Dacă ne privim țara de la o altitudine de la care se mai văd doar marile proiecte și idealuri, nu mai observăm decît o agitație indefinită, un soi de mișcare browniană. Ființe și comunități se ciocnesc între ele, se anihilează și ricoșează într-o altă ciocnire de uzură. Așa a fost și a rămas România, un teritoriu în care cu greu poți strînge cîteva sute de oameni animaţi de aceleași idei, valori și proiecte.
După o adunare, inclusiv după un miting la care toți participanții urlă în cor, participanții se împrăștie ca mărgelele pe scări. Și nu se mai adună de nici un fel. Pînă acasă au altă părere, pînă la masă încep să se gîndească la ce nu-i adevărat și cu ce au fost înșelați. Cel mai adesea, susținătorii fanatici ai unui lider, ai unui plan sau ai unei idei devin dușmani de moarte. De ce? Așa suntem noi.
De la psihologia unei comunități legate de limbă și istorie, de legi și credință, trecem repede la judecățile individuale. Avem un talent nebun, o înclinație sadică de a demonstra că lucrul susținut pînă cu o oră în urmă este greșit și trebuie schimbat. Și că decizia luată trebuie neapărat anulată. Cum? Și de aici începe un răspuns bîlbîit. Tot românul este un mare artist în a explica de ce nu face exact ce trebuia făcut și își construiește o complicată teorie a ratării. Că nu este bine, dar nici nu poate face cum trebuie pentru că n-are aia și aia, pentru că nu este respectat și, mai ales, pentru că nu merită să o facă. Să-l plătească și pe el cu „salariu ca afară“ și o să demonstreze că poate. De bună seamă că nu știe că „salariul ca afară“ este rezultatul unei munci ca afară, adică de mare eficiență, iar nu un aiuritor dat cu părerea. Cel mai adesea, compatriotul nostru plin de idei se încurcă rău la proba contactului cu realitatea. Ne definește un lucru și mai ciudat. Acasă suntem doctori în a găsi cîte un cusur la orice. Nu se poate, nu merge, e greșit, trebuie făcut altfel! De îndată ce trecem granița, devenim cuminți, responsabili, harnici și plini de idei. Cu excepția celor care cerșesc sau fură, românii sunt o marcă bună, se bucură de renume. Își găsesc un loc de muncă și promovează mai repede decît alții. Lucrurile se strică abia cînd se întîlnesc cu alți români. Încep bîrfa și mîncătoria. Reapare specificul vieții de acasă.
Această psihologie de îndărătnici stă la baza tuturor neînțelegerilor și eșecurilor noastre. Nu ne putem uni pentru o zi sau pentru o săptămînă, necum pentru cîțiva ani sau pentru un proiect de țară. Incapacitatea noastră de a ne comporta ca o comunitate ne anulează calitățile și ne transformă într-o țară a disputelor mărunte. După 1990, am înțeles că democrația este dreptul de a nu fi de acord cu celălalt. Dar în stilul nostru românesc, l-am transformat în dreptul de a nu fi de acord cu nimic.
De ani de zile revin asupra unei întrebări simple. Ce ne desparte atît de cumplit, încît numai dezastrele ne mai pot uni? Să fie de vină politica? În toate țările lumii, politica ține pornit un motor al competiției și al progresului. În România, ea este motorul neînțelegerilor, al mizelor mici, al luptelor intestine. Să fie de vină și gîlceava politică amplificată de televiziuni? Hărțuielile, trădările și mîncătoriile dintre boieri sunt premergătoare partidelor și televiziunilor. Mulți domnitori și boieri români și-au pierdut capul pe mîna fraților lor, nu a dușmanilor. Cu alte cuvinte, acest specific național vine cel puțin dintr-un Ev Mediu românesc, dacă nu de mai înainte.
În ciuda acestei continue și vizibile dezbinări, nimeni nu se arată preocupat de vindecarea ei. N-am auzit nici un politician român vorbind despre un proiect de unitate națională, despre un ideal pentru toți românii, despre o concordie. Nu demult, redacția ziarului Cotidianul a inițiat un serial de dezbateri dedicate reconcilierii. În afara universitarilor și a oamenilor de știință, n-a stîrnit prea mare interes. Politicienii i-au întors spatele chiar de la enunțare. Ce-i aia concordie? La ce bun să ne reconciliem? Cum să mai luptăm cu adversarii noștri dacă ne înțelegem cu ei? Vă dați seama ce sens mic și mizerabil are disputa politică din România? Nu are la bază nici o confruntare de idei. Politicienii nu se ceartă pentru un proiect sau pentru altul. Pur și simplu, disputele lor se reduc la primitiva bătălie pentru ciolan.
Și totuși, de ce concordia românilor n-a fost proiect de mandat pentru nici un președinte? De ce nici un șef de partid nu vorbește despre neînțelegerile care ne macină? Toți bat cîmpii cu tot felul de promisiuni de care se alege praful. N-au bani să facă nici jumătate din cele cu care ne amăgesc. Nici finanțele Germaniei nu pot acoperi capacitatea lor de a fura și de a inventa megaproiecte utopice.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro
Cordialitatea, cf. dex: insusirea de a fi cordial; calitatea de a fi cordial; manifestare spontana a unor sentimente sincere si pline de afectiune, pornite din toata inima. Inima = cord. Bunavointa, sinceritate, loialitate.
Comportamentul lipsit de cord ialitate = disfunctia inteligentei inimii = dis cordia = starea de babilonie. Faptul ca babilonienii faceau parte din rasa ariana este confirmat de inscriptiile si titlurile stravechi. Cf. studiilor in materie, expansiunea ariana a inceput mai devreme de 3000 iH prin ramura calatorilor pe mare – fenicienii (rasa avansata avand piele alba si ochii albastrii, ups!, la fel ca hibrizii reptilo-umani si rasa venita de pe Marte, ups!). Nu intamplator savantii de la NASA au descoperit 6 piramide enorme, asemanatoare celor din Egipt, in reg. martiana Cydonia, ups! in ipoteza lui Sitchin, aceeasi rasa care a construit piramidele egiptene, rasa martiana insotita de Anunnaki, impreuna venind si liniile genealogice hibride care ii insoteau pretutindeni. Acum totul capata sens! Fenicienii au debarcat in America cu mii de ani inaintea calatoriei lui Cristofor Columb. Babilonienii, civilizatie aparuta in jurul anului 1800 iH, au trait pe teritoriul actual al Siriei si Irakului, ups!, cercet. in domeniu demonstrand ca babilonieii antici foloseau calcule geometrice pt. a urmari traiectoria planetei Jupiter noaptea, pe cer. Diocletian decretase pe Jupiter drept zeul suprem, cerand supusilor sa-l recunoasca de zeu – idol al imperiului. Astazi de asemenea sunt idoli. Unul e capitalismul, inchinarea la bani. Pentru apararea acestui idol modern, marii bogatasi nu pregeta sa arunce saracii lumii intr-un nou razboi. A vrea razboiul, DISCORDIA, e o cadere din crestinism: e a vrea sa-ti asiguri viata ta peste mormantul altuia. Dumnezeu vrea pacea, oamenii vor pacea si totusi razboaiele, DISCORDIA, nu se mai termina. Cine-si rade de oameni? Satana! El creeaza oamenilor idoli, si oamenii se macelaresc aparandu-si idolii.
Pacea a lui Dumnezeu. Cantarea ingerilor zice: “Slava lui Dumnezeu intru cei de Sus, pe Pamant Pace si intre Oameni Bunavoire!”
“Deci pacea e in functie de slava pe care o dau oamenii lui Dumnezeu. (…) Daruieste-i lui Dumnezeu inima (cord-ul) si Dumnezeu iti va oferi Cerul”…Cord ialitatea! – parafrazandu-l pe parintele Arsenie Boca, inalt initiat, mistic, vindecator de suflete, deschizator de minti, ocrotitor al Gradinii Maicii Domnului, prezenta, eterna locatie a teritoriului apartinand temporo-spatial arealului carpato-danubiano-pontic. Doamne ajuta!
…si, in urma babilonienilor, fenicienilor, au ramas rasele scandinave, dar si alte popoare care provin din aceeasi linie genetica. Tot ei au stat la originea obsesiei nazistilor si respectiv a societatilor secrete care i-au creat, pt. “rasa ariana a stapanilor”. Nimic nou sub Soare! Ce va urma, va fi, in op. pers , un nou inceput aferent unui ciclu cosmic, previzibil, in rezonanta cu noile energii, absolut inedite, minunate.
Batalia pentru ciolan e boala straveche, cronica, in puseu acut, si care netratata conduce civilizatia umana spre extinctie. Reconcilierea in absenta cordialitatii ca manifestare spontana a unor sentimente, actiuni, programe, proiecte sincere si pline de afectiune, pornite din inima, este imposibil de realizat. Ce ne lipseste?! Bunavointa, sinceritatea, loialitatea. Observand cu atentie discursurile electorale, analizand promisiunile, stirile, operatiunile, evenimentele globale, in general vorbind, in toata lumea de la care nici noi nu facem exceptie, ajungem la concluzia ca intr-adevar si din pacate, toate acestea se dovedesc a fi o disputa eterna pentru ciolan, puterea unui grup intern (grupuri/factiuni) conectat si sustinut de un grup sau mai multe grupuri externe, functie de axele si directivele trasate, in fond, de Marile Puteri. Primitiva lupta pentru ciolan. “Cheita!”
“Ni s-a ascuns propria splendoare, ni s-a rapit puterea, ne-am ignorat geniul, devenind inconstienti de adevarata noastra putere si maretie. Dar toate acestea sunt pe cale sa se schimbe!” (Foster Gamble)
“Cea mai mare piedica in calea progresului stiintei este refuzul unor oameni, incluzand savanti, de a crede ca lucruri ce par imposibile se pot intampla si in realitate” ( George S. Trimble, director NASA)
Lucrurile, fenomenele, evenimentele ce par imposibile se pot intampla in realitate deoarece asa dupa cum afirma Vasile Rudan, “Toate fenomenele din Univers sunt paranormale prin geneza si normale prin repetabilitate”, si daca am exersa bunavointa, sinceritatea, loialitatea, in mod cert ne-am imbunatati viata, directiona pozitiv, constructiv, armonios, evolutia vietii pe Terra. Fenomene ca radiestezia, teledetectia extrasenzoriala, teleportarea, telekinezia, levitatia, ni se par Sf-uri sau practici ce tin de domeniul magicului, insa, demonstrat stiintific, exista si se manifesta fctie de intentia care le genereaza: de joasa frecventa sau de inalta frecventa. In speta, bunavointa, sinceritatea, loialitatea sunt manifestari spontane de cea mai inalta frecventa vibrationala, circumstanta care le-ar incadra la “fenomene paranormale”. Pe cine ar deranja?!
Si, pe cine ar deranja recunoasterea manifestarii unor asemenea fenomene normale prin repetabilitate, paranormale prin geneza, puse in sarcina si in numele indeplinirii unei inalte misiuni spirituale atribuite parintelui Arsenie Boca?!?!?! Bunavointa, sinceritate, loialitate. Multe “voturi” primeste inca parintele. Zici ca-i viu! Dovada sfinteniei, credintei in Dumnezeu, a imensei iubiri de oameni, adevar, viata. Ratiunea, sensul si esenta vietii vesnice!
Si, pe cine ar deranja recunoasterea manifestarii unor asemenea fenomene normale prin repetabilitate, paranormale prin geneza, puse in sarcina si in numele indeplinirii unei inalte misiuni spirituale atribuite parintelui Arsenie Boca?!?!?! Bunavointa, sinceritate, loialitate. Multe “voturi” primeste inca parintele. Zici ca-i viu! Dovada sfinteniei, credintei in Dumnezeu, a imensei iubiri de oameni, adevar, viata. Ratiunea, sensul si esenta vietii vesnice!
CONCORDIA PROIECT DE TARA, PROIECT PLANETAR! Ce vis frumos si luminos!
Concordanta cf. dex: armonie; consonanta, potrivire, corespondenta, acord, conformitate; congruenta, echivalenta, coincidenta;
Con si cord
Con stiinta = stiinta con-ului, cunoasterea adevarata inmagazinata in micul mare organ intern avand forma unui con de pin, cunoscut sub denumirea de glanda pineala (epifiza), localizata in mijlocul creierului conectat la cel de-al treilea ochi – ochiul mintii interconectat la con stiinta universala. Inteligenta mintii!
Cord = inima. Inteligenta inimii. Heart Illumination!
Intentie/gand – Frecventa – Vibratie – Ritm – Materializare!
Inteligenta mintii & Inteligenta inimii = starea de CON CORD anta. Secretul luminii, luminarii, iluminarii. Marele secret!
“In Universul existentei tale este esential sa stii cat de important esti pentru viata, iar intreaga creatie este insetata dupa zambetul tau, dupa atingerea ta gingasa, dupa cel mai mic gest al tau de BUNAVOINTA. Sa nu uiti ce salasluieste in interiorul tau: libertatea de a alege, forta de a intelege si setea de cunoastere. Sa respecti cu iubire toate fiintele, sa-ti exprimi continua recunostinta pentru tot ce a fost, este si va fi candva pe Pamant. Sa te bucuri si sa impartasesti bucuria cu altii. Atunci esti un creator de bine” (…), Heart illumination, Frederic Delarue
“Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat”. Crezul!
“Si fiind intrebat de farisei cand va veni Imparatia lui Dumnezeu, le-a raspuns si a zis: Imparatia lui Dumnezeu nu va veni in chip vazut si nici nu va zice: iat-o aici sau acolo. Caci Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” ( Evanghelia dupa Luca 17, 20-21) …in inima omului!
“La steaua care-a rasarit / E-o cale atat de lunga / Ca mii de ani i-au trebuit / Luminii sa ne-ajunga…”, Mihai Eminescu (Eminovici)
Daca tot ne-a ajuns Lumina cea pururea si dintotdeauna…Victoria Luminii!