Indiferent de rezultatele transferului contribuțiilor sociale integral în cârca salariatului – rezultate deocamdată neașezate, deoarece nu au apărut încă date pentru conturarea impactului asupra salariilor nete din sistemul privat (unde lucrează majoritatea angajaților), precum și asupra încasărilor bugetare –, un lucru este sigur: după „momentul zero“, care a acaparat până acum toată dezbaterea asupra problematicii, dar care este deja depășit, capitalul care acționează în România rămâne de acum încolo degrevat de orice responsabilitate socială.
Nimeni nu știe concret implicațiile sociale, bugetare, politice, economice și chiar… teritoriale! Este foarte posibil un exod apocaliptic al forței de muncă spre alte țări unde capitalul nu a încălecat încă total munca, iar, într-un asemenea caz, replica deloc improbabilă a capitalului transnațional ar putea fi închiderea granițelor pentru români sau redesenarea teritorială a României.
Acest ultim obiectiv este urmărit din multe alte puncte de vedere de mai-mari ai vremurilor actuale și realizarea lui ar putea fi grăbită de un exod de tip sirian al forței de muncă românești.
Dintre multiplele implicații – unele nici măcar bănuibile în momentul de față (când abia s-a trecut de „momentul zero“) –, ne referim astăzi doar la unul: prăbușirea costului statal al operațiunilor desfășurate în România de capitalul străin, supermajoritar în România nu numai prin pondere, ci mai ales prin deținerea punctelor, sectoarelor și pârghiilor strategice din economie.
Practic, nu se pot face deocamdată evaluări și pentru impactul asupra capitalului românesc. Acesta, pe de o parte, va beneficia de deresponsabilizarea socială legată de transferul contribuțiilor sociale în sarcina angajatului, dar, pe de altă parte, va fi inevitabil supus unor presiuni inimaginabile chiar din partea statului român, care va fi confruntat cu grave scăderi de încasări bugetare.
Probabil se va întâmpla exact ceea ce s-a întâmplat în urma așa-numitei politici de „relaxare fiscală“, promovată de la revenirea la guvernare a PSD în 2012, politică ce a slăbit mereu mai sever pozițiile fiscale ale unui stat și așa deposedat anterior de toate celelalte pârghii ale sale (resursele subsolului, utilitățile publice, industrii, monopoluri pe piețele neconcurențiale, capacități de manevră pe piețele concurențiale etc.). Ponta și Dragnea au redus, în mod idiot, căci alt atribut nu se poate folosi, costul statal, format în cea mai mare parte din costul fiscal, al operațiunilor desfășurate pe teritoriul României.
Autor: Ilie Șerbănescu
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu