Am mai lămurit-o dar….să o mai lămurim încă o dată. Ce e aia societate civilă? Societatea civilă este un concept relativ greu de definit. Societatea civilă este totalitatea formelor de manifestare conștientă și implicată social a cetățenilor dintr-o societate.
Într-o formă sau alta, toți cei care avem o minimă implicare civică suntem societate civilă. Societate civilă este asociația de proprietari din blocul în care locuim. Societate civilă este parohia Bisericii de care aparținem. Societate civilă este însă și solidarizarea a două- trei familii din bloc de a cultiva trandafiri sau pătlăgele roșii în curtea blocului.
Societate civilă este partidul politic. Societate civilă este sindicatul. Societate civilă este o asociație profesională. Societate civilă este însă și o pagină de Facebook, sau o solidarizare spontană pe internet pentru a salva viața unui copil bolnav de cancer, strângând bani pentru operația lui, sau pentru a adopta niște pisici, a găsi câinele plecat de acasă al unei doamne, etc…
Societate civilă este un cenaclu literar, un cerc filosofic sau un grup de bridge, este un grup de prieteni sau un club sportiv.
Societatea civilă este tot ceea ce presupune libera inițiativă civică, independentă de actul guvernamental propriu-zis și care angajează în demersurile sale, cetățeni animați de gândul la o societate mai bună pentru ei și pentru semenii lor.
Unii teoreticieni spun că societate civilă este tot ceea ce nu e stat. Eu cred că și multe instituții ale statului (cum ar fi Parlamentul, consiliile județene și locale, etc.) sunt parte legitimă a societății civile, tocmai pentru că sunt reprezentative și sunt spații de dezbatere.
De aceea a spune că președintele sau premierul se întâlnesc cu reprezentanții societății civile e ….corect, dar irelevant. Și de obicei aceste întâlniri sunt niște forme ipocrite de a justifica niște decizii sau de a le da chiar o falsă acoperire democratică (iei o decizie de cacao cu lapte, dar pentru că nu ai c…e să ți-o asumi, ”te acoperi” cu niște consultări la o cafea cu societatea civilă).
Pentru că societatea civilă nu are o voce unitară și nici nu poate fi redusă la unul (sau chiar mai mulți purtători de cuvânt). Și apoi nu poți vorbi de o agendă a societății civile. Desigur, președintele se poate întâlni cu societatea civilă pe tema reformei justiției, de exemplu. Dar pentru asta trebuie să se întâlnească cu acele entități din societatea civilă care au treabă cu justiția: asociațiile de judecători, barourile de avocați, sindicatul angajaților din penitenciare, liga studenților de la facultățile de drept, ong-uri de profil declarat, etc….
Și acest dialog trebuie să plece de la premisa că nu toată societatea civilă este la fel. Nu există punctul de vedere al societății civile ci există tot timpul puncte de vedere, mai multe, de multe ori în opoziție unul cu celălalt.
Criteriul de departajare? Tot timpul este cel democratic: punctul de vedere al majorității este punctul de vedere dominant al societății civile. Nu poți să spui că, deși societatea românească în proporție zdrobitoare consideră ”căsătoriile homosexuale” ca fiind nefirești, societatea civilă ar fi pro- căsătorii homosexuale doar pentru că te-ai consultat cu 100 sau chiar o mie de ong-uri care spun că e foarte ok ca homosexualii să se ”căsătorească”, de exemplu.
Poți spune cel mult că există puncte de vedere marginale în societatea civilă.
Dar să vedem ce nu este societatea civilă?
În primul rând nu poate fi societate civilă nicio organizație care își importă agenda. Nu e societate civilă nicio organizație care este influențată în agenda sa și finanțată de state, organisme internaționale și alte cercuri de interese externe țării unde organizația respectivă pretinde să fie luată în seamă ca ”societate civilă”.
Nu te poți proclama ca fiind reprezentant al societății civile în mod legitim dacă tu și organizația și grupul tău nu au treabă cu problema în care îți invoci dreptul civic de a îți da cu părerea. Un prezumtiv club de bridge din Tecuci, sau un real club de yachting din Timișoara (Bega e navigabilă), nu pot pretinde să fie relevante pentru Stat în chestiuni de dezbatere precum reforma electorală.
Desigur, sunt și structuri ale societății civile care au capacitatea de a da seama de nenumărate teme ale societății. Dar ele sunt chiar structurile cele mai puțin băgate în seamă când politicienii noștri se joacă cu unele ong-uri, sub privirea blajină a unor ambasade, de-a ”dialogul cu societatea civilă”.
Mă refer la Biserică și la cultele religioase în general.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca Blog
Adauga comentariu