Grupul Vișegrad, V4, a împlinit 27 de ani la 15 februarie 2018. Niciodată influența lui nu a fost atât de importantă. Contaminează astăzi întreaga regiune estică, centrală și balcanică europeană. Creat de Polonia, Ungaria și Cehoslovacia scindată în 1993 în Rep. Cehia și Slovacia, după ieșirea din comunism au hotărât să reînvie o alianță veche de 700 ani și apoi să pășească cu acte în regulă în lumea occidentală, în Uniunea Europeană și NATO.
Dar după numai 10 ani de apartenență la dogmele și instituțiile Bruxellesului – cu doi ani mai puțini decât au trecut de la ocupația sovietică a Estului din 1944, până la prima ridicare împotriva ei în 1956, a ungurilor și polonezilor (revoluția din Ungaria și revoltele de la Gdansk) – vise s-au spulberat, speranțe s-au risipit, revolta a început contra unei birocrații mondialiste, a neoliberalismului economic și a tratamentului colonialist, ca țări de mâna a doua, toate aceste neajunsuri aduse de perfida și falsa integrare. V4 a început să revină cu picioarele pe pământ, de atunci încoace o falie a apărut de-a lungul fostei Cortine de Fier, și se adâncește pe zi ce trece…
Politici vechi de 700 ani: stăvilirea expansiunii germanice în Est
La nord de Budapesta, în ținutul Pest, într-o curbură făcută parcă să domolească apele Dunării, pe malul ei drept se află un mic orășel-cetate, Vișegrad, cu denumirea în slavă însemnând ”Acropole”. Așezarea domină de aproape 2 000 de ani fluviul și împrejurimile sale și a fost la început un castru roman la limes-ul dinspre Nord al Imperiului, în Pannonia, abandonat în secolul 5, în preajma căderii Romei și reconstruit ca fortificație militară în sec. 10 și 11 de către recent închegatul stat maghiar. Menționată prima dată la 1009, a fost distrusă de mongoli la 1242, ridicată la loc la 1325 de regele Carol I al Ungariei și a cunoscut, apoi, splendorile Renașterii, refăcută fiind de Matei Corvin la 1477-84 în stil gotic târziu, cu decorațiuni arhitecturale renascentiste, primele din Europa în afara Italiei, spre a-i fi reședință de vară. La 1526 a venit înfrângerea regatului maghiar, la Mochács, au urmat decenii îndelungate de pașalâc turcesc, uitarea și distrugerile Timpului. Refăcute de la 1934 încoace, castelul și domeniul Vișegrad au primit în 2000 toate privilegiile de care se bucură orașele țării.
”Renovată” i-a fost și istoria. În 1335 regele Carol I a găzduit la Vișegrad, vreme de două luni, un ”summit” est-european cu regele Boemiei, Ioan de Luxemburg și cel al Poloniei, Cazimir al III-lea. A fost o întâlnire urmată de o decizie vitală pentru asigurarea păcii în regiune și de o alianță defensivă împotriva Austriei Habsburgice, adică a expansiunii germanice către Est. După aproape șapte secole, la 15 februarie 1991, liderii Poloniei, Cehoslovaciei și Ungariei au format o alianță politică și militară regională, numită Grupul de la Vișegrad, V4. Astăzi, după 27 de ani și numai 14 de la intrarea în Uniunea Europeană, grupul V4 împreună este a 5-a economie a Europei, a 12-a lumii, are un PIB pe cap de locuitor de trei ori mai mare decât al României și este pe cale să schimbe radical soarta UE – se ridică energic împotriva integrării impuse de Bruxelles, ca o formulă a expansiunii colonialiste a Germaniei în Europa de Est. Acum, V4 se prezintă deschis, pretutindeni, ca o soluție alternativă la o uniune condusă defectuos de la ”centru” de bruxellocrați și lideri occidentali neoliberali, se pronunță pentru o ”Europă a Capitalelor” împotriva federalismului autocratic, pentru naționalism, familia creștină, tradiționalism și împotriva migrației islamice, toate acestea fiind remedii pentru o Europă pornită pe căi greșite.
Din favoriți ai Occidentului imediat după 1989 – asistență financiară și investiții directe imediate, cele mai mari în fosta lume comunistă, transferuri tehnologice rapide, ascensiune prioritară în NATO și UE etc. – membrii V4 au ajuns rebeli și cruciați. Spre faima lor, au rămas ceea ce au fost vreme de 60 de ani. În 1956, la Gdansk și Budapesta au intrat în grevă ori s-au ridicat cu armele în mâini, au respins comunismul ca ”viitor luminos al întregii omeniri”, deci comunismul ca doctrină globalistă și comenzile de la un centru străin, Moscova, la fel în 1968 la Praga și în anii ’80 în Polonia. În 2018 resping globalismul tot ca ”viitor luminos al întregii omeniri”, dictatura corporațiilor și a transnaționalelor, comenzile venite de la noul centru Bruxelles și dogmele asimilării prin distrugerea valorilor tradiționale și a lumii lor creștine. În 1989 țările V4 au dat jos un gard de sârmă ghimpată, pentru ca oamenii să ajungă liberi la Bruxelles, Berlin sau unde vor. În 2015 l-au pus la loc, pentru ca aceiași oameni ai lor să fie feriți de planuri antidemocratice, nesăbuite, pornite de la Bruxelles, Berlin, sau de unde-or veni ele.
Această incursiune în tema de ”cod portocaliu” Vișegrad se produce pe fondul acutizării crizei doctrinare actuale din interiorul capitalismului – a neoliberalismului și democrației de piață liberă. Catalizatoare ale ei au fost Brexitul, ultimele alegeri prezidențiale din SUA și lichidarea democrației electorale în Franța, prin transferarea directă a ”politicianului universal” proaspăt fabricat (după rețeta hollywoodiană a ”Soldatului universal”) Emmanuel Macron, din ”laboratoarele” secrete ale Băncii Rothschild, la Palatul Elysée. Între timp, în ”protektoratul” Rumänien al unei Uniuni Europene de expresie germană, Reichsprotektorul Klaus Werner Iohannis, un alt mutant politic produs tot în pivnițe tainice, neoliberale, răspunde de exploatarea economică fără derapaje și incidente a acestui hinterland de la marginea estică a UE, o megastructură birocratică în serviciul corporatocrației internaționale.
(va urma)
Autor: Radu Toma
Sursa: Flux.md
Adauga comentariu