autor cu o operă vastă și consistentă din același motiv, care ghidează întreaga noastră activitate în cadrul proiectelor editoriale sub egida Universității Populare. Și anume, pentru a contribui la scoaterea societății noastre din starea de încântare în fața unui Occident prezentat mulțimilor ca expresie a Paradisului terestru și a aspirațiilor pline de optimism naiv.

Una dintre ideile de bază ale acestui gaullist de marcă este următoarea. Situația actuală a Europei este produsul a două evenimente majore din secolul XX: prăbușirea celui de-al Treilea Reich în 1945 și destrămarea URSS în 1991. Autorul amintește că în urma primului eveniment Europa și-a pierdut suveranitatea politică și militară, fiind colonizată de cele două mari puteri victorioase: SUA în Vest și URSS în Est. Și dacă experiența noastră de sub comunism nu lasă loc de îndoială asupra efectelor tragice ale acestui regim impus din exterior țărilor saletizate, faptul că în partea occidentală a continentului nostru s-a produs o colonizare cu efecte deosebit de grave pentru interesele naționale și culturile popoarelor constrânse să imite modelul ”fratelui mai mare” de dincolo de Ocean încă sună cumva strident pentru urechea esticilor convertiți la religia europenismului americanolatru.

Așadar, încadrăm cartea bunului nostru prieten de la Paris în atât de necesara terapie colectivă, care să ne ajute să recăpătăm capacitatea de a privi realitățile dintr-o perspectivă istorică și geopolitică largă, depășind interpretările fragmentare și paralizia spiritului critic. Colosala experiență politică și academică a lui Ivan Blot îi permite o abordare senină și explicită, fără echivocuri timide și eufemisme atenuante, a realităților din Franța de azi, din spațiul dominat de UE și din țările ex-comuniste. Desfigurarea identitară, desuveranizarea și alienarea spirituală a popoarelor europene este examinată de către autor atât prin prisma geniului politic a lui Charles de Gaulle,  cât și prin optica filosofiei lui Martin Heidegger, dar și printr-o examinare minuțioasă a noului model de societate care s-a statornicit în ultimele decenii, cea a statului managerial și a capitalismului managerial, politicienii fiind înlocuiți de către experți, iar proprietarii – de către managerii obsedați de maximizarea câștigurilor pe termen scurt în detrimentul proprietarilor, al statelor și al angajaților.

Noua elită oligarhică, susține Ivan Blot, a golit democrația de orice sens prin ignorarea voinței populare și a distorsionat capitalismul clasic în favoarea unei cleptocrații nesățioase. Astfel, sistemul politic democratic, ca și sistemul economic capitalist, așa cum sunt ele studiate la școală sau propagate de mainstream media, nu mai au aproape nimic în comun cu viața reală. El arată cum puterea politică și economică a fost uzurpată de către o elită străină în egală măsură atât de statele pe care le conduc, cât și de proprietățile pe care le administrează.

Pentru noi, esticii ieșiți de sub colonizarea sovietică și anexați colonizării occidentale, ideea despre inversarea celor doi poli, expusă răspicat de către autor, este extrem de necesară pentru înțelegerea exactă a manierei în care ne-am pomenit din nou în starea de vasalitate. Dacă pe vremuri URSS reprezenta puterea care agresa în primul rând spiritual și cultural, iar apoi politic și economic spațiul nostru, astăzi, ajunși sub dominația unui Occident global, ne-am pomenit invadați de polul care a preluat în forme și mai perverse funcția nefastă a fostului imperiu comunist. Dacă altă dată America era conservatoare și creștină, astăzi ea a devenit factorul cel mai dizolvant și mai nociv sub aspect religios și moral. Iar popoarele din Răsărit, Rusia, Polonia, Ungaria etc. au devenit apărătoarele tradiției, ale patriotismului, ale creștinismului și ale familiei. Anume în Est rezistența față de acest nou tip de imperialism este cea mai puternică, și anume de aici, sugerează Ivan Blot, trebuie să se inspire la ora actuală popoarele Europei occidentale pentru a iniția o Reconquista la scară continentală.

Hiperputerea planetară americană, care domină prin intermediul celor patru poli sau idoli, care sunt egoul, banii, masele și tehnica, exportând pretutindeni în lume o societate inumană și materialistă, este cea contra căreia își ridică vocea autorul. Anume față de acest tip de colonizare, ce impune economismul și utilitarismul, ce reduce persoana umană la o materie primă interșanjabilă, ne îndeamnă el să ne emancipăm. Și ca să nu persistăm în eroarea precum că noi, esticii, suntem cei care am ajuns sub stăpânirea unei clase politice corupte și antinaționaledoar din vina noastră, fiindcă nu am fost destul de consecvenți pentru a ”implementa reformele” sugerate dinspre Washington, undeva, mai spre Vest existând țări-model spre care ar trebui să tindem prin imitație, vom la aduce în atenția cititorului o idee extrem de valoroasă expusă de autor. El ne atrage atenția că independența statelor (și aici e vorba de Franța în primul rând!) este subminată de către puterile de tip oligarhic, cele care au păstrat doar fațada democrației. Oligarhiile respective, care mențin sub control partidele politice, media, ONG-urile, sindicatele, dar întâi de toate puterea de stat, se inspiră și găsesc sprijin în străinătate. Asta pentru că aceste ”pături superpuse”, cum s-ar exprima Eminescu,  deseori sunt creaturile directe ale străinătății, prin sursele lor de finanțare, prin idealurile lor, prin cosmopolitismul lor și prin finalitatea filosofiei lor dezrădăcinate. Remediul propus de către Blot pentru depășirea acestei stări de lucruri sufocante ține de revenirea la democrația directă, exemplul Elveției fiind cel care ar putea servi drept sursă de inspirație. Adică, la ceea ce este numit în politologia occidentală a ultimilor ani prin termenul ”populism”, însă de această dată fără conotația lui depreciativă, ci dimpotrivă. Sensul pe care l-a căpătat această noțiune exprimă revolta popoarelor împotriva elitelor, fenomen ce cunoaște o dinamică de-a dreptul spectaculoasă.

De altfel,  ideile-forte ale cărții lui Ivan Blot au și devenit în ultimii ani elemente-cheie ale discursului public al populiștilor europeni: necesitatea de a reforma sau chiar de a dizolva Uniunea Europeană, de a renunța la euro ca monedă unică în favoarea valutelor naționale, de a respinge NATO sub hegemonia americană în favoarea unei noi organizații de apărare paneuropene, de a revedea principiile liberului schimb în favoarea unor politici economice protecționiste, de a revedea acordurile impuse de ONU și UE în materie de acordare nelimitată a dreptului la azil. Tot aici autorul se înscrie pe aceeași linie de gândire, dar și de acțiune politică, atunci când vorbește despre urgența ce ține de supraviețuirea popoarelor europene, amenințate de dispariție ca urmare a doi factori majori complementari: imigrația de masă a unor populații diferite, ostile față de religia și cultura europeană,  precum și prăbușirea demografică. Ambele fenomene sunt urmarea directă a politicii multiculturalismului, metisajului, corectitudinii politice și drepturilor omului, ridicate la rang de religie de către deținătorii discursului dominant și obligatoriu.

Iarna demografică în care s-a prăbușit Occidentul în ultimele decenii, amintește autorul, este urmarea afirmării corozive a Școlii de la Frankfurt, a marxismului cultural și a freudismului, care au pregătit ”revoluția sexuală” a anilor șaizeci, aplicând o lovitură mortală instituției familiei. Și de această dată autorul, invocând multiple exemple, își îndeamnă compatrioții să-și îndrepte privirile spre Est, spre acele țări, care au întreprins măsuri substanțiale pe planul politicilor pro-familie.

Însă mai presus de orice Ivan Blot atrage atenția cititorilor asupra efectelor dezastruoase pe care le-a avut separarea Bisericii de Stat, secularizarea societăților prin impunerea unui laicism obligatoriu. Izgonirea Bisericii din spațiul public, din învățământ și marginalizarea ei în spațiul privat al fiecărui cetățean a produs un gol spiritual, care a fost substituit neîntârziat de falșii profeți ai laicității. Autorul sugerează la un moment dat, deși în treacăt și fără a dezvolta ideea, că în timp ce religia a fost separată de stat, masoneria i-a luat locul, preluând de fapt controlul asupra politicului, culturii și educației.

Și cu toate că războiul nedeclarat al masoneriei contra creștinismului nu face obiectul volumului de față, această încleștare spirituală între mărturisitorii lui Hristos și detractorii Lui poate fi lese desprinsă de către un lector avizat asupra mizelor Modernității, care au ieșit în vileag în mod izbitor mai ales pe parcursul ultimelor decenii. Din punct de vedere sociologic, ne atrage atenția Blot, religia, la fel ca și limba sau cultura, nu reprezintă un fenomen individual, ci unul colectiv, fiind legat de un anume teritoriu. Credința religioasă ca element de prim ordin în crearea și menținerea unei identități colective, dar și ca premisă a renașterii spirituale prin recăpătarea legăturilor profunde cu straturile ancestrale ale popoarelor europene, este privită și ca factor singular de modelare a comportamentului uman. Altfel zis, autorul ne amintește bine cunoscutul adevăr că morala nu poate fi una autonomă, ci derivă din credința religioasă. Iar în lipsa acestui factor ordonator, dătător de sensuri superioare vieții, calea spre extincția popoarelor europene este una ireversibilă.

În fața valului migrator, pe care îl numește și ”colonizare fizică” sau ”colonizare prin populare”, Ivan Blot îndeamnă la o decolonizare intelectuală ca factor determinant pentru supraviețuirea popoarelor europene. El spune:

”Franța cunoaște de atunci o dublă colonizare: ”de deasupra”, dacă putem spune așa, adică o colonizare efectuată de către Statele Unite și lumea anglo-saxonă, și ”de dedesubt” (imigrarea în masă a persoanelor sărace și puțin calificate care colonizează progresiv zone întregi ale teritoriului). Oprirea celei de-a doua colonizări nu este posibilă decât prin înfrângerea colonizării „mintale” de deasupra, cea care ne interzice să reacționăm”.

Adică, respingea colonizării ”de deasupra”, cea militară, politică, economică, culturală și spirituală, ca și rezistența în fața colonizării ”de dedesubt”, reclamă o emancipare a voinței politice de libertate autentică. ”Însă pentru a ieși din starea de colonizare multiplă în care se află Europa, ne trebuie alte valori, necomerciale: sacrul, onoarea, valoarea personală, iubirea de frumos și de Patrie. Astăzi Europa are nevoie de o „reformă intelectuală și morală”, după cum spunea Renan”, – subliniază autorul.

Pe lângă cele două forme de colonizare, prin instrumente imperiale americane și prin invazia populațiilor musulmane, Ivan Blotne mai atrage atenția asupra uneia, cea care face posibilă subminarea statului și dezagregarea corpului social al poporului băștinaș. Este vorba despre ceea ce el numește ”colonizare internă”. El accentuează că este vorba despre o ”colonizare internă din partea statului: oligarhia administrativă a colonizat țara în propriul beneficiu!”,  aceasta sacrificând independența țării în favoarea hegemonului american. Dar oare nu în aceeași situație se află și societățile noastre postcomuniste?

Pledoaria lui Ivan Blot este una hotărâtă, categorică și chiar ireconciliabilă:

”Trebuie să demascăm oligarhia conducătoare care colaborează în realizarea lucrării colonizării națiunilor noastre europene. Această colonizare are loc de jos în sus (imigrarea săracilor) și de sus în jos (imperialismul superputerii americane ajutate de instrumentele sale, care sunt NATO sau Uniunea Europeană, așa cum funcționează ele astăzi)”.

Văzând o abordare atât de tranșantă, să ne întrebăm, câți oameni politici, câți intelectuali sau gazetari de la noi au curajul să se manifeste deschis cu un discurs împotriva curentului dominant, asumându-și riscul nu de a fi eliminați fizic sau de a face pușcăria, ca pe vremea comuniștilor, ci ostracizați, stigmatizați și catalogați drept extremiști, radicalisau – horribile dictu! – filoruși?  Din nefericire, puțini, foarte puțini.

Generația făuritorilor de istorie se pare că a rămas în trecut. Astăzi spațiul public este suprapopulat de către profitorii unor circumstanțe istorice sau geopolitice aducătoare de beneficii imediate, care oferă un lift social garantat. Tocmai de aceea autori ca Ivan Blot pot și trebuie să servească drept exemplu încurajator pentru depășirea stării de timiditate și de confort psihologic celor care mai răspund calificativului onorabil de bun patriot și bun creștin.

Iar fiindcă la ora actuală și probabil pentru încă mulți ani înainte Europa va avea pe ordinea zilei chestiunea invaziei musulmane și mai ales a măsurilor de luat, este demnă de reținut ideea vulnerabilității noastre în fața unui islamism radical și agresiv și lipsa unui remediu eficient contra acestuia.

”Trebuie oprită colonizarea demografică masivă de către populațiile musulmane, colonizare ce poate avea într-o bună zi consecințe politice grave. În fața islamismului, laicitatea este o sabie de lemn”.

Altfel spus,  o Europă descreștinată, vlăguită de forța ei spirituală și anesteziată moral prin intermediul unor inginerii sociale, ce impun toleranța capitulardă și indiferentismul religios, nu are nici o șansă de supraviețuire pe termen mediu, necum de dăinuire în istorie.  Iar în cazul nostru lecția de patriotism viguros și de recatehizare ar mai avea o semnificație suplimentară. Și anume, depășirea sindromului de margine de lume, deprovincializarea, angajarea plenară în marile dezbateri ale epocii, sfidarea dificultăților majore și cooperarea demnă cu oameni și organizații dinafara spațiului nostru, care ne sunt aliați naturali.

Toate acestea sunt posibile, ca întotdeauna în istorie, doar în măsura în care vom ști să ne cunoaștem dușmanul.Anume aici este miza supremă a momentului actual: identificarea corectă și asumarea plenară a inamicului. Mai mult, se impune nominalizarea lui directă și concretă, definirea clară a profilului său identitar, dar și a riscurilor fatale pe care le comportă neangajarea în această luptă pe viață și pe moarte. Iar asta presupune abandonarea unei școli îndelungate de practicare a eufemismelor, a alegoriilor, atât de dragi în special intelectualilor lipsiți de caracter, care își ascund în spatele acestui stil esopic propria lașitate.

Traducerea acestei cărți a prietenului nostru francez Ivan Blot pentru cititorul de limbă română este în egală măsură un elogiu adus tuturor intelectualilor angajați plenar, prin cărțile, articolele și conferințele lor publice, în apărarea identității creștine și a dreptului la o viață demnă a popoarelor continentului nostru.

 

Iurie Roșca,

Chișinău,

2 august, 2018

Sursa: Flux.md