„Strigoii vor muri“

În timp ce în presa noastră BNR își trâmbițează îngrijorarea pentru o eventuală depășire a deficitului bugetar maximal admis de UE, de 3% din PIB (bătând șaua să priceapă iapa că va fi nevoie, după caz, de o nouă tăiere a salariilor tocmai majorate de Guvern sau de un nou împrumut de la inevitabilul FMI), bloomberg.com anunță iminența decesului „definitiv“ al zombie-ilor din economie, adică al entităților prea mari ca să poată fi lăsate să moară, care au supraviețuit, cumva, doar mulțumită dobânzilor negative antrenate de banii ieftini și ușor de obținut pe care băncile centrale i-au aruncat din elicopter direct în ograda acestor privilegiați încă nedecedați ai economiei globaliste neo-feudale.
Dar epoca acestor dobânzi negative este pe cale să apună, asa cum susține și demonstrează autorul articolului.

De altfel, Banca Centrală a Angliei, imediat după declanșarea negocierilor pentru Brexit, a început să crească dobânzile, lucru care înseamnă startul dominoului care va determina creșterea globală a dobânzilor (și a inflației).

Conform bloomberg.com, „acele companii ne-moarte care au fost ținute artificial în viață de băncile centrale după criza financiară globală urmează să își întâlnească ne-creatorii**“. Capitalul ținut captiv în aceste companii ne-moarte urmează sa fie eliberat, dezlănțuind creativitatea, pentru a crea noi afaceri și locuri de muncă. Întreaga lume va fi, practic, eliberată din colivia în care aceste entități ne-au închis, obligându-ne să le plătim costurile menținerii artificiale în viață, cu banii noștri, în contra intereselor și idealurilor noastre.

Să fie, deci, faliment și, după aceea, lumină.

De ce ne interesează pe noi această discuție și ce legătură are cu chestiunea deficitului bugetar mărit profețit de BNR?

Avem și noi zombies.

Ca și în Italia și Spania (cele două economii exemplificate negativ de articolul de pe bloomberg.com), mai mult de 15% din capitalul românesc este captiv în bănci.

Sunt, numai economiile populației depozitate la bănci, peste 40 de miliarde de euro. Aproape 9 miliarde de euro sunt blocați în Programul Prima Casă. Mai mult de 23 miliarde de euro sunt captivi în societăți care ar fi trebuit lichidate în urmă cu 11 ani, dar care, prin „magia“ sau mesmerismul tehnicilor de optimizare fiscală, au rămas în viață mai mult decât și-a putut imagina E. A. Poe în povestea dlui Valdemar*.

Dobânzile la depozite sunt la valori penibile (atât în cifre absolute, cât și raportate la dobânzile practicate de bănci atunci când împrumută statul sau autoritățile publice, centrale sau locale). Acești bani stau, băltesc, vegetează pur și simplu, până și Manole Meșterul atrăgând atenția acum câteva zile că în piață este un exces de lichiditate de circa 3 miliarde de euro. Statul român i-ar putea utiliza în investiții generatoare de noi locuri de muncă, luându-i cu împrumut sub formă de bonduri emise pe termen mediu, de 7-10 ani, cu dobânzi echivalente cu rata inflației (iar bondurile ar putea fi listate la bursă, făcând ca și acest mecanism al capitalismului inteligent să funcționeze în România, în sfârșit).

De asemenea, statul român continuă un program de ajutor de stat acordat băncilor și dezvoltatorilor imobiliari, care ar fi trebuit sa fie oprit încă din 2012, pe motiv de concurență ilicită și abuz de poziție dominantă. Un episod hilar s-a derulat cu câteva zile înainte de căderea guvernului Grindeanu – ca să poată debloca 500 milioane de lei dintr-o transă a programului pe 2017, statul s-a împrumutat 600 de milioane de lei, practic, la aceleași bănci care sunt înscrise și în mărețul program (n.n. – v-ați dat seama, desigur, că ma refer la Prima Casă). Adică, statul se împrumută la bănci pentru a le conferi acelorași bănci garanții de stat! În loc de asta, statul ar fi putut să înceapă propriul program de construcție de case ieftine, destinat debutanților în profesie sau în munca, dar nu a făcut-o. A preferat să continue să finanțeze niște zombies. Pentru că, da, aceste bănci sunt cam așa ceva – zombies. Ele nu mai dau credite economice, ele dau credite statului și unei părți din populație, restul activității fiind deturnată (cam de multișor) către servicii de plați și încasări, call-center și logistică pusă la dispoziția firmelor. Cam ăsta este bankingul în România actuală.

În altă ordine de idei, așa cum spunea un prim-guvernator al BNR în iunie 2015, în România sunt peste 260 de mii de firme care lucrează în pierdere de 11 ani (9 ani la data studiului BNR din iunie 2015). Necesarul pentru acoperirea acestor pierderi era de 100 miliarde de lei (circa 23 miliarde euro). În lipsa unei injecții de cash, aceste entități ar fi trebuit sa fie lichidate. Așa indicau logica economică și Legea societăților comerciale. Nu s-a întâmplat asta. Dar urmează să se întâmple. Indubitabil, urmează câteva zeci de mii de falimente, dar nu trebuie să ne îngrijoreze aceasta cvasicertitudine, ci să ne întărească, întrucât acești bani (plus activele, plus forța de muncă utilizate de aceste zombies) erau captivi și sterilizati, iar cu această ocazie vor putea deveni utili și creativi. Cu condiția ca ei să fie reorientați către investiții, și nu în consum.

P.S.: Nu vă luați, totuși, după toate profețiile BNR. De atât de multe ori a fost decretat risc sistemic sever, încât, ca în povestea Petrică și lupul, nimeni în sat nu îi mai crede, nici măcar dacă, realmente, ar veni lupul.

* Cartea, scrisă de Poe în 1845, se numește „Faptele în cazul domnului Valdemar“. Este despre experimentul morbid al unui practicant de „magnetism animal“ (mesmerism, programare neurolingvistică) de a ține în viață un om muribund timp de 7 luni după decesul oficial al respectivului. Despre chestia asta, cu altă ocazie.

** Traducerea titlului de pe bloomberg.com este… hm… interesantă: strigoii vor muri – corporațiile ne-moarte își vor întâlni ucigașii…

Autor: Gheorghe Piperea

Sursa: cotidianul.ro