Libor poate fi manipulat, dar Robor nu?

Cu ceva vreme în urmă, o glumă cu arestarea Rasdaq făcea furori mai ales pentru că unii dintre cei care se dovediseră atunci săraci cu duhul erau parlamentari. Acum, explicaţiile BNR privind creşterea accelerată a Robor n-au stârnit la fel de multe zâmbete, posibil pentru că erau date în celebra păsărească financiar-bancară.



“Ce, doar n-or vrea acum politicienii să-l arestăm şi pe Robor după ce luaseră urma Rasdaq cu ani în urmă”? era mesajul implicit al Guvernatorului încercând să explice deraierea Robor. Faptul că indicele interbancar aproape se dublase în câteva zile era explicat, printre altele, prin puseul de plată accelerată a sumelor datorate statului, de parcă s-ar fi scos din pălărie în ultima lună un impozit nou de către Guvern care să se achite eventual retroactiv…

Apoi, s-a dat vina pe comportamentul nerezidenţilor care s-ar fi grăbit să schimbe brusc titlurile de stat deţinute de parcă ar fi deraiat creşterea economică (printre cele mai mari din UE), dobânda de politică monetară ar fi scăzut abrupt, s-ar fi inventat ieri o taxă pe capital sau ar fi venit valul doi al crizei financiare-evident, nimic de acest fel nu se produsese, nimic care să reclame dorinţa arzătoare de lichidare a activelor româneşti (nici la bursă nu s-a văzut aşa ceva).

Apoi, inflaţia. Au realizat băncile că va fi inflaţia mai mare fix la sfârşitul lui septembrie-început de octombrie şi s-au năpustit pe Robor… Nu mai zic de plata dividendelor de către companiile de stat, argumentul nu ţine, din simplul motiv că grosul banilor n-a fost virat încă la bugetul de stat.

Singura explicaţie care, în opinia mea, ar fi avut ceva substanţă e că băncile s-au înţeles să salte nivelul Robor până în apropiere de dobânda de politică monetară pentru a face ceva bani, în condiţiile în care Fiscul a început să le mai caute la profitul bine optimizat şi să le mai întrebe de externalizările de credite neperformante. Ei bine, astfel de bănuieli par să fie sub demnitatea BNR; cerberul sectorului bancar de la noi este convins că Roborul n-ar păţi în veci ce a păţit fratele său mai mare Libor, ocazie cu care multe bănci mari din Europa au plătit amenzi uriaşe pentru manipularea datelor Libor. Poate o face însă Consiliul Concurenţei, ar fi uşor de observat comportamentul indicelui Robor după ce toate condiţiile indicate de şeful BNR ca factor determinant al evoluţiei sale ascendente dispar (apropierea datelor de plată către Fisc-finalul de lună, achitarea dividendelor de către companiile de stat, ceva inflaţie care nu mai e de mult o noutate, etc). Dacă Roborul nu intră bine sub 1%, cât era înainte de această “revoluţie” , în ciuda ultimelor injecţii masive de lichiditate din partea BNR şi lipsei oricăror presiuni conjuncturale, am putea suspecta că băncile care contribuie la determinarea Robor s-au comportat ca un veritabil cartel? Aştept cu interes.

Până atunci, să remarcăm cum BNR şi-a mai bătut joc de câteva zeci de mii de debitori care au fost încurajaţi să ia credite pe dobânzi de referinţă la minime istorice sub privirile inocente ale reglementatorilor în loc să avem norme de creditare care să anticipeze supraîndatorarea.

Ştiu, “cum să îngrădeşti libertatea debitorului, dacă el vrea să ia credit cu raport rată/venituri de 70%, ce poţi să-i faci, poate are venituri de mii de euro..?

“Cam aşa se justifică şi relaxarea condiţiilor de creditare pe vârful bulei din 2007… Păi, ce-ar fi să avem prag de 30% pentru respectivul raport până la nivelul salariului mediu pe economie, de 50% pentru cei care iau peste venitul mediu din economie, dar mai puţin de 3 ori valoarea acestuia şi 70% pentru restul lumii? N-am fi mai liniştiţi acum, când o creştere cu un amărât de procent a Robor urcă rata celor cu credite Prima Casă cu 25%? Şi n-aş vrea să fiu în pielea unui astfel de debitor care a mers deja la 50-60% din venituri cu obligaţiile de plată către bănci…

Autor: Cristian Dogaru

Sursa: Bursa.ro