De ce tace mâlc anticoruptul Iohannis în afacerea Microsoft?

Altminteri foarte vehement cand vine vorba de  lupta impotriva coruptiei, de data aceasta Iohannis s-a cufundat in cea mai profunda si penibila tacere. Nici cea mai mica reactie de la Cotroceni in ceea ce priveste marele fas numit „Dosarul Microsoft”. De parca nici n-ar fi existat. De parca nimeni nu ar sti despre ce este vorba. Probabil ca nici Hans Klemm, actualul ambasador american, sau Nicholas Frank Taubman si Mark H. Gitenstein, fosti ambasadori ai SUA, nu stiu ce e aia Microsoft. Si nici fostul ambasador al Austriei, Martin Eichtinger.



Prezentata intregii Europe, si nu numai, ca fiind cartea de vizita a Laurei Codruta Kovesi, cercetarea afacerii Microsoft de catre DNA s-a dovedit a fi doar un vant galagios si obraznic aruncat in obrazul lumii civilizate. Pana si ambasadele, parteneri gata oricand sa ofere medalii, diplome sau decoratii pentru amplasarea Codrutei Kovesi cat mai sus pe piedestal, acum au amutit. Intamplator?

Adevaruri nedestinate marelui public

Sigur ca in atributiile presedintelui nu intra si sa-si dea cu parerea despre un dosar sau altul. Dar, atunci cand vrea sa iasa in fata si sa trimita sageti otravite inspre adversarii politici, de dupa paravanul anticoruptiei Iohannis stie sa lanseze mesaje cu dedicatie, de regula deloc subtile. De data asta, insa, a fost mut. Sunt tentat sa cred ca nu de uimire, ci mai degraba dintr-o satisfactie pe care n-ar fi diplomatic sa o recunoasca. S-a ingropat, cat se poate de romaneste, un dosar care risca sa provoace mai deranjuri in cercurile de putere europene si americane. Or, in conditiile in care el este preferatul Europei si protejatul SUA – si sper sa nu nege asta – ce rost avea ca in dosarul instrumentat de DNA sa se continue cercetarile si sa se ajunga cu el pe masa instantei? Ar fi iesit la iveala adevaruri nedestinate marelui public, teribil de incomode pentru Europa si foarte suparatoare pentru America. Nu ca nu ar fi fost cunoscute de impricinati, dar de ce sa fie publice?

Care stat de drept? Care Justitie?

Este complet lipsit de relevanta cine ar fi de vina ca dosarului i-a fost pusa cruce. Oricum, nimeni nu va fi tras la raspundere. Traim in Romania, ce naiba. Sau ati uitat? Nu are nicio importanta ca, dupa unii, faptele sunt prescrise, iar dupa altii, nu. Dupa cum, in egala masura, nu mai conteaza ca procurorul Mihaela Iorga Moraru arata spre Kovesi spunand ca stia bine situatia din dosar, cu referire la termenele de prescriptie, timp in care sefa DNA se spala pe maini si trimite subiectul in derizoriu. Nu are nicio semnificatie ca sapte ministri au fost cercetati si dupa ce nu mai raspundeau penal, nici ca societatea civila – nu stiu care e aia – cere sa, ca procurorul-general spune ca, iar ministrul Justitiei zice si el ca. Este clasicul spectacol romanesc, regizat cu talent, cu tambalau si iures de balci. O harmalaie care acopera declaratiile martorilor care au aratat cum se faceau platile catre firmele americane implicate, cum faceau ambasadorii trafic de influenta, cine cu cine era complice, de la directori, banci, intermediari si pana la guverne de varii coloraturi. Or, tocmai asta nu trebuie sa se auda. Nu poti scoate un asemenea scandal la lumina, tocmai cand Iohannis lauda Justitia. Care? Si apara statul de drept. Care? Tocmai cand vrea al doilea mandat batand toba, in continuare, pe lupta impotriva coruptiei. Si sprijinindu-se, evident, pe ambasade si diplomati care nu vor recunoaste nimic. Nici macar ca au risipit medaliile si decoratiile din magazie. Fara rost.

Autor: Valentin Boeru

Sursa: National.ro