Circulă vrute și nevrute despre amenințările lui Coldea, voalate sau mai puțin voalate, legate de desființarea protocoalelor. Care și ea este pur ipotetică. Pentru moment. Firește, fostul șef operativ SRI a lansat avertismente și amenințări cu mai multe ținte. Care este însă ținta principală? În interpretarea mea, principalul aliat al României, respectiv Statele Unite.
Nu are rost să ne pierdem timpul speculând pe marginea identității lui Iuda, în versiunea domnului Florian Coldea. El sugerează într-adevăr că, în acest caz, Iuda ar fi cel care-și vinde propriul popor expunându-l unor riscuri majore de siguranță națională, prin denunțarea potocoalelor. Ori, în acest caz, Iuda ar putea fi aproape oricine. Klaus Iohanis, Eduard Hellvig, Augustin Lazăr, conducerea CSM, Tudorel Toader, PSD plus ALDE sau lideri de opinie, care au denunțat statul paralel. Este exact motivul care mă determină să ignor această parte din retorica lui Coldea.
Fostul director operativ SRI, de fapt părintele acestor protocoale, care au adăugat la lege și au creat în bună măsură premizele statului paralel, lansează în declarația sa de presă un răspuns și o acuzație infinit mai interesante. Și mai periculoase. Și cu bătaie lungă. De la București până hăt departe, la Washington. O face exact atunci când spune răspicat că, prin denunțarea protocoalelor, sunt puși în pericol partenerii noștri strategici. Ori cel mai important partener strategic este Washingtonul. Să încercăm să citim acest mesaj.
Dacă există un sâmbure de adevăr în susele lui Coldea, atunci înseamnă că rostul acestor protocoale, în epicentrul cărora se află SRI, se pare 66, la care se adaugă alte zeci și zeci de subprotocoale, a fost nu numai de întări pozițiile principalului serviciu secret al țării. Ci și – sau mai ales pe acela de a articula mult mai bine puterea și influența exercitate de Statele Unite ale Americii în România și, prin intermediul României, în această parte a lumii. Cum ar putea asemenena protocoale încheiate între SRI și nenumărate instituți ale statului, să articuleze mai bine controlul și forța principalului nostru partener strategic asupra României și statelor din zonă? Prin utilizarea celei mai redutabile arme existente, cea a informațiilor. De fapt, care este una dintre finalitățile acestor protocoale? Ca la SRI să se concentreze cât mai multe din informațiile relevante. Despre mediul de afaceri. Despre oamenii politici. Despre integritatea ori nonintegritatea funcționarilor publici. Despre ilegalități săvârșite de unii dintre aceștia și, implicit, despre modalități prin care comportamentul lor ar putea fi influențat. Despre resursele strategice ale României. În final, asemenea protocoale vizează într-un fel sau altul cunoașterea aprofundată a comportamentului tuturor cetățenilor. Într-o lume globalizată însă, asemenea informații îi vizează fără doar și poate și pe vecinii României. Pentru că, în diverse forme, mai ales în zona politică și de afaceri, România interconectează cu aceștia.
Dacă o asemenea armă redutabilă a fost construită în beneficiul nu al SRI, ci al statului american, cum încearcă să sugereze Florian Coldea, atunci desigur punerea Washingtonului în situația de a renunța la un asemenea uriaș privilegiu îi creează principalului nostru aliat un uriaș prejudiciu.
Florian Coldea vede aici o mână criminală, care, acționând împotriva protocoalelor, a acționat implicit împotriva intereselor Statelor Unite. Punând în pericol parteneriatul și punându-i în pericol pe aliații noștri strategici, Statele Unite și ceilalți, care, lipsiți de o parte din informațiile furnizate de București, vor fi mai vulnerabili.
Există însă și o amenințare, tot voalată, în spusele lui Florian Coldea. Nu cumva Statele Unite și-au făcut această operație de harakiri cu mâna lor, tolerând ca puterea de la București să arunce în aer portocoalele? Nu care cumva la originea aceste protocoale a fost chiar partenerul strategic, care a folosit Serviciul Român de Informații și alte instituții de la București ca pe niște simple unelte, iar acum renunță cu cinism la protocoale, sacrificându-l și pe cel care i-a pus proiectul în operă? Adică pe el, pe Coldea, liderul până mai ieri de necontestat al statului vertical? Și dacă așa stau lucrurile, nu este el îndreptățit să muște mâna stăpânului, care s-a dovedit astfel a fi un fel de Iuda?
Mă îndoiesc că ar putea exista vreun Isus Cristos în toată această afacere macabră a protocoalelor încheiate de SRI cu alte instituții ale statului, prin încălcarea Legii Fundamentale și a celorlalte acte normative. Dar Iuda are o existență proprie. Iuda poate exista și în absența lui Isus Cristos. În accepțiunea lui Coldea, Iuda este cel care dintr-un motiv oarecare, își abandonează echipa, punându-o în pericol. Nu care cumva Coldea a încercat să ne spună nouă, pentru a auzi Washingtonul, că dacă acest proces de abandon continuă, nu este exclus ca și el să se lepede de stăpâni, la fel cum stăpânii s-au lepădat de el? Și dacă e așa, nu vorbim oare despre o amenințare cu șantaj?
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog
Adauga comentariu